Unde nu sunt bilanturi, sunt chestii de infaptuit in 08. Voi n-ati auzit de cincinal? Luati o foaie luuunga si scrieti ce vreti sa infaptuiti in 5 ani de acum incolo, si 4 revelioane le puteti ignora. Exista o gramada de avantaje: economisiti bani la trecerea intre ani, sunteti mai sanatosi (ca nu mancati ca porcimea), si o data la 5 ani puteti sa planuiti cu grija (pe parcursul anilor) un party/chef/chindie/bauta/dezmat/orgie care sa merite. Nu mai simti presiunea pe umeri sa fii un om mai bun la inceputul anului. Imi imaginez ca prima jumatate a lui ianuarie mentine ridicata rata de ocupare a barurilor/puburilor etc, pentru ca multi isi zic: de anul viitor vreau sa petrec mai mult timp cu prietenii, vreau sa vad prietenii de care m-am rupt, etc. Asa sa fie, cavalere, dar pana acum nu te-ai gandit?
Aveam o idee foarte bine conturata in minte in legatura cu sarbatorile, mai ales prin prisma antitezei care pune fata in fata oamenii indoctrinati de Craciun si cei anti-spirit-de-Craciun (oricare ar fi acel spirit). Evident, nici unul nu are dreptate. Daca tot e o perioada in care ar trebui sa fim jolly, hai sa (incercam sa) fim, pentru ca nu te costa nimic, facem mai buni si pe altii la randul nostru si facem numai bine. Cu alte cuvinte, hai sa ne intram in rol; nimeni nu poate zice "eu sunt bun tot anul, don't give me that shit". Hai sa ne folosim tocmai de acest pretext pentru a fi mai de treaba, mai prietenosi, mai calmi, zambitori, etc, pentru ca eu cel putin recunosc ca e al naibii de greu in restul anului.
Si deci tot paragraful de mai sus era ideea mea bine conturata. Care acum se clatina. Pentru ca nu-i asa de simplu. Cei indoctrinati si indocati (adica ancorati, i was being slick) prea mult in spiritul Craciunului sunt prea multi si prea disperati. Chiar si cei care pretind ca nu le pasa devin speriati la ideea de a petrece Revelionul singuri si se arunca la prima oferta avuta, apoi regretand (dar nah, au dat bani). Sau cei care pun un pic prea mult accent pe familie, cu alte cuvinte vin si stau pe capul rudelor doar pentru ca e sarbatori (se pare ca nu mai exista Craciun si Anul Nou, e doar o perioada de 6 zile de festivitati perpetue). Si se gandesc ca tocmai sarbatorile astea ii indreptatesc sa ii priveze de o perioada de final de an linistita. Recunosc, asta e situatia mea.
Concluzia e ca nu mai cred nici in "hai sa fim mai buni profitand de Craciun". Nici in "hai sa fim mai buni". Io vreau sa fiu mai destept, atat. Nu stiu ce vrei tu.

Cam asta am vrut eu sa zic dintotdeauna despre romani, Bucuresti si toata sarada asta. Ma bucur ca cineva a reusit sa articuleze in cuvinte.
PS

Voi stiati? De ziua mea (adica a mea si a lui Mihai) am dat impreuna niste bere si pizza. Din berea respectiva, 5 cutii au supravietuit pana miercuri. Cand am plecat sambata au mai ramas 2 beri. Trist, cu adevarat trist. Un esec monumental pentru cel care se lauda ca bea o bere in 5 minute. Si am baut pe-alea 3 doar pentru ca am avut Bazzaconni, ca altfel nu ma atingeam de ele.
Acasa am Tuborg. La oferta. Era jumatate de naveta sambata noapte, am baut una sau doua, mai mult din obligatie, pentru ca e barbateasca (""). Am fost sa iau o alta naveta. Pe langa faptul ca ma blestem pentru inspiratia de a o lua in brate (e oferta, deci iti mai dau si 6 cutii gratis) pe jos, de mi-a iesit untul din grasimi. Stiu ce cadou o sa imi fac dupa revelion (hint: gantere). Tocmai am deschis o bere sa ma rasplatesc pentru efortul depus - nici macar n-am terminat-o, bleah!
Astept vara ca sa imi fie mai pofta.

Intr-o camera si o bucatarie ne inghesuim trei familii si in doua camere dormim doua familii. Indiciu: sarbatorile in familia Borcan.
Avem vizitatori de la mare. Ei dorm intr-o camera, noi dormim in alta camera. In timpul zilei n-ai loc sa treci prin sufragerie, nici sa stai undeva sau sa te uiti la tv, sa stai la calculator, sa asculti muzica sau sa spargi nuci, pentru ca mereu vorbeste cineva sau iti da o palma peste ceafa pentru ca, nu-i asa, it's fun. Nu am unde sa ma duc, deci n-am decat sa indur. Pana acum n-am izbucnit nici la strangeri de gat, nici la lovituri pe spate sau muscaturi de ureche, nici la mangaieri pe tot corpul suspecte venite de la matusa pe care n-am mai vazut-o de ani buni, nici la oameni semi-necunoscuti care pur si simplu nu ma lasa sa traiesc. Pentru ca sunt cool.
Nici macar n-am avut parte de vreuna din bucuriile promise zilele trecute, dar am avut parte, in schimb, de o zi de frig si bezna, cadoul de Craciun primit de la administratia caminelor P5-P6. Multumim.
In alta ordine de idei, am primit o carte si ma bucur. E si un mesaj frumos inauntru, scrie "nu inceta sa scrii", ceea ce probabil inseamna ca imi citeste blogul *wave*
PS:Si daca sunt asa bun la scris, de ce nu sunt inca celebru?

Cea mai buna zi a anului a inceput dimineata, cand nu m-am sculat pentru analize, azi fiind ultima sansa.
Nu m-am trezit nici la 10 cum ar fi fost frumos si util, ci abia la 11:30. Mihai ma intampina cu o veste imbucuratoare: "mi-a lasat Silviu offline sa-mi spuna ca nu se dau prime". Ei, cum sa nu se dea prime?! Uite ce felicitari ne ofera oamenii:

Felicitari tuturor.
Acest proiect este practic un examen pentru echipa IBM si finalizarea sa va reprezenta proba de maturitate.
Intr-o ordine complet aleatorie a “felicitarilor”:
Felicitari Sebi, am auzit multe lucruri bune.
Felicitari si pentru noii veniti pentru integrarea rapida in echipa.
Felicitari pentru Dragos, fiind si el “nou” in echipa.
Bravo Alexandru.
Si vorba aia… “cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista”: Felicitari Dan !
Bravo Adi!
Pe langa reusita tehnica, multumesc echipei si pentru implicarea exemplara (dorinta de a realiza ceva realmente bun, overtime, nopti nedormite.. etc).
Ca orice proiect, si din acesta sunt convins ca am/ati invatat multe si ca mai sunt si altele de spus. Pe viitor o sa facem totul si mai bine!
S-auzim de la excelent in sus!

Dragilor,
Rares va transmis toate felicitarile posibile asa ca mie nu-mi ramane
decat sa va multumesc pentru eforturile facute. :)
Catalin

Plec in Crangasi sa gasesc bancomatul UniCredit care se spune (pe site) ca e amplasat in Flanco Crangasi. Ajung in Crangasi, o iau printre brazi de unde nu m-am mai putut intoarce asa ca am luat-o inainte printr-un namol obscen. Am mers in stanga pana la terminarea strazii. Am luat-o inapoi pana la podul Grant, apoi am trecut strada si am mers iar pana la terminarea pietelor. Nimic.
Pierd metroul pana la Unirii, iau pe urmatorul, ca acolo sigur sunt bancomate. Bancomatul de la intrarea in sucursala UniCredit este nefunctional. Ma duc in dreapta, unde mai e unul mai incet, dar functional, ultima oara cand am verificat. Verific soldul, zero prima. Comunic lui Mihai, apoi mai bag o data sa extrag cash. Dupa o foarte lunga asteptare mi se afiseaza "Tranzactia nu a putut fi efectuata". Ma deplasez la bancomatul BT unde nu se poate vedea absolut nimic pe ecran de soare. Merg in stanga, unde e al treilea bancomat UniCredit, culmea, functional. Dau sa extrag suma, nimic. Dau sa verific soldul contului, 2 lei. Fug repede la al doilea bancomat, nu cumva mi-a scos totusi banii, dar la mintea cocosului ca 200 de oameni ar fi putut lua acei bani in decurs de 3-4 minute. Intru in sucursala, ii spun unei doamne dragute ce mi s-a intamplat, m-a pus sa completez o foaie de refuz tranzactie, in care sa zic ca suma ceruta, 490, nu a fost primita, dar s-a scazut din sold. Cand primesc banii? Cateva ore, cateva zile? -Da, cateva ore sau cateva zile, nu stiu sa va zic. Macar nu i-am pierdut. Sper.
Apelez la rezerva de urgenta de la BRD. Bancomatul BRD este stricat. N-am alta sansa decat sa ma duc la Universitate. O iau printre bombardamente, pt ca tot trotuarul e distrus acum, si cu greu ajung si imi iau banii de la BRD Universitate. Mi-e lene sa mai merg pe jos inapoi asa ca iau metroul. Dupa ce am ratat metroul pe care voiam sa il iau, astept pe urmatorul. Ma urc, se anunta statia: mergeam in directia gresita. La Romana am schimbat si m-am intors la Unirii unde am degerat vreo juma de ora plimbandu-ma ca boul fara scop prin multimea la fel ca mine.
Ma intorc acasa, inspiratia de moment ma face sa aleg autobuzul, care mai mult sta decat merge, pentru ca jumatate din Bucuresti a luat masina personala sa mearga la cumparaturi (jumatatea care de obicei lasa masina acasa).
Inca e devreme.

alex: domnule mihai octavian
mihaiborcan: mihai will suffice
alex: tocmai ti-am citit blogul despre iubire si nu ma pot abtine de la comentarii
mihaiborcan: ow

alex: iubirea nu se exista ca si sentiment ci e doar un cuvant inventat de oamenii putin siroposi sau care vor sa-ti atinga anumite scopuri si se folosesc de iubire ca scuze
alex: chiar si din descrierea ta reiese ce s-a demonstrat stiintific si anume ca iubirea e practic obsesie
alex: si se naste in acelasi mod ca orice obsesie, ca orice dependenta de droguri puternice (heroina etc)
alex: reactiile chimice care se intampla in creier sunt aceleasi si comportamentul unui om indragostit, e acelasi cu cel al unui om dependent
alex: sigura diferenta e poate ca unii oameni indragostiti sunt mai rationali, sau nu sunt indeajuns de idragostiti pe cat se cred
alex: iar a te desparti de cineva, din nou e un proces asemanator cu perioada de dezintoxicare
alex: si trece eventual, sau nu trece niciodata
alex: de asta te poti indragosti de mai multe ori
alex: si iubi de mai multe ori
alex: pt ca al tau creier poate sa reactioneze la fel cu mai multe persoane
alex: it's all chemistry
alex: and there's no santa

Sireturi late pentru Nike.

Capac de Coca-Cola pe care sa scrie "Magie".

Harta Bucurestiului in format digital compatibila cu creierul meu USB 5.0.

Plasturi cu Cola.

Un recipient pentru mostre de urina (fara urina).

Pastile pentru memorie.

O agenda blestemata tip organizer!

Un sertar pentru sosete murdare.

O perie de pantofi.

Oameni care sa-mi bea berea, ca se strica.

Si stai si te intrebi: in ce conditii se merita traita viata asta? Nu poti pur si simplu sa treci prin ea, sa consumi oxigen si sa poluezi fonic si vizual, sa consumi resursele planetei si gata. Bine, teoretic fiecare are un loc bine definit, daca tu n-ai fi intrat chiar atunci in magazin sa cumperi o paine, cine stie ce s-ar fi intamplat? Daca nu te aflai pe peron atunci cine stie ce-ar fi patit femeia aia (chiar daca n-ai facut nimic) ? Daca nu trimiteai sms-ul ala (asa, in egoismul tau) oare cum s-ar fi simtit? Toate au un sens si daca stai sa analizezi ce-i in jurul tau pentru cateva minute e greu sa mai fii vehement impotriva teoriei cum ca totul ne e predestinat (asta, sau universuri paralele).
Deci, ce poate aduce linistea sufleteasca? Sentimentul ca esti iubit de cineva? Gandul ca esti o persoana speciala pentru el sau ea? Sau poate vrei ca numele sa iti ramana pentru posterioritate, sa fii inscris in Cartea Recordurilor, in cartea de istorie, intr-un manual de medicina sau de ecuatii diferentiale. Vrei sa fii no1 search pe Google? Poate sa fii cel care a ajutat la prinderea unui hot si privit ca un erou apoi de tot orasul. N-ar fi rau nici sa fii cel care castiga marele pot la Loto de Revelion, dar fii sigur ca nu iti va tine nimeni minte numele. Dar in cazul asta nu-ti mai pasa.
Cred ca majoritatea sunt asa. Vor sa le fie lor cel mai bine. Pana si eterna si mereu prezenta cautare a dragostei este un act de egoism. Vreau iubirea vietii MELE, pentru MINE, vreau sa ma faca fericit tot restul vietii. Sau: vreau sa simt ca am trait viata asta din plin! Vreau sa ma distrez la maxim! O viata avem, nu? Sex cu cat mai multe! Cat mai multe orgasme de la cat mai multi! Vreau sa traiesc in lux! Visul meu e sa ajung bogat, cu iaht, avion personal si multe masini... exact ca in Cribs!
Exista oameni care isi dau viata pentru altii. Si nu ma refer in razboaie. Sunt sacrifii umane pe care nimeni nu le observa, uneori nici cel salvat. Uneori sacrificiul nu implica viata. Nu implica nici o parte lipsa a corpului, doar o cicatrice mentala. Si pentru ca suntem construiti cu totii egoisti, cu cat suntem mai cicatrizati, cu atat mai duri devenim, insensibili, nepasatori. Si cu atat mai putin probabil sa faci vreun sacrificiu cat de mic pentru cel de langa.
Nu stiu cum sunt altii, dar eu intru intr-o criza de comunicare.

Nu e nici un spirit de sarbatori. E groaznic si ce e mai rau e ca nu ne pasa. Alergam (mai mult sau mai putin) in perioada asta, intrand in panica si lipsa de timp, cautand cadouri, haine, locuri in care sa facem revelionul (uneori si Craciunul). Si nimeni nu sta sa se gandeasca un moment: "Cam cand ar trebui sa simt si eu spiritul asta al Sarbatorilor?".
Ce scriu acum nu e un fragment de revolta. Nu protestez impotriva asa-zisului consumerism dus la extrem si goana dupa cele doua secunde. Nici macar spiritul propriu-zis al Craciunului nu ma intereseaza. Ce m-a interesat pe mine dintotdeauna legat de Craciun a fost mancarea. Si cozonacul. Pentru ca eram saraci (si inca suntem) nu ne desfatam cu bunataturi zi de zi, sau la saptamana macar. Asa ca, macar pentru mine, Craciunul era deosebit de binevenit, mai ales cozonacii pe care-i facea maica-mea, deosebit de fragezi, mi se topeau in gura (intram in ei chiar in noaptea in care erau facuti, nu era nici o discutie). Asta si diversele sortimente de mancare la care ma pretam. Si, bineinteles, prezenta familiei a contat mult, cel putin in ultimii 3 ani de cand am plecat de acasa.
Revelionul? Un nou inceput. Pe langa aceeasi mancare si bonusul de prajituri misto pe care le facea unchiu-meu, mai erau programele la TV (putine se merita, dar noroc ca sunt puzderie). Nu cred ca am chefuit vreodata de Revelion. Pentru mine a reprezentat un inceput. Naivul de mine intotdeauna a crezut ca un nou an imi poate aduce schimbarea mult visata. Fata pe care o iubeam, optimismul dupa care alerg precm cainele dupa coada, sa fiu pur si simplu altfel, pt ca niciodata nu mi-a placut prea mult de mine, sa fim seriosi.
Am pornit cu gandul sa vorbesc despre toti oamenii urati. Ei nu sunt propriu-zis urati, sunt de fapt chiar fermecatori in general, dar apropierea sarbatorilor provoaca reactii care pe mine ma demoralizeaza.
Categoria oamenilor revoltati, din care am mentionat ca nu fac parte. Cinicul din mine isi imagineaza deja ca sunt atat de multi si atat de porniti impotriva comercializarii Craciunului & stuff, ca vor strange randurile si se vor strange la un loc si vor da un chef mult similar acelora superficiale, special de revelion, numai ca ei vor fi contra, domle! :))
Asta e cea mai placuta categorie. Mult mai rau de-atat sunt cei care refuza contactul uman. Stii tu, genul care nu raspund la telefoane sau mesaje. Oamenii care vor fi prea comozi sa se foloseasca de pretextul sarbatorilor pentru a incerca sa fie mai buni, sau sa se vada cu prietenii, preferand sa stea in casa sa se-ndoape (recunosc, am avut si eu porniri din astea in trecut).
Mai des intalniti sunt oamenii care sunt pur si simplu apatici. Cei carora nu le pasa, nici in restul anului nu se chinuie prea mult dar intr-o perioada asa agitata parca mai putin. Sunt cazuri extreme care nu schiteaza un gest cand ii saluti, raspund in doi peri, etc.
Mai sunt si cei care au oroare de iarna. Copii ai verii, resping frigul, zapada, alunecusurile de pe trotuar, visand cel mult la un sejur in Valea Prahovei, cu zapada imaculata, vin fiert si ski. Hey, viata e grea cu noi toti, dar nu ne plangem.
Acum (da, abia acum) am sa devin sarcastic si o voi face pe mine. Ma simt epuizat, terminat. A si fost un an nebun, dar nu pot sa folosesc asta ca scuza pentru toata luna decembrie. Sunt si apatic, pentru ca vreau pur si simplu sa stau in fata calculatorului cu Cola. Insa nu pot, pentru ca in spiritul consumeristic o sa cumpar cadouri, pentru prima data in viata mea. Am devenit un pion in sistem (vai ce dramatic! sa mori tu!) dar deocamdata nu-mi pasa. Cel mai trist e ca nu astept cu nerabdare nimic anul asta. Nici Craciunul, nici anul nou, pentru ca nu mai e nici un inceput, am inceput acum 6 luni si se va termina abia la 65 ani. Nici prietenii din Galati, nici familia (va fi inflatie la mine acasa).
Sa mentionam la exceptii pe Alexandra, ziua de vineri, Diana+Diana, Florinel si potentialele bucurii facute altora. Sa vedem ce va urma.

M-a abordat pe messenger un tip care imi vazuse comentariul la un articol de pe metropotam care facea referire la Alex Zbaganu (comentariul, nu articolul) si am aflat ca o cunostea si el pe Alex (prietena lui Clau)...

Mi-au dat colegii cadou un elicopter, si intamplator am dat peste acelasi model pe gifts.com, si vazand la ce ma uitam, ma intreaba Dan daca vreau sa imi iau. Am aflat ca si el a avut si am primit o sugestie buna pentru a-i schimba centrul de greutate sa il fac sa zboare mai bine.

Saptamana trecuta m-a intrebat Cretzu daca merg la patinoar si chiar voiam sa merg. Daca m-as fi dus as fi dat de Raluca pe acolo.

Mihai, care a fost angajat odata cu mine, are un frate mai mic care mi-a fost coleg de modul anul trecut in camin.

Ma duc la medic, in Regie, cam nepriceputa femeia aia, dar in fine. Vad scris pe usa: asistenta Lix***** Aurora. Mai sa fie, o fi maica-sa?

O fereastra de messenger cu Falling Hearts environment nu e iubire. Nici macar :X, :*, >:D< nu sunt iubire.
Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, nu e iubire. Poti sa o suni de 10 ori pe zi sa o intrebi ce face, nu e iubire. Daca ii trimiti un buchet de trandafiri urias, tot nu e iubire. Daca ii faci cadou un cristal Swarowski fara motiv ("just because it's Sunday") nu e iubire. Daca o vezi intrand la duş si te innebuneste cu silueta ei si sanii ei perfecti, nu e iubire. Daca abia astepti sa o vezi din nou ca sa faceti sex, nu e iubire. Daca faci sex cu ea intre 20 si 80 de minute o partida, nu e iubire. Daca o scoti in oras la teatru nu e iubire. Daca pleci de nebun la mare dupa ea, doar sa va vedeti acolo, nu e iubire. Daca o ajuti sa treaca peste cele mai grele momente din viata ei, nu e iubire.
Si atunci?
Atunci cand inchid ochii si ea ma inconjoara cu fiinta si aura ei, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de ea, atunci stiu ca o iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau s-o strang in brate, atunci o iubesc. Daca vreau sa fiu langa ea pur si simplu, dar nu sunt si o las sa respire, o iubesc. Daca ma scol dimineata cu gandul la ea, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolic pt ca nu e langa mine, inseamna ca o iubesc. Daca eu nu sunt poet, dar ii scriu o poezie, s-ar putea sa o iubesc. Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea ei, chiar daca nu e cu mine, atunci sigur o iubesc, dar asta va trece. Daca ii spun ca o iubesc si ea ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru ea, inseamna ca aveam dreptate. Daca vreau sa ii aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca ea sa nu trebuiasca sa le care, o iubesc. Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, o voi iubi si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi).

Because you don't take a hint, let me just draw you a picture.
Ca sa vezi mai bine, pentru inceput da click pe poza de mai jos si o sa o vezi mare.
Daca tot nu te prinzi, iti zic eu: dai click unde scrie cu rosu "Hai, recunoaste ca sunt sexy si voteaza-ma!" si ajungi pe pagina de concurs unde trebuie sa lasi un comentariu, pentru ca un comentariu este echivalent cu un vot. Nu ma votezi daca nu-mi lasi un comentariu, deci lasa. Daca lasi comentariu la mine, nu se exclude posibilitatea de vot a altora - puteti sa votati oricati vreti - eu recomand Radu Ionescu, Dragos Bucurenci.. hai si Nihasa, ca nu-i urat! Dar eu sunt primordial!
Nu stiu ce naiba aveam in cap!

In October, researchers from Bangor University in Wales were trawling an ocean shelf off the coast of north Iceland when they stumbled on what is believed to be the world's oldest living animal: a 405 year-old clam. Or it was living, until researchers had to kill it to determine the clam's age by studying rings on its shell. The clam species, the Arctica Atlantica, is particularly long lived — it has been known to survive some 200 and 300 years — and this particular specimen spent its protracted life burrowed in the sand 262 feet under water. When it first lodged itself down there, Shakespeare's Hamlet was on stage at the Globe Theater, and the English were setting up camp in North America.

Iata linkul

Aha, deci l-ati omorat ca sa vedeti cat de batran e... interesant...

Cinefil. Cu vederi largi. Poate prea largi. Muzicofil, dar invatacel in domeniu. Delasator. Superb pe ultima suta de metri. Cuminte. Injur ca un cocalar din cand in cand. Dependent de net. Foarte bun la cautat pe Google. Imi turuie gura cand mi-e bine. Nu ma pot opri din gafe cand nu mi-e bine. Prostofob. Egocentristofob. Somnoros. Incapatanat, in ambele sensuri. Nu ma dau batut, chiar daca uneori asa pare. Neajutorat in fata viciilor care-mi intra pe sub piele. Distructiv in gandire, imaginativ in scenarii, pesimist in relatii, sumbru in secrete, desi sunt banale. Ma supar, imi trece repede, cand nu-mi trece intr-o zi probabil nu-mi mai trece. Prefer lucrurile clare, spuse ca pentru prosti, dar ma complac uneori in lumini si ganduri difuze. Scriu urat, dar gandesc frumos. Uneori invers. Altruist? Poate, dar nu mi-o spun eu mie. Perfectionist dus la extrem, nu voi fi niciodata multumit. Brutal. Un ajutor de nadejde la care nu apeleaza mai nimeni. Cine apeleaza o ia ca atare, de buna. Parca as fi un bancomat. Imi plac fetele si nu-mi plac fetele (asta e influenta lu tata), misogin pasiv (cum zicea Badea), dar prefer compania unei fete. Foarte pretentios, insa rabdator si incredibil de usor de multumit uneori. Se bat cap in cap. Am nevoie sa am mereu ordine in lucruri lumesti si nu numai, dar rareori am efectiv. Imi iubesc timpul liber si urasc ca nu pot sa ii vad pe toti odata. Ironic, sarcastic, dar e greu cu definitiile... daca e sa ne luam dupa definitiile mele, nu m-ai auzit fiind sarcastic de doua ori. Trust me. Iubesc diversitatea dar ma complac in conformitate. Am un chef nebun sa scriu si sa scriu.
Oare asta se pune ca si caracterizare? Va rog, completati, chiar daca habar n-aveti.

Am primit in avans pentru Craciun un elicopter care zboara, un mp3 player pe care-l terorizez si o cravata.

Pana acum se stie ca vin Lenny Kravitz, Iron Maiden si Kylie Minogue.

Cine ma inscrie in concursul de cel mai sexy blogger? I can be sexy sometimes!
A, si pe Gelu sa-l inscrie cineva.

In acest spatiu virtual care se numeste blogosfera apar din ce in ce mai multe arii comune de interes. Blogurile politice, una, bloguri cu filmulete si bancuri, alta. Dar ce mi-a sarit mie in ochi azi a fost multitudinea de bloguri care sunt trase la indigo intr-un anumit sens, ilustrat mai jos, fara a fi catusi de putin ingrijorate (ele, blogurile) ca sunt zeci, poate chiar sute la fel.
Aceste bloguri au ca puncte comune: wordpress (nu platforma, hostingul, desi sunt si pe blogspot cateva), o poza per post (de cele mai multe ori luata de pe deviantart), autor de gen, sex si orientare feminina, o persoana cu opinii puternice pentru care lupta, indiferent daca are dreptate sau nu (si fii sigur ca nu ti se va da dreptate oricat ai argumenta), care asculta doar de prietene pe care le aproba, la randul ei, pe blogurile lor, asa cum si ea este aprobata pe al ei (mi se pare un schimb corect, nu?). Am uitat sa mentionez ca autoarele au intre 19 si 21 de ani, dar ofera realitate si sfaturi de viata, fiind trecute prin toate problemele vietii.
Alte caracteristici des intalnite sunt: o pagina About stufoasa, care reflecta complexitatea emotionala a autoarei, intensitatea cu care traieste orice senzatie sau sentiment, dragostea puternica nutrita pentru prieteni sau pentru cineva anume, romantismul incurabil si pasiunea pentru glamour (dar asta se reflecta peste tot). Musai tre sa fie un profil de deviantart sau myspace, autoarea sigur e cunoscatoare de muzica si evenimente mondene, de un gen sau altul...
Si cam atat!


bai diana, n-am ce face daca se potrivesc toate... chiar am vreo 10-15 taburi deschise chiar acu ;)) nu e vorba numa de tine

Frizeria din Crangasi de pe colt. Sunt acolo cam 4-5 femei, din care una mai in varsta, si doar aia munceste. Numai cea cu parul alb e frizerita. Celelalte sunt coafeze. Dumnezeu stie pe cine coafeaza ele, dar de 3-4 ori cat am mai fost la ele stateau la barfa, pur si simplu ocupa scaunele pentru clienti.

Am cutreierat tot Crangasiul in cautarea unui bancomat de Unicredit Tiriac, banca la care a hotarat firma mea sa imi puna banii. Probabil in Crangasi sunt concentrate toate bancile din Romania, inclusiv Banca Romaneasca sau Alpha Bank. Mai putin una.

Am avut o revelatie despre cum s-ar decongestiona strazile din Bucuresti. Ridicati draq toate masinile de pe prima banda parcate in scarba in Crangasi (si restul Bucurestiului)!

Politehnica este in ruine. Nu era de ajuns ca tot Bucurestiul e deja in reparatii, s-au apucat sa decoperteze asfaltul in Politehnica si din loc in loc sa sape cate un santz. S-au gandit astia ca studentii de an 3 sau mai mare nu mai fac educatia fizica si ca totusi ar avea nevoie de ceva exercitii... sarit peste gropi si slalom printre balti.

La toate bancomatele BRD azi era coada. Da' coada, nene! Crezusem ca se dau primele pentru studenti (a? say what?) . A, da, stiati ca bursele sunt la 350 de lei acum? Incepe sa se merite sa inveti. Dar am impresia ca si punctul de credit sta sa se faca 50 lei. Woo-hoo.

Ar fi multe chestii pe care as vrea sa le fac in restul timpului pe care nu il mai am. Imi aduc aminte ca odata, la Galati, aproape de cimitirul Catusa si lacul cu acelasi nume, am pus bazele unei biserici. Pe bune, am fost cativa copii si am asezat cateva caramizi pentru zidurile a ceea ce urma sa devina o biserica draguta. Mi-ar placea sa fac asta. Sa asez caramizi, sa pun ciment/mortar/wtf-you-put-in-there intre ele. Imi mai placea sa razuiesc peretii de var cand se facea curatenie serioasa in casa, cand stateam la apartament. Mobila ori disparea din camera, ori era acoperita cu ciolofan, si devenea un deliciu sa te prafuiesti cu dalta aia in mana, sau cum s-o numi (ignorant mother fucker, I am he).
As pescui. As sta frumos cu carti muuulte pe malul unui lac, vara/primavara, asteptand sa muste, tragand de lanseta aia pana aproape sa se rupa in doua... dar si satisfactia cand prind unu de 10 kile!!!!
Mi-ar placea sa fiu bucatar. Dragostea nu trece prin stomac, dar dupa o mancare buna parca ii vine sa faca sex!
Cand eram mic spre mediu ma batea gandu sa ma duc in port sa fiu hamal. Probabil la noi in port n-as fi gasit asa, pur si simplu, job de hamal (lol) dar in vremea aia citeam carti cu corabii, mari, pirati, etc.
Vistier as vrea sa fiu! Sa numar bani si monezi si bancnote si sa le pun in teancuri frumoase si sa le ordonez si sa ma murdaresc de la bani, sa ma spal si sa o iau de la inceput!
Si mai voiam intr-o vreme sa fiu bodyguard. Gorila, de-astea.

Drumul, la al carui capat ma aflu, e ametitor de lung. S-a lasat ceata si nu vad nici in spatele meu bancomatul, deci nici o sansa de a intui drumul in fata. Am pasit pe el cu capul intors, luandu-mi la revedere de la catelul alb care scormonea printre hartii.
Dupa cativa metri m-am oprit. Parca era de basm. Nu un basm pentru copii, ci unul serios, sumbru si contemporan, daca se poate spune asa. Totul era intunecat, cerul parca trasese obloanele, ma ghidau doar cateva lumini difuze de pe dupa deal. Genul de lumini care parca te avertizeaza: ai grija, e ceva dubios aici. Ma simteam ca intr-un film cu Sherlock Holmes, undeva in the British countryside.
Intre timp am luat-o agale la picior, dar nu prea ma vedeam deplasandu-ma din cauza cetii care parca dilata spatiul si facea copacii sa para grotesti. Nici macar nu erau copaci, erau arbusti; trecand pe langa ei aveam impresia ca se misca in urma mea. Nu m-am intors sa vad pentru ca nu-mi era frica si eram fascinat de peisajul din fata.
Acum am ajuns la scari. E ca o rascruce de poveste (iar, basmul), calea din stanga o luai sovaitor, daca voiai sa ajungi la terenul de tenis. In fata urcai - asta nu mai era drum initiatic, ci insusi testul final, dovada suprema a supravietuiriii intr-un mediu asa ostil.
A fost lupta vietii mele, a trebuit sa pun doi pasi pe fiecare treapta. Doi! Sus ma astepta drumul serpuit. L-am batut de atatea ori si niciodata nu mi s-a parut ca e gata sa iasa cineva de dupa orice colt. Intr-un moment de maxima neinspiratie m-am oprit. In dreapta se casca o gura de canal parca fara fund. M-am holbat incercand sa-i cuprind adancimea cu privirea dar acolo nu fusese niciodata lumina. Frunzele care acopereau parte din intrare parca dinadins mascau ceva ingrozitor inauntru, o creatura de o cruzime nemaivazuta, a carei eliberare ar fi insemnat inceputul sfarsitului rasei omenesti!
Apoi am inceput sa ascult cu atentie, si fosniturile se inteteau (sau fusesera si inainte, dar nu avusesem urechi sa le aud). Am grabit pasul si dupa cativa metri am intrat sub spectrul protector al luminilor cladirii Vodafone. Eram salvat.
Asa am trecut eu Politehnica.

S-a intamplat prin magie. Ori am constituit o sursa de inspiratie, ori a fost o coincidenta ca multi s-au angajat anul asta, full time chiar. Si nici de vorbit nu mai are timp lumea, zise eu care o ard destul de mult pe messenger la munca (sunt multifunctional!).
Intr-o vreme, cand Pipera nu era si Mihai nu muncea, cand Jav(r)a nu latra si Codita inca ma enerva, eu pierdeam noptile. Si vorbeam cu cineva, nu mai stiu exact, si ma plangeam ca n-am cu cine noaptea. Stiti voi...
Si ea se plangea la fel, ca domle, n-ai cu cine iesi la plimbare intr-o noapte daca ai chef nici sa strigi in gura mare: Take me walking, i'm in the mood. Dar nu asaaa, sa-i dai idei. Pur si simplu sa te poti plimba cu cineva fara sa creada ca te angajezi sa-l/o aduci acasa dupa aia. Doamne fereste, nici o obligatie, cel mult ca bonus.
Si totusi, ce se face la ora 1 noaptea? Trece cineva pe aici care are o idee de viata sociala?

merita sa duci viata asta la capat chiar si numai pentru muzica.
cand o sa fiu mare si o ascult muzica in prostie o sa fiu fericit, o sa am ţşpe giga de muzica mereu la mine si cu o baterie care sa ma tina minim 2-3 zile (viitorul tehnologiei). si de fiecare data cand o sa ma doara ceva, cand o sa fiu suparat, heart-broken ( :> ), obosit sau nervos, o sa imi pun piesa ideala si o sa inchid ochii si o sa fie bine.
stiu ca sunt ultimul om din bucuresti fara muzica.

V-am spus ca am fost la Andries? A fost scurt concertul, dar inspirational, if i may say so. Nu m-a inspirat sa fac ceva anume, sau sa ascult vreo piesa, pur si simplu mi-a dat idei. As fi vrut sa inchid ochii si sa-mi dau drumul la gura*, sa zic tot ce imi trecea prin gand, dar sunt convins ca interlocutoarele mele (cu forta) n-ar fi fost prea incantate. Asa ca efectul s-a dus, a ramas doar perenul, adica problemele cotidiene.

*omg ce urat a sunat...

Nu prea imi exprim public dezacoardele (de la coarda!) vizavi de gusturile muzicale ale altora, dar va rog sa imi scuzati crucitul cand arunc o privire pe Bursa B'Estival 2008. Sunt 87 de propuneri pana acum. Numarul de formatii propuse e un succes, chiar daca ar fi putut fi de doua trei ori mai multe decat atatea. Insa.
Ce nu-mi place e cum si-au dat acordul oamenii. Ai voie sa propui un singur artist si sa iti dai acordul asupra altor trei, adica: Da domle, si eu cred ca va veni formatia Pandele'n şură. Si cum s-au gandit ei sa faca?
Cele mai "dorite" formatii sunt cele de indie, cum ar fi Arctic Monkeys 16 voturi, Killers 15, Franz Ferdinand, apoi vin formatii ca Rhcp 23, RADIOHEAD 29 . Baaaai, cum Radiohead? Ce e asa placut la schelalaitul ala? Sunt eu beat si toata lumea e treaza? Radiohead sunt cei mai ascultati artisti si pe last.fm. Sa imi iertati impertinenta, dar nu e nimic deosebit la Radiohead, si tocmai popularitatea asta a unei formatii de care tot aud dar care nu ma impresioneaza, si care in acelasi timp se vrea a fi necomerciala, plus ca sunt vechi ca naiba (prin anii 80 scoteau Creep, cumva?), asta ma enerveaza pe mine. I rest my case, stiu ca n-a avut nici un sens.
Comentarii pe langa subiect: Robbie Williams n-o sa vina la B'Estival. Nu ar suporta nici o scena de la nici un B'Estival afluxul de spectatori care ar rasufla unul in ceafa altuia (altii si in gura altuia) ca sa il vada. Nici Rhcp n-or sa vina, sunt prea in voga acum. Intr-adevar, ar trebui sa se suprapuna cu lansarea unui album, sau cu o relansare, chestii de-astea. Exista formatii super tari de care nu s-a incumetat mai nimeni sa se lege, The Cure, Pearl Jam, Bjork, pe care nu prea vor sa ii vada oamenii. Las ca vine Radiohead sa va incante.

PS: on a more personal note :>, sper sa vina Robbie Williams, nu la B'Estival, ci aiurea, Good Charlotte, Evanescence, Moby, Mika, Foo Fighters, COLDPLAY, Dj Shadow fratzie, Damien Rice intr-un club misto, mai retras (asta sigur n-o sa fie in Bucuresti), si ma mai gandesc!

Copila de 15 ani, care da massuri eeextraordinar de enervante, dar de data asta am ras! Ha hahahahaha!

"Vă informez că începând de mâine sunt dispusa să vă primesc cadourile de Crăciun. În felul acesta sper să poată fi evitată aglomeraţia din preajma sărbătorilor şi staţul la coadă pentru a mi le înmâna ! Mulţumesc pentru intelegere.."

3 decembrie, ziua Alexandrei. Sa nu aud pe careva ingaimand vreo prostie ca asta, cu stafii. Oricum, Alexandra e in Germania... sau poate Olanda, cine stie? Nu pot sa ma gandesc mai des la ea pentru ca as face-o degeaba, nici pe messenger nu mai vorbim, suntem oameni ocupati, avem lucruri importante de facut. Maturitatea asta e data naibii, pe cuvant de nu! Mie nu-mi place, intr-adevar te retine de la bucuriile vietii, noroc cu cate o prietena care te mai scoate din casa.
Fratilor, eu nu stiu cum e la voi care nu ma cunoasteti sau n-aveti nimic de-a face cu mine, dar aici nu miroase-a bine.
Suntem anul 4 si suntem imprastiati rau, dar mi-e frica sa ma gandesc daca am fost vreodata uniti. Pentru noi, colegi la facultate, unitatea de grup s-a rezumat la a ne astepta in fata caminului inainte de a merge la scoala. Am facut chefuri impreuna, ce-i drept, o perioada de care cu totii ne aducem aminte cu placere. 215 si 313 au fost doua mici Mecca, ne distram si noi cum puteam, cum aveam chef, adica fetele dornice de dans si baietii incercand sa para interesanti pe hol. Da, da. Eu si acum am nemultumiri. Nu inteleg, unde sunt chindiile alea monstru care raman in istoria caminelor, bairamele de pomina, chefurile care dau in orgii, etc? Noi am fost prea fraieri. Baietii prea fraieri (da da, recunoasteti) si fetele prea cuminti. Pacat ca sunt putine fete la Poli. O data am invitat si eu din alte parti, si s-au tirat repede. De baieti mi-ar fi rusine, daca nu ar fi ai mei. Unu bea de cade sub masa, unu se maimutareste, unul se plimba spre hol facand pe interesantul, vreo doi-trei vin si pleaca, etc.
In rest, eram ca niste vecini care vin in vizita sa ceara zahar sau whatever, numai ca nu ceream nimic, doar ne plictiseam in camera si aveam nevoie de companie.
Cel mai bine era in sesiuni, cand invatam impreuna. Cu mandrie pot spune ca am ajutat destui sa treaca, nu mai multi ca Mike, dar nici departe!
Mint. Cel mai frumos era la munte, ar fi trebuit sa fim mai multi. Ultima oara a fost cel mai dragut, ne cunosteam toti. Am suferit impreuna pe muntele ala, mama lui, cat l-am blestemat! Dar acum pot sa zic si eu ca am fost pe Omu.
Apoi totul s-a naruit. Nu cred ca are legatura cu mine, dar ceva sigur s-a rupt. Nu stiu ce, cativa s-au angajat, s-au facut specializari, dar nu schimba nimic. Atunci ce puii mei s-a intamplat? Pur si simplu v-ati plictisit, nu? Sau totul a fost o mare iluzie, cel putin pentru mine, eu am fost singurul care s-a hranit cu ea. Elocventa e replica Cristinei, cand am rugat-o sa astepte si pe ceilalti cand plecam de la scoala: "Scuza-ma ca-ti spun, dar nu este nici o unitate de grup la noi" - pai cum sa fie daca voi sunteti intotdeauna mai cu mot si mai deosebiti?
Dar da, e si vina mea. Am vrut nu o data sa incerc sa ii aduc laolalta, sa iesim undeva, sa jucam ceva, dar PULA MEA, ma simt batran! si nu ma ajuta nimeni, nu stiu daca dau impresia ca ma descurc, dar sunt panicat, parca merg pe gheata subtire si nu se mai termina lacul... Si deci n-am avut timp. E o scuza buna, nu? Da, se accepta.
N-ati fi crezut ca toata rabufnirea asta a fost provocata de niste poze... poze cu Alexandra, ma! Ea se distreaza in Germania, sau Olanda, whatever! :))
Daca ma enervez incep sa ma iau si de colegii de liceu, care ne vedem doar cate 2-3, suntem grupulete mici, pe Daniel nu l-am mai vazut de hat, pe Sorin nici atat, Irina, Alice, only memories now (si a fost ziua ei ieri). Dar de voi nu ma iau...
Uite, vine sfarsitul anului. Never mind Craciun, spiritul Sarbatorilor. Gandeste-te ca fiecare an se termina, si cu el se duce cate un pic din viata ta. Si mai gandeste-te bine cum ai vrea sa lasi lucrurile daca ai muri peste 4 zile (de ce 4 zile? daca ma enervez iti dau 3, asa ca şarap).
Lista mea de Craciun:
-toti sa ne iubim ca si colegi.
-aduceti-mi-i pe Sorin, Iulian, Dana, Alina, Daniel, pe Anca si Simona mai des, mai dati-mi-o pe Alexandra (alta), felul doi Tudor, Diana, Diana, Diana, Diana (wooow), desert, baietii de la Galati.
-a, si potu la şasedinpatruzecişinouă.

Felicitari tuturor oilor care au fost la Unirii ca sa vada aprinderea bradului cu garnitura de artificii. Da, si voi sunteti inclusi. Si voi doua. Da, e vorba si de tine.
Am vazut zeci de poze identice, ca parca e aceeasi imagine din orice unghi ai privi, plus m-am amuzat de cat de multi oameni au fost si ma apucasem sa calculez latimea bulevardului Unirii, dandu-se urmatoarele date ale problemei: daca multi oameni indoctrinati pleaca de pe loc cu viteza sau doar impinsi din spate si le ia 45 de minute pana la Universitate, care e latimea bulevardului? Optional pentru bonus calculati media coeficientelor de inteligenta ale participantilor sau salariul mediu al multimii, la alegere (adica ori sunt cam prostuti ori n-au avut alta optiune pentru sambata seara).

Ketchup VS mustar (sau usturoi, daca esti la KFC)

Blonde VS brunete

Ochi albastri VS ochi verzi (capruii e a mea, nu o dau la nimenea)

Sâni VS fund

Friguros VS calduros

Fermoar VS nasturi

Vin alb VS vin rosu

Mananci ca sa traiesti VS traiesti ca sa mananci

Flori VS ciocolata

Dulce VS sarat (acru, amar, etc)
?

Propun infiintarea clubului dependentilor. Presedinte eu. Mi se pare normal sa fiu eu de vreme ce am cele mai multe dependente. Membri fondatori, daca vor dori, cele doua Diane (x x). Vom avea intalniri mai des decat saptamanale, pentru ca dependenta nu asteapta sa treaca saptamana, cobori imediat si iti iei doza. Macar sa o facem intr-un cadru controlat.
Vom incepe cu o doza mica, cat sa ne tina o sedinta, pe parcursul careia vom citi lectura de specialitate. De exemplu, am putea citi despre targul de ciocolata care a fost in Bucuresti, am putea impartasi experiente Kandia si Milka, lecturam etichete de ciocolata sau cutii de bomboane, eu voi citi mailul in care se explica in detaliu cum lasi un dinte in Cola si in 24 de ore se dizolva :)).
Ca distractie propun sa ne deghizam in marmote si sa ne aruncam cu burta pe pajisti, sau sa punem in scena reclama cu Mos Craciun si camioanele de Cola - un remake.
Pentru a acorda sanse egale tuturor sortimentelor, vom face ceva similar evenimentului Schimb de carti, numai ca e cu ciocolati. Eu am sa aduc chestii smecheroase din supermarketul ala de la Lujerului, imi scapa acum. La schimb vreau sa primesc dopuri de Coca-Cola pe care scrie "Magie" ca sa imi iau si eu jucariile de plus - le termin stocul!
Finalul va fi o degustare de productii proprii de torturi si creme de ciocolata, o orgie a papilelor gustative, totul servit de pe trupurile goale si tremurande ale aspirantelor la membership in club, care trebuie sa treaca astfel de probe pentru a fi acceptate. Sau de pe membru.
Bineinteles, totul udat cu Cola.

Ma, sa fiu sincer, nu sunt complet lipsit de bani, insa eu asta inteleg atunci cand ai nevoie sa mergi la medic stomatolog, de exemplu (like, reaaally need to) si nu iti permiti. V-am mai povestit de cabinetul unde am lasat 100 de lei pentru un control, radiografie si pansament, ei bine, ma gandesc cu groaza la cat m-ar costa si mi-e frica sa sun la numarul ala pe care mi l-a dat Andrei.
Partea buna e ca am scapat de datorii, mai putin datoria de-o viata catre parinti (nah, suna pompos), si astept cu infrigurare (partial la propriu) luna decembrie, atat de pagubitoare pentru mine, pentru prima data in viata mea - pentru ca pentru prima data in viata mea fac bani.
Partea proasta e ca ai mei au imprumutatul de bani in sange... si eu le cam mostenesc grupa sanguina...

PS: imi iau vacanta de 4 zile!

Pe zi ce trece apreciez din ce in ce mai mult utilitatea site-ului delicious. Pentru ca de saptamani bune sunt obligat sa invat chestii enumerate in tag-cloud-ul de mai jos, dar de aplicat practic mai putin, bookmarkurile Firefox deja nu mai sunt suficiente.
Avusesem demult un addon pentru vulpea de foc pentru bookmarkuri del.icio.us. Era mare, avea un ditamai buton langa adress bar, nu-mi placea nici cum arata in mod deosebit. L-am folosit ceva timp, pana mi-a crapat Mozilla cu tot de pe el/ea. Apoi nush cum am avut eu inspiratia, am cautat acelasi add0n, dar am dat peste SimpleDelicious, care e sus in meniu langa Help. Doua clickuri si am adaugat o pagina. Tot doua clickuri, dar si ceva asteptat incarcare, dureaza sa accesez o pagina salvata.
Fara a mai alerga in jurul cozii inutil, iata bookmarkurile mele. (trebuie sa mai lucrez la organizarea pe taguri, inca nu i-am descoperit toate functionalitatile, dar imi e al naibii de util)

PS: it's a pretty big list ;)

Hahahahhaa, am crezut ca nu aud bine, la o melodie country. Dar iata ce versuri:

Think of you with pipe and slippers
Think of her in bed
Laying there just watching telly
Think of me instead

I'll never grow so old and flabby
That could never be
Don't marry her,fuck me
And your love life shines like cardboard
But your work shoes are glistening
She's a PhD in "I told you so"
You've a knighthood in "I'm not listening"

She'll grab your sweaty bollocks
Then slowly raise her knee
Don't marry her,fuck me

And the Sunday sun shines down on San Francisco bay
And you realise you can't make it anyway
You have to wash the car
Take the kiddies to the park
Don't marry her,fuck me

Those lovely Sunday mornings
With breakfast brought in bed
Those blackbirds look like knitting needles
Trying to peck your head

Those birds will peck your soul out
And throw away the key
Don't marry her,fuck me

And the kitchen's always tidy
And the bathroom's always clean
She's a diploma in "just hiding things"
You've a first in low esteem

When your socks smell of angels
But your life smells of brie
Don't marry her,fuck me

And the Sunday sun shines down on San Francisco bay
And you realise you can't make it anyway
You have to wash the car
Take the kiddies to the park
Don't marry her, fuck me

And the Sunday sun shines down on San Francisco bay
And you realise you can't make it anyway
You have to wash the car
Take the kiddies to the park
Don't marry her ,fuck me.

Liderul PRM, CV Tudor, a anuntat marti ca a hotarat sa renunte la decizia de a-si da demisia din Parlament. Senatorul a anuntat ca a luat aceasta decizie "la rugamintea mai multor persoane", din tara si din strainatate. Vadim Tudor l-a atacat si pe ambasadorul american, Nicholas Taubman, caruia a afirmat ca ii va cere expulzarea din Romania si a anuntat ca va aduce informatii legate de fraudarea alegerilor. Liderul PRM a tinut timp de 45 de minute un discurs virulent la adresa ambasadorului american, acuzandu-l pe acesta de interventii, coruptie si terorism.

Am citat cu nesimtire si fara ghilimele din Hotnews, si stau si ma crucesc cum de mai e in viata. Pana acum putea fi omorat de orice om apartinand oricarei etnii, maghiara, rroma, sau poate il linsa orice roman intreg la cap si cu sange rece. Dar nu, el e bine mersi in Parlament. Intrebarea e: cum a ajuns acolo? E clar ca e figura centrala a partidului, deci pe el il voteaza lumea. CUM? What the FUCK ?!
Ma rog, e ca si cum m-as mira de ce inca se mai vand copii pe organe sau de ce sunt femei violate (cu bestialitate :>) si ucise apoi.

insa doar asa pot sa scratch the surface, cum zice taiwanezu, in legatura cu cat de fucked up pot fi.
Dupa cum stim cu totii, eu muncesc. Da, de curand mi-au spus si mie. Am si deadline (at which line i'll be dead, obviously). In afara de asta am niste teme care sunt puse de-a dracului, special pentru mine, in orice limbaj mai putin Java, acest super mega limbaj in care eu sunt expert, se intelege. Azi trebea sa fac projectu, l-am amanat (I'd like to give a shout-out to Didi for bein cool, etc). Martea viitoare este alta tema, la care trebuie sa stau cu pix si foaie sa descifrez hieroglifele, dar asta va fi maruntis pe langa PARTIALUL la materia asta la care am restanta de pe primu (la sora mai mica, smp, de fapt). Apoi mai vine partialul numarul doi de la materia numarul doi, care e pe 15, dar e! Adaugati garnitura de proiect de baze de date, de care nici nu m-am apucat, un fel de proiect la ira de care nu m-am apucat, studiu de caz la marketing care ma cauta in bezna, sefia de grupa si de serie in care o sa imi bag picioarele cat de curand (stay tuned), incerc sa definitivez si calculatorul ala pentru copii, pe langa asta mai tre sa ma ocup si de mine.

Avand acest portret pe panza, va descriu camera mea, sfertul meu. Masa e un haos total, am o cutie mare de pliculete 3inUnu care stau de foarte mult timp. Le-am gasit utilitate, mi-am pus toate jucariile din oo Kinder. Plicuri hartii carti de vizita pastile cutii retete capace de cola specificatii tehnice surubelnita card (v-am zis ca am prea multe, am lasat si acasa). Pe unitatea care sta jos am inghesuit tot ce nu stiam unde sa pun, hartii-wise. Patu arata bine, e doar complet dezordonat. Sub pat e alta poveste, mai exact un basm cu şosete. Un basm de proportii epice, ca-s multe şosete. Caserole de mancare, nespalate, fac turnuri artistice pe cuptorul cu microunde... sa tot fie vreo 10-15. Ieri sau alaltaieri mi-am adus aminte ca aveam niste prosoape la inmuiat de vreo 36 de ore... acum dupa vreo 2 zile mi-am adus aminte ca le-am pus la uscat prin toata camera. Geamurile si baia sunt extraordinar de murdare, ca daca nu fac eu curat, crezi ca face cineva? Neee. Hmm, mai era ceva dar am uitat. In fine. Cam asta e dezastrul.
A da. Am placinta. Si cole goale in jur pe jos.

mihaiborcan: da
mihaiborcan: hei!
frumoasa_dorita: buna
frumoasa_dorita: ce da?
mihaiborcan: "da" e modul de a raspunde la telefon
mihaiborcan: si e cam aceeasi situatie, nu?
frumoasa_dorita: daca tu zici
mihaiborcan: cu cine am onoarea?
frumoasa_dorita: janina maria
frumoasa_dorita: tu?
mihaiborcan: cum zice si id-ul
frumoasa_dorita: k
mihaiborcan: dar cu ce ocazie?
frumoasa_dorita: nici o ocazie
frumoasa_dorita: ce trebuie sa am neaparat o ocazie sa vb cu cineva pe mess?
mihaiborcan: bine, m-am exprimat gresit
mihaiborcan: de cunoscut nu ne cunoastem
frumoasa_dorita: daca te deranjez
frumoasa_dorita: pa
mihaiborcan: dar de ce m-ai adaugat?
mihaiborcan: zii
frumoasa_dorita: ce sa zic
frumoasa_dorita: ca asa mia venit
frumoasa_dorita: ce scria cumva interzis
frumoasa_dorita: sa nu te adaug in lista sau ce?
mihaiborcan: bine, m-ai adaugat ca asa ti-a venit
frumoasa_dorita: exact
frumoasa_dorita: :-P
mihaiborcan: e cumva punk'd ?
mihaiborcan: :-?
mihaiborcan: nu se adauga pur si simplu oameni in lista
mihaiborcan: trebuie sa fi luat id-ul de undeva
frumoasa_dorita: pai sa te cunosc
frumoasa_dorita: cum vrei sa te cunosc daca nu te adaug in lista
frumoasa_dorita: da lam luat de pe un blog
frumoasa_dorita: un sonat mia facut id public pe blog-ul lui
frumoasa_dorita: dar lam blocat ca din cauza lui intar numai lume nebuna pe mine
mihaiborcan: asa cum intra si la mine ? @-)
frumoasa_dorita: si ma disperau
mihaiborcan: pls, lasa gluma, am senzatia ca cineva face misto de mine
mihaiborcan: nu m-ai adaugat asa, ca voiai sa vorbesti cu mine
frumoasa_dorita: pt ca eu nu caut cybersex cum a scris zdreanta aia pe blog
mihaiborcan: baaaai, despre ce vorbesti
frumoasa_dorita: din cauza lui a trebuit sa imi schimb id ca ma stresa lumea pe nedrept
frumoasa_dorita: janina_0411
mihaiborcan: deci incep sa ma enervez
frumoasa_dorita: stai calm
mihaiborcan: tu nu imi spui nimic din ce ma intereseaza
frumoasa_dorita: ce trebuie sa te intereseze?
frumoasa_dorita: am luat id tau de pe un blog
mihaiborcan: CE blog
mihaiborcan: si mai ales, de ce l-ai luat
frumoasa_dorita: unde te bagasei si tu ca musca in lapte
mihaiborcan: a da
frumoasa_dorita: http://bunny-power.blogspot.com/2007/10/fata-cauta-prieten-pentru-cybersex.html
frumoasa_dorita: bine ai ca te las
frumoasa_dorita: ca nu imi place sa stresez lumea
frumoasa_dorita: pa pa
mihaiborcan: lol

Eu am o perioada care se invarte in jurul a doua sau trei coordonate, depinzand de cate imi ies la numarat.
Prima este munca. Munca si ea e ca un spatiu tridimensional, ca are trei planuri. Da, trei, ca e tri. Primul ar fi munca in sine, ca n-am mai muncit asa, ehm, continuu de mult. Pe bune, dom'sef! Testez in draci, si testez in draci pentru ca am ceea ce se numeste planul al doilea, si anume suc. M-am oferit sa car sucu de la etaju unu, cu ocazia asta am aflat ca exista o magazie in baie la baieti la etajul 1, si acum ma bucur din plin de el. Dar n-au Cola, nu cumpara niciodata Cola. In schimb, au Pepsi, Prigat, Nestea si alte prostii. E destul! Mai era si al treilea plan, si anume fondul sonor asigurat de cativa si anume doi colegi, cu exprimari plastice gen: "pula in mortii matii", "de ce pizda matii nu compilezi", cu garnitura de trantit si tipat, in special unul la altul. Mie mi se pare chiar amuzant, sincer, ma binedispune enorm, dar nu stiu daca toti sunt de aceeasi parere. But let it be.
Alta dilema existentiala, rezolvata totusi, a fost geaca. Pentru ca n-am chef sa mai umblu in hanorace care s-au si varzit intre timp, mi-am luat cea mai ieftina geaca posibila (probabil) care e un pic mai mica decat ce-mi trebuia mie dar nu ma supar, ca nu se vede, si oricum sper sa scap de ea repede.
Am mai descoperit ca exista un istoric al modei fularului, mai exact un istoric al tehnicii de purtare a fularului. Eu cand eram mic mi-l puneam pur si simplu la gat, preferabil pe interior, il mai infasuram si pe gura cand era ger, etcetera. Apoi imi aduc aminte ca era faza cu fularele lungi, infasurate o data pe gat si un capat lasat jos in fata, altul pe la spate, stiti voi. Acum am aflat si titulatura oficiala a modei actuale, si anume iti pui fularu ca o cravata. Bine, eu nu am stiut niciodata cum sa imi fac nod la cravata, si in plus e cam lung fularul meu, dar am incercat si eu. Urasc sa ma supun modei dar sunt un animal social totusi, nu?
Atat.

EXPOZITIUNE
==============================================================
From:"bog_adi"

Suntem oameni ocupati, alergam mult, producem foarte multi bani, dam partiale, mai
dam si pe la cursuri, si n-avem, bah, timp de poll-urile tale! Auzi, si 2 tururi
de scrutin =)). Man, nu ai ce face cu timpul?
Pai cum spui tu cu 2 tururi, mai mult timp stam sa decidem datele decat sa invatam =)).
Simplu e la noi, la AB, nu cu tururi de scrutin, vrajeli, combinatii.
Nu ca la tine. Tu inca iti bati creierii iar noi aproape am decis ce
si cum.
Si...de unde ca in perioada 6-10 dec nu se poate, si ca tre sa dam
ambele serii? Nu am mai auzit pe nimeni sa spuna asta(adica pe Radu
Pietraru sau pe prof).

In concluzie, AB-ul aproape a decis. Ce face AA-ul e problema AA-ului
sau a ta, ca vad ca tu cam decizi pentru ei.

As mai scrie ceva, dar nu mai am timp, tocmai am mai primit un sac cu
bani si trebuie sa il sortez. Ce sa faci, nu pierd vreamea cu 2 tururi
de scrutin =)).


--- In seria_aa@yahoogroups.com, "Mihai O.Borcan"
wrote:
>
> Sa explic cum vad eu problema. In primul rand, majoritatea inseamna
majoritatea celor care vor sa isi exprime parerea. Nu ma intereseaza
ce e la voi pe grup, in schimb stiu cum ati ajuns la aceste optiuni
pentru poll. V-ati strans "reprezentantii" celor doua serii joi la
curs si ati "cazut de acord" asupra posibilitatilor pentru un poll, de
la seria AA au fost 5-6-7, nu mai stiu exact, si cel putin doua
persoane din acelea nu sunt de acord cu ce s-a stabilit. Daca dai
oamenilor 3 optiuni, logic ca nu au de unde sa aleaga. Asa ca va rog
sa nu spuneti ca sunt comunist cum scrie in mesajul pe care il voi
reproduce mai jos sau ca am sters pollul pentru ca nu-mi convenea
rezultatul - manipularea e usor de infaptuit .. pe grupul AA votasera
34 de oameni din care intr-adevar multi votasera pt aceeasi varianta
dar n-aveau ce altceva alege daca optiunile sunt proaste (da, asta e
parerea mea personala), oricum multi s-au plans ca n-au de unde alege,
de-aia l-am si oprit pana sa fie
> mai multi votanti. De cand fac eu chestia asta cu grupul, niciodata
nu am avut o parere proprie, ci mai degraba am incercat sa ramana cat
mai putini nemultumiti.
> Si daca voi ziceti ca aia e opinia majoritatii, de ce respingeti un
vot comun, ambele serii, odata pentru totdeauna? timp este.
> Noapte buna.
>
> Nicoleta Susan wrote:
> Ba da e clar ce vrea AB-ul si din cate imi amintesc aseara si AA-ul
tot la aceste date a ajuns(daca nu inchideai poll-ul atat de
repede).Si in plus 1 decembrie e sambata si partialul tine maxim 1 ora
jumate prin urmare poti sa ajungi chiar si la defilare.Asa ca nu mai
fi tu mai catolic decat papa.
> Note: forwarded message attached.
> ---------------------------------
> "bog_adi"
> Bah, mancati-as, tu esti "ceausescu" la tine pah grup acolo, si, btw,
> ce poll ai tu mah, ca vad ca ai avut unul, ai vazut ca nu iti iese
> pasenta (adica nu iese ce data vrei tu) si l-ai sters. Asa ca ciocu
> mic, joc de glezne si mai usor cu comunismele astea ca suntem in
> capitalism!! !1 Lasa lumea sa voteze si sa decida majoritatea cand
>se dau partialele.
==============================================================
INTRIGA
==============================================================

Am vorbit cu dnul profesor si a ramas stabilit sa dati partial (ambele
serii) joi (22 noiembrie) la curs. Vezi si pe site.

Radu PIETRARU

----- Original Message -----
From: "Mihai O.Borcan"
To: "Radu Pietraru"
Subject: Tot despre partiale
> Imi cer scuze pentru insistenta, dar sunt cateva lucruri de lamurit.
> Se pare ca exista neintelegeri in legatura cu stabilirea partialului
la SPM intre seria AA si AB (sau cel putin intre o parte din ei).
Discutia variaza in jurul zilelor de 1 Decembrie si 4 decembrie (marti, la
curs).
> Inca se mai dezbate acest lucru dar daca vreuna din aceste doua zile
nu va convine, va rog sa ne spuneti ca sa economisim si timp si nervi (unii
sunt foarte vehementi :) ). Am incercat sa dau mail domnului Ionescu, nu
mi-a raspuns, dar la curs a zis sa stabilim noi cand vrem, si speram sa se
> clarifice tot pana marti.
> Multumesc.

==============================================================================
DESFASURAREA ACTIUNII
==============================================================================
From: "Deaconu Georgia - Iuliana"
Sa nu cumva sa mai aud ceva spus de tine in legatura cu vreo data de
examen parial sau legat de ceva prin sesiune. Daca ajungi pe la vreun
curs sa ma cauti, avem multe de discutat
------------------------------------------------------------------------------
From "anna bildea"

Draga Mihai,
In conditie de student ce a votat atat in turul 1(ce a
fost anulat ),cat si in runda 2 de alegeri ,vin sa te critic caci mi-e
....de modul tau de a aborda lucrurile.Cum naiba se face de trimiti
mail profului sa hotarasca ,cand el a spus clar sa stabilim noi
datele.Ce era asa de greu sa decida  majoritatea persoanelor ce au
votat de la ambele serii.Asa era democratic ...(dc inca nu stii ce
inseamna chestia asta cu democratia am niste tutoriale ),nu ca vezi
doamne noi seria AA suntem mai cu mot decat AB-ul.Esti extraordinar ca
m-ai lezat de dreptu de a da partialu' asta.Bv.!

PS:Si uite asa la d... si cu partialu asta!

Ana
------------------------------------------------------------------------------

From: "mihaela nicolescu"

ba distrusule, faci ce faci si muti partialu inapoi pe
1 decembrie! trimite-i mail lui coditza si zii ca nu
vine nimeni joi. Asa cum l-ai stresat pana acuma si
l-ai enervat pana a pus data asta,asa poti sa-i mai
trimiti inca 7 mail-uri in care sa-l implori sa mute
pe 1 decembrie.
-------------------------------------------------------------------------------
Nico Susan: bv
Nico Susan: super atre
Nico Susan: foarte inteligent
mihaiborcan: ce ma
Nico Susan: cum ce ma
Nico Susan: dupa ce i-ai trimis 10 mail-uri profului cu lamuriri
re-lamuriri mai faci si misto
mihaiborcan: pf
mihaiborcan: deci e vina mea
Nico Susan: pai numai tu esti mai catolic decat papa
Nico Susan: si mai faci si misto in status
Nico Susan: esti ff inteligebnt ce sa zic
mihaiborcan: deci eu am sa stau calm, desi as putea inclusiv sa injur acum
Nico Susan: asta era inmjura cine te tine
mihaiborcan: statusul are legatura cu faptul ca afara ploua si port ochelari
(n.r.: status: si niste stergatoare pentru ochelari, va rog)
----------------------------------------------------------------------------
adriana simona mihaita: bai borcane
adriana simona mihaita: vrei sa iti omor de la ambele serii
adriana simona mihaita: tu chiar nu le ai pe toate
adriana simona mihaita: cum dracu sa pui partialu joia asta la curs
adriana simona mihaita: ce-ai facut???
adriana simona mihaita: nu pot sa cred
adriana simona mihaita: esti inconstient sau ce???
adriana simona mihaita: 
adriana simona mihaita: deci nu le ai pe toate
adriana simona mihaita: eu joi am tema 2 la IS...lucrare la IRa..vineri l ucrare
la APi
adriana simona mihaita: chiar nu le ai pe toate
adriana simona mihaita: te-am mancat undeva
=================================================================================
DEZNODAMANT
=================================================================================
From:"Radu PIETRARU"

Ai inteles gresit. Nu am stabilit eu o data. Data partialului a fost
stabilita de domnul profesor. Alegerea datei nu are nici o legatura cu
mailurile de la tine. Si nici o legatura cu vreo decizie a mea. Vedeti
poate il convingeti marti la curs sa amane pe saptamana viitoare (adica pe
martea viitoare - 27 noiembrie - de exemplu).

Radu PIETRARU

----- Original Message -----
From: "Mihai O.Borcan"
To: "Radu PIETRARU"
Subject: Re: Tot despre partiale

> Nu e corect sa ne puneti partialul joi si sa ne anuntati duminica. Eu
nu v-am rugat sa alegeti pentru noi, ci doar v-am intrebat daca vreuna
din datele de 1 sau 4 decembrie este imposibil de acceptat pentru
> dumneavoastra. Lasand la o parte faptul ca probabil o sa imi iau
bataie la scoala cand mai trec, e o nedreptate imensa fata de studentii care au
de predat teme joi sau au lucrari joi si vineri.
> Rog insistent sa va schimbati hotararea. Recunosc ca a fost o
greseala sa va intreb, mi-o asum, dar va rog sa nu nenorociti studentii.
---------------------------------------------------------------------------------
From:"mihaela nicolescu"
Subject: asa mihai,vezi ca poti :)



THE END

Primul care se impune mentionat e de mama si tata. Diferenta de 5 ani intre ei, dar diferenta de maturitate, daca a putut fi vorba vreodata de asa ceva intre ei, nu s-a vazut niciodata. Oricum, asa cum Al si Peggy Bundy sunt reprezentativi pentru societatea americana, asa (zic eu ca) sunt si ei doi pentru romani. Bine, poate not your average stupid Romanian.
Ordinea este absolut aleatoare.
Catalin si Sorina, care sunt impreuna de pe la sfarsitul liceului, asa am auzit :) nimic mai firesc!
Catalin si Alina, habar n-am de cand sunt impreuna, din partea mea, dintotdeauna :D
Andrei si Raluca, maaari lenesi, si le place la nebunie, vad :)) oricum, daca ii prinzi impreuna, n-ai sanse sa ii prinzi intr-o pasa proasta, sunt mereu veseli cand impreuna.
Alex si Anca, de ei nu stiu mare lucru, decat ca sunt impreuna de cel putin un an parca, si daca el nici nu prea doarme prin camin...
Cristina si Remus, ei bine, ce sa mai zic!
Vine din urma si perechea Lucian si Iulia, am impresia ca fac un an, daca n-au facut deja!
Alexandra si Claudiu, astia probabil sunt campioni la longevitate, eu stiu ca ar fi de pe la 16-17 ani, acum avand 22 amandoi. Stau si impreuna, de bine de rau se descurca, so good for them.
Diana si Dan. Ce-i cu ei ? :D In acelasi timp si best friends, au si ei destuuuula vechime in bransa!
Dana si Iulian! Habar n-am ce e cu ei prin Galati, dar ultima oara cand l-am vazut pe Iulian a fost in Bucuresti, in tranzit catre Spania, unde era Dana de doua luni... n-a putut sa stea fara ea!

Bai, cam putini... credeam ca vor fi mai multi! Eu am impresia ca toata lumea in jurul meu este cuplata.

Adaugiri la Legile lui Murphy:
-cand te sacrifici pentru binele celorlalti, poti fi sigur ca nu te vor rasplati cu recunostinta, ba chiar vei fi criticat si injurat, luat la misto si ti se vor pune la indoiala toate intentiile bune.
-cand tii la o persoana si incerci sa o arati, cu cat te straduiesti mai mult, cu atat o dai in bara mai mult.
-daca esti punctual, poti fi sigur ca tot pe tine se va da vina pentru intarzierea celuilalt.
-femeile nu vor sa creada ca poate exista prietenie intre doua persoane de sex opus.
-cu cat stii mai multe, cu atata munca devine mai grea + cu cat muncesti mai mult, cu atat ti se dau mai multe lucruri de facut. Morala? festina lente.
-principiul nisipului miscator se aplica surprinzator de mult in viata, cu cat mai mult incerci sa iesi din rahatul in care esti, cu atat te afunzi mai mult, cu cat iti impui sa nu te gandesti, cu atat mai mult te obsedeaza, cu cat depui mai mult efort, cu atat mai putin vezi roadele muncii tale.

Cred ca incep sa resimt efectele a 2-3 litri de Coca-Cola pe zi, maxim 4. Minim unul. Cred ca trebuie sa ma las, dar nu pot vreau. Nu vreau pentru ca nu-mi pasa.
In perioadele de stabilitate emotionala era ok, m-am putut lasa surprinzator de repede, as zice. O cola la 2 zile, apoi la 3 zile, 4, 5, si deja nu-mi mai placea gustul in mod deosebit. Apoi a intervenit sursa frustrarilor, dupa care am inceput sa beau iar, 2-3 litri, mi-am dat seama ca e nociv, dar sincer va zic ca nu imi pasa. Una, maxim doua persoane din lume ma poate determina sa ma las (pf ce vorbesc eu aici, parca e un viciu precum tutunul).
In decembrie imi fac analizele. Tineti-mi pumnii.

Eu nu dau bani la cersetori pentru ca toti sunt penibili, cum schelalaie ei din ranunchi. Chiar incerc sa imi strang urechile ca sa nu-i aud. Azi n-a fost nici o exceptie.
Primul, la pranz, cand am fost in Crangasi, cred ca am auzit cel mai prost cersetor din istorie. Cred ca era un student care depasise limita umana de nesimtire, pentru ca era imbracat normal, arata ingrijit, si a scos un carton care cred ca era printat, nici nu m-am uitat sa vad ce era pe el, dar deja impresia era formata. Frate, si a latrat asta, mai rau ca toti cersetorii din Bucuresti, aia macar pastreaza un anumit nivel sonor sub o limita suportabila, asta era cersetor, corist si poet. Poet, pentru ca recita/urla o poezie facuta de el, cu rime de gen n-avem bani pt maine/nu ne-ajunge nici de-o paine. Total dezgustator.
Al doilea, seara cand m-am intors, era cersetor standard, care totusi a inclus in repertoriul lui si ceva inedit: a spus Luceafarul. Chiar ma temeam ca si asta se crede artist, dar cand am recunoscut versurile poeziei, am zambit pe sub mustata si ochelari. Nu mi-am dat seama daca a terminat poezia, metroul facea zgomot, dar stiu ca la sfarsit a mentionat omu: "Aceasta a fost o poezie de Mihai Eminescu". Fuarte tare! Bile negre: daca se straduia un pic mai mult, suna a manea :D. Oricum, asta a avut mult mai mult succes ca celalalt. Nu la mine, totusi.

De azi trebuie sa imi valorific intelectul la maxim... pt ca moaca sigur n-o sa ma ajute.
Cheers.

Fanul meu va fi foarte dezamagit cand va afla ca eu nu citesc. Am citiiiit, slava Domnului, destul cand eram mic. Nu mult, destul doar. Pentru ca Aneya mi-a dat voie sa aberez si pe langa titluri si autori, am sa zic cum era mai demult, cand stateam la bloc in Galati, si citeam intins tot in pat (pe diagonala, ca sa incap) si citeaaam, si citeaaam, ca frate-miu era cel responsabil cu golanitul, eu pe atunci inca aveam rabdare.
Totul s-a terminat in facultate. N-am mai avut niciodata starea de bine care sa ma imbie la citit. In rastimpul asta am recitit de vreo 2 ori Shogunul, ultima oara in sesiunea trecuta de iarna (cartea favorita) si am avut o tentativa sa o stresez pe Diana sa-mi dea carti frumoase. S-a oprit dupa una sau doua. Am mai citit de la mama, care strange cartile de la Jurnalul NationalCotidianul... si nu mai stiu ce.

E una din dorintele mele cele mai mari sa ma pot reapuca de citit, insa nu-mi gasesc nici timpul, dar mai ales dispozitia si locul. Help.

De fiecare data cand vad scris horoscop, eu citesc. Niciodata la alte zodii, doar la mine. Si niciodata nu ma multumeste scurta lectura, mai mereu citesc ceva ce n-are legatura cu mine.
"Azi primesti niste bani". Fii sigur ca n-o sa i se faca nimanui mila de mine sa imi dea, pur si simplu, niste bani.
"O zi grea la munca". Citeam din astea cand eram student delasator parazit pe spinarea parintilor. Who, what, where? Ce vorbeste asta aici, ma?
Imi placea impartirea horoscopului pe categorii, bani, sanatate si love. Era asa parca in Bravo (da, am citit si eu Bravo la un moment dat, si strangeam postere cu trupe masculine!). Si parca iti imaginezi cum se uita ei la miscarile planetelor si vede ca Jupiter s-a miscat un milimetru spre Saturn si Neptun are o inclinatie de 0,05 grade spre stanga. Se duc ei la tabelul de corespondente cu miscarile astrale si deduc: "Azi nu e indicat sa semnati documente oficiale", sau "Partenerul va reproseaza ca neglijati problemele de familie" - asta se aplica pentru toti barbatii insurati, nu?
De departe favorita mea este parerea avizata despre relatia cu partenerul de viata. "Este posibil ca persoana iubita sa va inteleaga gresit dorinta de libertate", "Consultati-va cu partenerul in privinta investitiilor". Ei dracie, si daca nu se exista asa ceva? Sa ma ingrijorez, ar trebui sa imi caut? :-s O sa moooor?
Cand am zis ca eu cred in zodia mea, nu voiam sa spun ca sunt de acord cu felul in care e descrisa. Doar ca suntem mai ciudati, asa.

Azi (n.r. ieri) am suparat pe toata lumea. Nici macar n-am incercat, ba din contra, intentiile mele au fost 0norabile. Si totusi, toata lumea a fost jignita intr-o situatie sau alta.
Intrebarea este: eu sunt de vina?*

* cu accent retoric sau nu

Edit: OMG OMG i'm so ashamed! am primit 3 mesaje dimineata pe 8 sau mai devreme si nu le-am citit decat acum late at night! Multumesc, pt ca n-am apucat sa multumesc, Savinel, Geo, and last but not least, Catalina!

Metropotam - link!

Timpul stă în loc.

Dacă pui pauză şi asculţi cu atenţie, ai să vezi că nu se mişcă nimic. Dacă te uiţi în jur şi vezi oameni forfotind, roţi scrâşnind, auzi gălăgie, lumea ta tot în loc stă.
E ca o floare. Nu o vezi niciodată crescând, dar în câteva luni o admiri în toată splendoarea, mirându-te cum a înflorit pe nesimţite, şi iţi pare rău că i-ai pierdut viaţa. Poate de-asta sunt aşa iubite acele rare şi superbe flori, care ţi se dezvăluie în zece secunde şi apoi mor, ca într-o tragedie greacă sau shakespeare-iană.

Poate ar trebui să fie şi viaţa aşa.

In eventualitatea unei fatalitati de gradul intai, si tinand cont de tragicele evenimente care nu s-au petrecut in ultimele zile, in speta n-am avut bani sa imi iau geaca sau bocanci, dar si cele care s-au intamplat in ultima vreme si al caror gust va reveni poate in momentul in care voi fi pe marginea unei prapastii, ei bine, as dori sa imi redactez testamentul, in caz ca nu ma mai intorc.
Monitorul meu drag Samsung nou si mai ales costisitor va ramane lui Catalin si Monicai, care oricum mi-au dat banii sa il cumpar, deci...
Colectia mea de surprize Kinder o las Dianei... ambelor Diane! Sa va bateti pe ele, nu-mi pasa. Mai putin brelocul cu Shrek, ala i-l las Danei.
Salariul pe jumatate de luna, deja muncit, i-l las mamei, mai putin cat sa-si ia si frate-miu o camera web cu microfon, da-l dreaaaq!
Sosetele mele murdare le las colegilor mei. Cate una de fiecare.
Calculatorul meu... ei bine, oricum e varza, asa ca sa il luati pe parti, ce-o mai fi bun din el.
Locul meu la camin il las Ralucai (e apa calda tot timpul, si esti si langa munca!)
Cele doua beri Stejar revin, indiscutabil, lui Gelu.
Contu meu de Yahoo, which is pretty important, il las unui orfelinat din Galati. Il scoateti la licitatie si ies bani buni.
Am uitat, hard-diskul e separat. I-l las Andrei, drept multumire pentru inspiratia in materie de muzica.

Am o ciocolata in frigider, e a ta. Am uitat sa iti dau atunci, asa ma revansez.

Bai, eu stiu ca mai sunt si colegi de departament care citesc p-aici din cand in cand, da' nu ma dati si voi in gat, da? :D
Deci foarte tare, frate. Intreb si eu ca tot omul: auziti, nu ne-ati zis unde mergem... Raspunsul a fost: nu, nu v-am zis. Atat.
In rest, numai de bine. Deja lumea se cupleaza pe mail, prin reteaua interna, in vazul tuturor :o. Plus multe alte poante care imi mai alunga neincrederea... ca deh, am slip, dar n-am bocanci! Nu se poate domle!
Stiu, stiu. Varza. Dar nu conteaza, mie-mi place Edgar's.

Am avut o viziune. Am aruncat o privire pe furis in viitor si am vazut ceea ce am vrut sa vad, viata mea peste ani si ani. Seamana cu ce imi doream cand eram mic.
Vreau sa fiu un om bun. Eu oricum sunt bun, dar bunatatea se ascunde in mine. Uneori nu vrea sa iasa, face greva japoneza din pricina tuturor nedreptatilor care mi se pare mie ca mi se fac.
Vreau un apartament cu doua camere, din care cel putin una sa fie maricica, cat sa dau din cand in cand baute nevinovate. Vreau un caine, labrador sau dalmatian, frumos si ascultator. O sa imi fac timp sa il dresez. Promit.
Apartamentul sa fie in Militari. Acolo unde stau toti oamenii frumosi. Pot sa ies cand vreau sa cer zahar colegilor mei, Razvan, Andra, Diana, si mai cine mai sta prin zona, poate o sa ma primeasca chiar si Anca in vizita. Pot sa ma urc oricand intr-un autobuz si sa merg in centru, sa beau un ceai, o bere, o cafea. Incepe sa-mi fie drag centrul.
O sa am calculatorul intr-un colt, camera de zi decorata dupa gustul cuiva special ;)). Cainele sa se lafaie pe covor si eu sa il cert. Sa imi amenajez doua scaune de paie pe balcon si o masuţă şic si sa invat sa fac cafea, sa stau la barfa (eu, care nu stau la barfe :) ) cu oricine vine pe la mine. Sa am si un mic barulet in caz ca vin oameni mai antrenati pe la mine (nu mai dau link) si sa am grija regala de oaspetii mei.
O sa am abonament la ziare si o sa citesc Business Magazin si Jurnalul National sau mai stiu eu ce pe hartie, odata cu micul dejun. Imi place sa imi fac un ritual dimineata, desi n-am mai avut niciodata pana acum. Poate tocmai de-asta. O sa cunosc pe doamna care vinde la magazin jos si o sa ne zambim chiar daca e maritata. O sa o chem la cafea la mine si o sa ne imprietenim.
In fiecare zi ma duc la munca la ora 10, si vreau sa fac maxim 30 de minute pana acolo. Nu lucrez departe, am traseu direct. In fiecare joi seara jucam fotbal baietii de la munca. E un alt ritual sfant. Vin si fetele, stam la suc dupa meci si radem si depanam amintiri. Suntem toti prieteni buni.
Dupa munca merg sa beau ceva cu prietenii intr-un pub. Da, in centru. Prieteni care muncesc si ei, acum ca avem toti job si scapam la aceeasi ora e mai usor sa ne intalnim. Ne facem planuri, ce facem week-endul viitor, mergem undeva, la Snagov, la Brasov, hai sa evadam din oras. Dar pana atunci bem un ceai in Ceainarie. La vara ce facem? Hai, mai mergem o data in excursie prin Europa? Vreau sa ne simtim tineri iar, mai tii minte vara aia? Cum sa nu, e de neuitat. Vara care ne-a legat pentru totdeauna. Cand am mers backpacking prin Ungaria Slovacia Cehia Germania... am ajuns pana in Olanda. Da, neaparat trebuie sa o facem din nou.
Nu platesc rate, am un salariu prea bun pentru asa ceva. Am un confort material dar banii nu mai inseamna nimic pentru mine.

Ceva lipseste...

Va rugam sa aduceti echipament adecvat (geci, haine groase, bocanci), lucruri de valoare sau care au valoare pentru dumneavoastra si un slip.
This is gonna be one hell of a team-building!
Sper sa nu ma dea astia afara ca dau in vileag, da' nu ma cauta pe mine.
O sa facem activitati in autocar, exercitii indoor, exercitii de supravietuire, jocuri outdoor, discutii pe marginea jocurilor outdoor... ma intreb daca jocurile indoor si slipul au vreo legatura! :D

Asta ma obsedeaza de cateva zile

Anuntul este foarte serios. Daca vrei sa nu mori inecat in colesterol, hai la fotbal, regulat, o data pe saptamana, stabilit de comun acord, eventual sambata, undeva intr-o zona neutra, fotbal amical dar nici prea amical. Adica noua ne place sportul asta, nu vrem sa jucam chiar la misto.
N-ar fi rau sa stii sa dai in minge. Si eventual sa nu ai 120 de kile la 24 de ani, ca sa nu ne mori pe teren. Oricine e dispus sa faca o miscare sanatoasa si sa se si distreze la fotbal sa ma contacteze.
Locuri limitate (vreo 12, asa).

Acum o saptamana mi-am luat gandul de la concertul Chemical Brothers. Inca n-a fost, si deja imi pare rau ca nu ma duc :((. Nu stiu ce naiba s-a intamplat, ori n-am bani, ori nu am cu cine sa ma duc, ori n-am dispozitia necesara, dar stiu ca e o greseala. Adica, uitandu-ma la inregistrari ale concertelor Chemical prin lume, toate scuzele posibile si imposibile palesc. Frate cum sa nu-ti placa Chemical Brothers si sa iti placa orice altceva house/trance? They are the best!
Sa varsam o lacrima in cinstea inteligentei mele si a momentului inspirat in care am hotarat ca totusi nu o sa ma mai duc. O consolare e ca e la Sala Polivalenta. Orice ca orice, dar nimic nu e mai misto ca un concert in aer liber.. eventual pe plaja!
Aaa, si sper sa mai am si alte consolari cand o sa aud review-uri negative legate de organizare... da, hotarat lucru, asta m-ar face sa ma simt mai bine. Pana una alta, am ratat toate concertele toamnei... somebody slap me, please!

M-am gandit la titlul asta toata seara si dimineata, deci n-aveam cum sa nu incep asa. M-am mai gandit si la titluri alternative, cum ar fi: Don't drink and drive on a week-day, even if you're in the passenger seat, sau Mai bine cu o Cola in fata pana la 6 dimineata, si n-are rost sa mai insist, ca deja ati inchis pagina.
Cu capul vajaind, dar macar cu memoria fresh, am sa incep sa povestesc de ce port aceleasi haine ca ieri (oh, don't worry, mi-am schimbat tricoul) si de ce am pete pe ele si de ce sunt asa docil si de ce mi-e frica sa mananc.
Aseara a fost inaugurare de club, asa ca multumita domnisoarei (n-am facut bine sa dau link?) am fost si eu si am vazut Victoriei partea de jos (pe cuvant ca nu-mi aduc aminte sa mai fi fost pe acolo) si am participat la o inaugurare de club Arrogance cand ar fi trebuit sa fiu cuminte si sa ma uit la meci, cel mult la un film. Vom vedea in cele ce urmeaza ca a fost o alegere (ne)inspirata. Fiecare intelege cu sau fara paranteze.
Pentru ca am fost cu niste alcooliste si un alcoolist si pentru ca a fost bautura gratis, pe scurt am baut toata seara. Despre club o sa zic doar ca e misto rau, pentru o zi de week-end, si probabil daca nu era presiunea asupra mea sa tot beau, m-as fi distrat :)).
Atentie: urmeaza descrierea in amanunt a unei betii.
Pentru ca eu nu stiu ce sa comand in club, am baut ca si altii whiskey cu cola sau red bull, ceea ceeeeee imi aminteste acum de ultima betie crunta care tot de la whiskey in Expirat mi s-a tras si acum imi dau palme pentru ca nu mi-am adus aminte aseara!!!!
Dupa vreo 3-4 l-am intrebat pe barman ce altceva poate sa imi dea, nu m-am aventurat decat la un Garrone, apoi inca alte whiskey-uri si la sfarsit, cand nu mai puteam, voiam sa cer cocktail non-alcoolic si nu mai aveau, asa ca barmanul mi-a recomandat, dupa simptome, o bere. Tin sa mentionez ca nu am simtit absolut nimic pana la ultimele 2 whiskey-uri, in conditiile in care per total au fost vreo 8-9 (who the hell knows).
Gradul de alcoolizare are mai multi indicatori. Unul din ele a fost ca i-am dat Simonei o palma peste fund. Altul a fost ca am dansat (asa un pic). Apoi la bere mi-am facut curaj si am facut cunostinta cu Ilinca/Ruxandra. Doar atat, din pacate. Mi-a cam fost un pic rusine cand mergeam pe doua carari (doar doua) pe langa Di, dar trece ca-s nesimtit din fire. Apoi acul indicator a luat-o razna cand am *vezi titlu* imediat dupa iesirea din taxi. Hey, at least it was quick.
Nu-s mahmur, dar se invarte ceva, in mod sigur...
Cam asta e istorisirea unei alcoolizari, fara a face referire la companie care a fost placuta sau la locatie care a fost placuta sau la sms-ul salvat ca ciorna pe care n-o sa il citeasca niciodata ... care a fost placut de scris, but still...

Live. Dezbatere.
Sometimes i feel like i don't have a partner,
Sometimes i feel like my only friend
Is the city i live in, the city of angels,
Lonely as I am, together we cry.
Adica piesa e live, si m-a pus pe ganduri in privinta unui lucru. My only friend is the city... ar trebui sa fie un cantec trist, in care totusi se regasesc atatia oameni care acompaniaza pe solist (like i said, e dintr-un concert). Deci, de fapt, nu sunt singuri. Sunt mii ca ei. Ei nu isi dau seama, insa tot ce au de facut e sa intinda mana.
Din momente ca astea reiese satisfactia pe care o poate avea un solist/cantaret/compozitor, cand vede ca in muzica pe care o face se regasesc atatia oameni si versurile lui rezoneaza in inimile atatora. Similar e si cu scrisul, fie el romancier, poet sau blogger. Scriitorul isi mai alina din singuratatea care l-a impins sa scrie texte triste, emotionale, asemenea dispozitii demne de tragedii grecesti, numai ca transpuse in contemporan, brusc devin appealing pentru toti cei care descopera acel sentiment si isi aduc aminte ca nu demult ii dureau aceleasi lucruri. De aici, falsa impresie ca sunt intelesi. It's all a big misunderstanding.
Dar e mai placut sa traiesti in iluzie. De-aia place Robbie Williams (baiatul asta revine obsesiv, nu?). Compune preponderent piese de dragoste, sensibile, dar nu siropoase (zic eu). Bine, probabil s-au mai terminat ideile, ca a mai schimbat registrul intre timp. Dar cert e ca el, cu vocea lui superba interpretand magistral piese sublime, ma face pana si pe mine sa vreau sa ies la cafea bere cu el, d'apoi toate fetele care viseaza la un print frumos si nu se multumesc cu bietul muritor de langa. Who needs ordinary people, when there's Robbie? He's not married, there's still a chance.
No pe bune, admire Robbie, I'm not jealous. Not any more :)

Nu stiu exact de ce place altora Ratatouille, mie mi-a placut din cauza soarecelui care se simte subapreciat si totusi reuseste sa faca lucruri marete chiar si fara sa primeasca creditul meritat (da, altruism, you know who! *in case you read my blog :D*). Yes, it's fun, dar nu e genial, e un family movie, si nu l-as vedea de doua ori.
In fine, voiam sa zic ca acum cateva zile am vazut Elephant, film mult mai potrivit pentru mine, sufletelul meu si nevoia mea (recent stavilita) de filme bune. Astept pe 69 sa vina cu propuneri de filme bune, si cu o bere, eventual. Mai ales cu filmele bune.
Elephant iti da impresia ca sta. Nu se intampla nimic, desi modul de filmare e interesant, in cadre suprapuse (did i say that right?). Scene care se intretaie, una dupa alta, cadre luuuungi, gen: il urmareste pe un tip mergand cateva minute. E greu de crezut ca nu te plictisesti la asa ceva, insa ceva mi-a captat atentia de la inceput, si am ramas sa il vad. Ramaneti si voi si nu o sa regretati.
It's a slow boil.

Mie imi place sa scriu peste tot. Acum ceva timp ziceam ca am nevoie de o agenda ordonata si corespunzatoare exigentelor mele, adica ceva destul de mare incat sa nu fie greu de manevrat, insa destul de mica cat sa o cuprind cu palma si sa scriu. Ca un carnetel de notite al detectivilor din filme, care isi noteaza tot felul de indicii de la locul crimei.
Motivul pentru care imi doresc asta (din ce in ce mai mult) este faptul ca sunt dezordonat. Consecinta faptului ca sunt dezordonat e ca fac eforturi (inutile, as putea zice) de a remedia asta prin biletele, coli albe scrise, agenda studentului scrisa la toate paginile posibile, fisiere Notepad, fisiere Excel, documente Word. Scriu pana si in sms-uri pe care le salvez pe telefon si le citesc din Ciorne. Evident, e o afacere proasta.
Lucrurile scrise variaza. In general incerc sa tin minte ce am de facut in viitorul apropiat. Am doua liste: to do si to get. Nice, nu? Tin sa mentionez ca am facut o lista mai lunga acum ceva timp si jumatatea to get e inca foarte plina, pe cand lucrurile de facut mai dispar, mai expira, te musca de fund si tot tre sa le faci, deci astea sunt mai usor de infaptuit. Listele astea pot contine lucruri de gen: cadou X, bere Y, curat prin camera, spalat haine (da, uit tot). Si multe alte chestii stanjenitoare.
Nu pot spune ca m-au ajutat foarte mult, insa de supravietuit am reusit, si nu sunt cel mai varza om posibil, deci misiunea nu e complet esuata.
Pentru viitor, imi propun o Agenda. NU din aia cu ursuleti cu inimioare!!!

Ca tot venise vorba de George Costanza :)
Sunt anumite personaje, fie ele de film sau nu, care exercita o influenta atat de puternica asupra oamenilor, incat deja devine nesanatos, chiar o usoara obsesie.

George Costanza. Mic, chel si isteric. Acu, nu vreau sa va stric placerea si sa va zic ca textele sunt scrise de Seinfeld, da' nah.. :) Prin replicile lui a facut deliciul unei generatii (mai multora?). Pe cat de isteric era, pe atat de bine ii ieseau vorbele de duh. Numai ca un asemenea om, in realitate, ar fi mai mult decat enervant, chiar si in societatea americana contemporana. Poate ca singurul loc in care se simtea ca acasa era SUA anilor 90, pana sa intervina toata nebunia cu atentatele si razboaiele si petrolul si incalzirea globala si..

Nichita Stanescu :D. Oh cmmon people! De ce nu Ion Barbu? Daca erati nascuti acum 100 de ani ar fi fost idolatrizat Eminescu. Ok, omul a fost inteligent, visator, sensibil, scrie genial. Insa sunt atatia oameni deosebiti, fiecare unic in felul lui, care merita cunoscuti si sunt geniali, poate prin desen, poate doar prin felul de a vorbi, prin prisma cunostintelor. (nu e cu dedicatie)

Robbie Williams. Eh.. ce sa zic si eu acum :). Si eu as vrea sa il cunosc, dar nu din punctul ala de vedere, si nu pentru ca mi s-ar parea genial, si nici n-as da foarte multe ca sa fiu intr-o camera cu el. Mie personal imi place umorul lui, plus faptul ca el chiar e o persoana normala, care se transpune constient intr-un superstar, si asta ma intereseaza pe mine, cum reuseste. Cum se detaseaza de penibilul din noi toti pentru a deveni un semizeu in ochii unora. Sau doar mizeaza pe prostia maselor? (nici asta nu e cu dedicatie)

Angelina Jolie. Oh my sweet, one day we'll be together. Ei bine, asta e cu dedicatie :D. Mai e nevoie sa zic ceva?

o sa mai completez :) acum atat mi-a venit in minte

A avut loc impartirea in doua. Adica Mihai fatalistu' si-a luat talpasita si o sa ne scrie din alt loc, dar asa secretos cum e el nu vrea sa ne zica de unde. Ultima oara a zis ca si-a reactivat blogul ala on the side si ca iar simte nevoia sa scrie acolo. Duca-se!
Noi vom scrie despre oameni frumosi, prietenii, ganduri nobile, filme, iubiri impartasite, pasi reusiti de dans, cat de frumos e afara si altele. Pe supadecaramele o sa aberam pe langa subiect, asa sa se amuze lumea. Because we're funny guys :)