Because you don't take a hint, let me just draw you a picture.
Ca sa vezi mai bine, pentru inceput da click pe poza de mai jos si o sa o vezi mare.
Daca tot nu te prinzi, iti zic eu: dai click unde scrie cu rosu "Hai, recunoaste ca sunt sexy si voteaza-ma!" si ajungi pe pagina de concurs unde trebuie sa lasi un comentariu, pentru ca un comentariu este echivalent cu un vot. Nu ma votezi daca nu-mi lasi un comentariu, deci lasa. Daca lasi comentariu la mine, nu se exclude posibilitatea de vot a altora - puteti sa votati oricati vreti - eu recomand Radu Ionescu, Dragos Bucurenci.. hai si Nihasa, ca nu-i urat! Dar eu sunt primordial!
Nu stiu ce naiba aveam in cap!

In October, researchers from Bangor University in Wales were trawling an ocean shelf off the coast of north Iceland when they stumbled on what is believed to be the world's oldest living animal: a 405 year-old clam. Or it was living, until researchers had to kill it to determine the clam's age by studying rings on its shell. The clam species, the Arctica Atlantica, is particularly long lived — it has been known to survive some 200 and 300 years — and this particular specimen spent its protracted life burrowed in the sand 262 feet under water. When it first lodged itself down there, Shakespeare's Hamlet was on stage at the Globe Theater, and the English were setting up camp in North America.

Iata linkul

Aha, deci l-ati omorat ca sa vedeti cat de batran e... interesant...

Cinefil. Cu vederi largi. Poate prea largi. Muzicofil, dar invatacel in domeniu. Delasator. Superb pe ultima suta de metri. Cuminte. Injur ca un cocalar din cand in cand. Dependent de net. Foarte bun la cautat pe Google. Imi turuie gura cand mi-e bine. Nu ma pot opri din gafe cand nu mi-e bine. Prostofob. Egocentristofob. Somnoros. Incapatanat, in ambele sensuri. Nu ma dau batut, chiar daca uneori asa pare. Neajutorat in fata viciilor care-mi intra pe sub piele. Distructiv in gandire, imaginativ in scenarii, pesimist in relatii, sumbru in secrete, desi sunt banale. Ma supar, imi trece repede, cand nu-mi trece intr-o zi probabil nu-mi mai trece. Prefer lucrurile clare, spuse ca pentru prosti, dar ma complac uneori in lumini si ganduri difuze. Scriu urat, dar gandesc frumos. Uneori invers. Altruist? Poate, dar nu mi-o spun eu mie. Perfectionist dus la extrem, nu voi fi niciodata multumit. Brutal. Un ajutor de nadejde la care nu apeleaza mai nimeni. Cine apeleaza o ia ca atare, de buna. Parca as fi un bancomat. Imi plac fetele si nu-mi plac fetele (asta e influenta lu tata), misogin pasiv (cum zicea Badea), dar prefer compania unei fete. Foarte pretentios, insa rabdator si incredibil de usor de multumit uneori. Se bat cap in cap. Am nevoie sa am mereu ordine in lucruri lumesti si nu numai, dar rareori am efectiv. Imi iubesc timpul liber si urasc ca nu pot sa ii vad pe toti odata. Ironic, sarcastic, dar e greu cu definitiile... daca e sa ne luam dupa definitiile mele, nu m-ai auzit fiind sarcastic de doua ori. Trust me. Iubesc diversitatea dar ma complac in conformitate. Am un chef nebun sa scriu si sa scriu.
Oare asta se pune ca si caracterizare? Va rog, completati, chiar daca habar n-aveti.

Am primit in avans pentru Craciun un elicopter care zboara, un mp3 player pe care-l terorizez si o cravata.

Pana acum se stie ca vin Lenny Kravitz, Iron Maiden si Kylie Minogue.

Cine ma inscrie in concursul de cel mai sexy blogger? I can be sexy sometimes!
A, si pe Gelu sa-l inscrie cineva.

In acest spatiu virtual care se numeste blogosfera apar din ce in ce mai multe arii comune de interes. Blogurile politice, una, bloguri cu filmulete si bancuri, alta. Dar ce mi-a sarit mie in ochi azi a fost multitudinea de bloguri care sunt trase la indigo intr-un anumit sens, ilustrat mai jos, fara a fi catusi de putin ingrijorate (ele, blogurile) ca sunt zeci, poate chiar sute la fel.
Aceste bloguri au ca puncte comune: wordpress (nu platforma, hostingul, desi sunt si pe blogspot cateva), o poza per post (de cele mai multe ori luata de pe deviantart), autor de gen, sex si orientare feminina, o persoana cu opinii puternice pentru care lupta, indiferent daca are dreptate sau nu (si fii sigur ca nu ti se va da dreptate oricat ai argumenta), care asculta doar de prietene pe care le aproba, la randul ei, pe blogurile lor, asa cum si ea este aprobata pe al ei (mi se pare un schimb corect, nu?). Am uitat sa mentionez ca autoarele au intre 19 si 21 de ani, dar ofera realitate si sfaturi de viata, fiind trecute prin toate problemele vietii.
Alte caracteristici des intalnite sunt: o pagina About stufoasa, care reflecta complexitatea emotionala a autoarei, intensitatea cu care traieste orice senzatie sau sentiment, dragostea puternica nutrita pentru prieteni sau pentru cineva anume, romantismul incurabil si pasiunea pentru glamour (dar asta se reflecta peste tot). Musai tre sa fie un profil de deviantart sau myspace, autoarea sigur e cunoscatoare de muzica si evenimente mondene, de un gen sau altul...
Si cam atat!


bai diana, n-am ce face daca se potrivesc toate... chiar am vreo 10-15 taburi deschise chiar acu ;)) nu e vorba numa de tine

Frizeria din Crangasi de pe colt. Sunt acolo cam 4-5 femei, din care una mai in varsta, si doar aia munceste. Numai cea cu parul alb e frizerita. Celelalte sunt coafeze. Dumnezeu stie pe cine coafeaza ele, dar de 3-4 ori cat am mai fost la ele stateau la barfa, pur si simplu ocupa scaunele pentru clienti.

Am cutreierat tot Crangasiul in cautarea unui bancomat de Unicredit Tiriac, banca la care a hotarat firma mea sa imi puna banii. Probabil in Crangasi sunt concentrate toate bancile din Romania, inclusiv Banca Romaneasca sau Alpha Bank. Mai putin una.

Am avut o revelatie despre cum s-ar decongestiona strazile din Bucuresti. Ridicati draq toate masinile de pe prima banda parcate in scarba in Crangasi (si restul Bucurestiului)!

Politehnica este in ruine. Nu era de ajuns ca tot Bucurestiul e deja in reparatii, s-au apucat sa decoperteze asfaltul in Politehnica si din loc in loc sa sape cate un santz. S-au gandit astia ca studentii de an 3 sau mai mare nu mai fac educatia fizica si ca totusi ar avea nevoie de ceva exercitii... sarit peste gropi si slalom printre balti.

La toate bancomatele BRD azi era coada. Da' coada, nene! Crezusem ca se dau primele pentru studenti (a? say what?) . A, da, stiati ca bursele sunt la 350 de lei acum? Incepe sa se merite sa inveti. Dar am impresia ca si punctul de credit sta sa se faca 50 lei. Woo-hoo.

Ar fi multe chestii pe care as vrea sa le fac in restul timpului pe care nu il mai am. Imi aduc aminte ca odata, la Galati, aproape de cimitirul Catusa si lacul cu acelasi nume, am pus bazele unei biserici. Pe bune, am fost cativa copii si am asezat cateva caramizi pentru zidurile a ceea ce urma sa devina o biserica draguta. Mi-ar placea sa fac asta. Sa asez caramizi, sa pun ciment/mortar/wtf-you-put-in-there intre ele. Imi mai placea sa razuiesc peretii de var cand se facea curatenie serioasa in casa, cand stateam la apartament. Mobila ori disparea din camera, ori era acoperita cu ciolofan, si devenea un deliciu sa te prafuiesti cu dalta aia in mana, sau cum s-o numi (ignorant mother fucker, I am he).
As pescui. As sta frumos cu carti muuulte pe malul unui lac, vara/primavara, asteptand sa muste, tragand de lanseta aia pana aproape sa se rupa in doua... dar si satisfactia cand prind unu de 10 kile!!!!
Mi-ar placea sa fiu bucatar. Dragostea nu trece prin stomac, dar dupa o mancare buna parca ii vine sa faca sex!
Cand eram mic spre mediu ma batea gandu sa ma duc in port sa fiu hamal. Probabil la noi in port n-as fi gasit asa, pur si simplu, job de hamal (lol) dar in vremea aia citeam carti cu corabii, mari, pirati, etc.
Vistier as vrea sa fiu! Sa numar bani si monezi si bancnote si sa le pun in teancuri frumoase si sa le ordonez si sa ma murdaresc de la bani, sa ma spal si sa o iau de la inceput!
Si mai voiam intr-o vreme sa fiu bodyguard. Gorila, de-astea.

Drumul, la al carui capat ma aflu, e ametitor de lung. S-a lasat ceata si nu vad nici in spatele meu bancomatul, deci nici o sansa de a intui drumul in fata. Am pasit pe el cu capul intors, luandu-mi la revedere de la catelul alb care scormonea printre hartii.
Dupa cativa metri m-am oprit. Parca era de basm. Nu un basm pentru copii, ci unul serios, sumbru si contemporan, daca se poate spune asa. Totul era intunecat, cerul parca trasese obloanele, ma ghidau doar cateva lumini difuze de pe dupa deal. Genul de lumini care parca te avertizeaza: ai grija, e ceva dubios aici. Ma simteam ca intr-un film cu Sherlock Holmes, undeva in the British countryside.
Intre timp am luat-o agale la picior, dar nu prea ma vedeam deplasandu-ma din cauza cetii care parca dilata spatiul si facea copacii sa para grotesti. Nici macar nu erau copaci, erau arbusti; trecand pe langa ei aveam impresia ca se misca in urma mea. Nu m-am intors sa vad pentru ca nu-mi era frica si eram fascinat de peisajul din fata.
Acum am ajuns la scari. E ca o rascruce de poveste (iar, basmul), calea din stanga o luai sovaitor, daca voiai sa ajungi la terenul de tenis. In fata urcai - asta nu mai era drum initiatic, ci insusi testul final, dovada suprema a supravietuiriii intr-un mediu asa ostil.
A fost lupta vietii mele, a trebuit sa pun doi pasi pe fiecare treapta. Doi! Sus ma astepta drumul serpuit. L-am batut de atatea ori si niciodata nu mi s-a parut ca e gata sa iasa cineva de dupa orice colt. Intr-un moment de maxima neinspiratie m-am oprit. In dreapta se casca o gura de canal parca fara fund. M-am holbat incercand sa-i cuprind adancimea cu privirea dar acolo nu fusese niciodata lumina. Frunzele care acopereau parte din intrare parca dinadins mascau ceva ingrozitor inauntru, o creatura de o cruzime nemaivazuta, a carei eliberare ar fi insemnat inceputul sfarsitului rasei omenesti!
Apoi am inceput sa ascult cu atentie, si fosniturile se inteteau (sau fusesera si inainte, dar nu avusesem urechi sa le aud). Am grabit pasul si dupa cativa metri am intrat sub spectrul protector al luminilor cladirii Vodafone. Eram salvat.
Asa am trecut eu Politehnica.