si totusi, scriu de la calculatorul lui Ionut. In spatele meu este cea mai sinistra atmosfera posibila, pe care as da-o oricand la schimb cu o stanjeneala continua pe o piatra in fata unei biserici. Dar nu pot.
Mama este o femeie tipica, exemplificarea unei bune parti a bancurilor cu femei, cu toate capriciile feminine si toane specifice sexului frumos. In acelasi timp, mama este o femeie foarte desteapta si cu mai mult simt al umorului decat multe fete prea sensibile pe care le cunosc. Azi mi-a luat mp3 playerul, a inceput sa asculte Bob Marley si a inceput sa zambeasca, a intrat in transa, s-a intins si intr-un final a adormit linistita. Acum nu mai e linistita.
Tata a ajuns la o varsta respectabila, 47 face anul asta, ce-i drept nu i-as da atat daca nu ar dormi atat de mult. E barbatul tipic, adica misogin, golan in tinerete, un pic smecheras si mester in casa. Are mereu complexul superioritatii intr-un mod foarte hilar, pentru ca el nu rade si nu glumeste dar mie mereu imi vine sa-l iau peste picior, pentru ca nu stie ce-i aia introspectie, nu poate privi o chestie obiectiv si nici out of the box.
Mama si cu tata impreuna sunt de ceva timp un dezastru. Penultima data cand am fost am asistat la certuri si, naiv cum ma stiti, am luat initiativa si i-am amutit pe amandoi. Ultima data cand am fost m-a avertizat si Ionut ca in casa au loc numai certuri si n-am fost contrazis de situatie. Cand am plecat mi-am promis ca nu mai vin. Daca n-ar fi fost Alex probabil nici n-as mai fi venit. Dar iata-ma aici confuz, obosit, dar fara regrete! intrebandu-ma ce naiba sa fac (deci ma intreb pe mine, da? nu pe voi). Si imi deschid sufletul unor necunoscuti.
Dar un sms m-a facut sa zambesc :)
Antena 1 - Pacatos Show - Oana scoate "cartea" din maneca. Evident cu oana zavoranu.
MTV - emisiunea in care astia fac misto de mamele celorlalti, se intalnesc fata in fata si se balacaresc. Wilmer Valderrama.
Sport.ro. Catch, sau cum dracu s-o numi, chestia aia care se mimeaza.
Acasa - Poveştiri adevarate, editie speciala. Omul mutilat de naum ciomu divorteaza.
National TV - scrie in colt Sarut mana, mama. Asta o fi emisiunea. Cu smiorcaitul de traistariu si prezentata de o tipa de la Heaven.
B1TV - Nasul. Asta e cea mai tare.
"Gigi Becali - Bani pentru miracole"
Antena 2 - A inceput batalia la sectoare. "Piedone vs Clanul Soprano Portocaliu". Fuck me, sa mori tu?!
Bonus: Kung Pow sambata noapte la tv! :D asta e de bine!
Linia de autobuze transport in comun spre Vitan. Show, sa moara Bibi!
Impulsionat de Dan, am purces spre mallul din Vitan, ce-i drept cu demaraj slab, in cautarea Sfantului Graal al clothingului mioritic. Informat de catre site-ul ratb, care iti calculeaza si rute, smecherieeee! am luat-o la pied pe la 20. IDM is history=sux.
Ma deplasez pana la Eroilor unde vad pe placuta 123. Ma, aici tre sa vina, n-am cum sa-l ratez. Si l-am tot ratat vreo 20 de minute. Nu conta, era frumos afara si eu imi admiram adidasii prin statie.
Cand colo, ce sa vezi, apare otobuzu. Mirificul vehicul a luat ceva oameni la bord, dar deja avea multi. N-as putea zice ca era full, doar ca sperasem eu sa imi iau un loc in fund si sa ascult fericit Guerilla, n-a fost sa fie.
Totusi, muzica am ascultat. Pe langa Unirii, aud eu un zumzet si renunt la casti doar pentru a fi indulcit auditiv de jumatatea din fata a autobuzului plus doua babe de langa mine care se certau cu soferul. Se pare ca eu fusesem norocos, de fapt 123 nu mai venise de vreo ora si jumate. Lumea mai avea putin si il linsa pe sofer. Printre sloganurile preferate se numarau: "Ia mai taci ma din gura, mai ai si tupeu sa vorbesti", "Ai fost sa iei porcu?", "Astia si-au luat banii la inceput de luna", ".. de parca ne face noua o favoare ca ne transporta!". Eu am raaaas, si-am raaaaas, pana am pierdut statia. Nu ca as fi ratat-o, dar nu am putut cobori decat una mai incolo pe motiv de too many fucking people in the way.
Am facut o ora. In spatele lui erau alte 2 masini. Twas fun.
Un articol destul de lung si un pic prea serios pentru dispozitia mea sta sa inceapa. Sa nu ziceti ca nu v-am zis.
Nu stiu exact cum incepe toata treaba, n-am fost acolo la inceputul ei. Nici macar Novac nu a fost, el doar a fost prins in curent de pe la inceputuri. Poate mai degraba Zoso. Nu se stia cum se face si mai ales ce. Dar cat de pitoresc e la inceput, cand esti pionier! poti spune ce vrei tu si poti face cum te taie capul, nimeni nu te critica pentru ca nimeni nu stie sa faca mai bine.
Astazi este trist. Toata lumea e experta si mai ales toata lumea e critic. Sugestiva scena din "History of the world, Part 1" cu nasterea primului artist - un tip care picteaza in pestera - si primului critic, care se pisa pe opera primului.
Bloggingul nu mai e de mult doar despre cuvinte. Cuvinte, fraze, intelesuri profunde sau doar de suprafata, initiative sau doar ganduri ascunse. Acum totul e garnisit din belsug de vizitatori, site-uri de trafic monitoring, layout-uri smechere, SEO, spam, ce mai e nou prin online-ul romanesc, hai sa facem critica noului site gsp sau cotidianul, hai sa punem sondaje pe blog gen "Credeti in Dumnezeu" sau sa ne certam cu Ciutacu si sa injuram pe altii. Intre timp, oamenii nu stiu sa desparta in silabe, dar se hlizesc la vedetele site-ului cu cocalari. Altii se bat in piept cu "5000 de unici nu mint" sau "cine esti tu, puta, cat trafic ai tu". Sunt atat de multe adaosuri nenaturale, precum Cola, de exemplu, incat nu as putea zice cu exactitate ce anume e natural in toata treaba asta, si anume bloggingu. Poate ca n-a mai ramas nimic, poate ca e destul sa nu scrii ceva dezastruos si restul o fac linkurile de la altii, referrerii, pe cine cunosti, cine cat de des te citeaza.
Toata treaba asta e un mare cacat, poate pana la urma Roxana e mult mai virtuoasa decat altii, desi nu sunt prea des de acord cu faptul ca isi cam povesteste viata pe blog, si tumultoasa o mai are (viata). Nu sunt de acord nici cu perceptia ca gradul de living your life si frecventa de blogging sunt invers proportionale.
Recunosc, eu sunt macar intr-o anumita masura dependent de blog. E al meu, personal, il fac cum vreau eu si scriu ce vreau eu. E poate singura dependenta care nu ma deranjeaza absolut deloc. Daca ar veni ea intr-o zi la mine si mi-ar cere sa il sterg? Poate... ar trebui sa fiu pus in fata faptului. Dar pana atunci nu renunt la el. Nemultumirile mele sunt legate de faptul ca petrec prea mult timp pe prea multe alte bloguri, la care se adauga si timpul (zic eu) inutil folosind site-urile gen statcounter. La asta as vrea sa renunt.
De asemenea, as vrea ca atunci cand scriu sa nu-mi pese ca 80% din oamenii care citesc ma cunosc personal, sau mai rau cand descopera blogul si incep sa-mi puna intrebari cel putin ciudate. Colegii de munca citesc, nu am cum sa mai refulez nimic work-related. Cu exceptia poate a unuia, am senzatia ca toti judeca.
Colegii de grupa privesc toata chestia asta ca pe o joaca. Ei parca citesc Libertatea si se amuza teribil, din cand in cand ma mai intreaba la plesneala cate o chestie si se hlizesc in barba. Dragut, dar sunt complet pe langa. Ceilalti colegi, de serie, sunt un pic mai ingaduitori. Din discutie se exclud cei care au deja blog, care sunt mai speciali, atat ei pentru ei, cat si ei pentru mine (inclusiv cei care au avut :) ).
In definitiv si la urma urmei, oricine a resimtit satisfactie in urma unui text scris de el, caruia i-a facut placere procesul de creatie si care doreste sa reediteze experienta nu s-ar supara daca ar trai din chestia asta tot restul vietii, cu conditia sa fi placut si altora. Asta daca s-ar trai bine.
Una din cele mai puternice dorinte zilele astea e sa pot scrie linistit. Daca nu v-ati dat seama pana acum, eu nu mai am liniste de luni de zile (cu mici oaze in care am fost departe de tehnologie). Ce urmeaza? Urmeaza despartirea si apoi un nou inceput, sper doar sa fie o despartire lunga. Sa nu se mai termine. Asa cum nu se mai termina nici articolul asta.
Un of…
(ganduri random despre locul in care traim)
Nu stiu cum si de ce dar n-am facut niciodata parte din acea categorie de oameni care dau vina pe Romania pentru toate cacaturile din viata lor. Nu am fost niciodata un fanatic care sustine ca traim intr-o mizerie crunta. Deja a ajuns un trend sa zici “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”…
Ca reactie la orice neplacere pe care o are omul in viata zice ca “deh, traim in Romania”. Vezi un betiv pe strada ? Deh, traim in Romania. Ploua si e trafic ? Deh, traim in Romania. Vecinul tau are muzica data tare ? Deh, traim in Romania. Pe mine toate reactiile astea au ajuns sa ma enerveze. Nu TOTUL e din vina Romaniei.
In fine concluzia este ca e foarte usor sa dam vina pe faptul ca traim in Romania dar sa nu facem nimic pe tema asta. Ne bagam picioru in el de trafic dar nu ne dam seama ca noi blocam intersesctiile; pe ce motiv ? “Pai altfel nu treci nene, stam dooj-da-ani aici”. Stam linistiti in cercul nostru vicios si ne lamentam ca tara nu face nimica pentru noi. Ne plangem ca ne fura politicienii dar mergem si-i votam in continuare.
In lumina celor de mai sus oamenii emigreaza. Si aici am intalnit doua tipuri de “fugari”. Tipul “io-mi bag pvla in ea de tara, ma cac pa tot si plec frate” - oameni care ar pleca si intr-un container numai plecati sa fie; si nu ma refer la capsunari, ci la oameni cu studii, cu o pregatire, cu o situatie. Pe langa ei este tipul “ba, sa mor… nu ma trage ata sa plec dar cand ma uit in jur…” - si aici este intr-un fel si tipul meu.[.................]
Restul la Jollyca
Cand ai probleme de mentinere a siluetei chestia asta se reflecta in toate aspectele vietii, inclusiv amoroase si vestimentare. Ma vad nevoit sa imi etalez de altfel superbii adidasi recent achizitionati (sau recent intrati in posesie) numai in incinta camerei proprii si impersonale.
Bucuresti Europe Earth, 15th of april 2008, 23000 years before the extinction of man. Mihai B is loooking for pantaloni in the shopping center Orhideea. Frate, si intra asta in Carf ca vazuse ieri un model de pantaloni surprinzator de misto pentru magazinul Carrefour. Numai ca ieri erau doua perechi de talie 29 si 31 si, dupa cum stiti, sunt tras prin inel no more. Am sperat in van sa mai puna. N-am gasit, m-am hazardat spre Marks & Spencer, unde culmea, o pereche aproape la fel (d'oh, de-aia ma indreptasem spre) dar din 10-20 de itemuri expuse, de-a dracului! nici una exact cat imi trebuie mie. Sa va zic, sa nu va zic? you don't wanna know cu ce turatie dau eu din buric (yo' momma's so fat, that after i've had sex with her, i roll over twice and i'm still on the bitch!). Despre Kenvelo nu va mai zic, decat ca e un mare pipi.
UNDE sa ma mai duc naibii, daca cel mai devreme pot ajunge acolo la 19? UNDE?
porn
gogosi
parca am vazut un desen animat cu cowardly dog...
m-am sculat primul
oh the talent!
asa ar trebui sa se desfasoare sihastria lui gigi becali
50 degrees C
ele, margelele
In caz ca v-a pacalit sa credeti ca nu scrie nimic, Gelu de fapt se smecherea de pe ifonu lui din creierii muntilor, unde a baut multa bere si a facut pozne si a jucat fotbal 10 minute dupa care s-a prabusit mort. I live to tell the tale.
O parere puternica in mintea-mi e compusa de fapt din doua bucati, si anume ca 1) si 2) sunt ca mersul pe bicicleta, unde 1=jucatul de table si 2=drinking tequilla dar sunt convins ca exista o piatra virtuala indreptandu-se vertiginos as we speak spre capul meu. In apararea mea pot spune doar ca am incaltari noi care au venit cu sireturi de schimb, am de ales intre albe si negre.
O sa ma duc sa iau dvd-uri si o sa scriu 1.7 giga de poze pe fiecare, cele mai tari poze pe care le-am facut vreodata, cu soare, peizaje superbe, gagici misto si bete, alcool de sine statator si, mai important decat toate, eu nu apar in aproape nici una. Sunt absolut convins ca acesta este apogeul meu ca fotograf de pana acum (like you can go anywhere but up, d'oh) dar dumneavoastra sa va stergeti bala de la gura pentru ca nu ma veti pupa.
Mi-am schimbat complet parerea despre sofat, imi plac fetele sofer si chiar le voi prefera de acum inainte, desi n-am prea vazut femei la volanul taxiurilor sau maxi-taxiurilor.
Am fost si pana in Apusului si am furat o adresa.
Fiti pe faza ca voi continua
