Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Se spune ca omul e inteligent, dar masele sunt proaste. Bine, se mai zice si ca viata bate filmul. Din asta ultima eu inteleg ca lucrurile din filme sunt mici copii pe langa posibilitatile din viata reala - cu toate stereotipurile filmelor americane in care multi sunt neincrezatori aka lucrurile nu sunt niciodata ca in filme. Ba sunt, ohooo, si inca cum.
Revenind la mase, probabil zicala nu se aplica decat daca e vorba de mase mari. In atare conditii, ar trebui ca oamenii, individual, ar trebui sa posede o oarecare inteligenta nativa si o ratiune pe care sa o foloseasca atunci cand e nevoie.
Ei bine, eu am ramas masca dupa ce-am vazut un film (mi s-a facut pofta). Intr-o situatie limita, in speta invazie de zombie :D, oamenii se intrec in idiotenii monumentalo-grandioase stupide de prostie si alte pleonasme. Cu risc de spoiler alert, povestesc doar tampeniile facute de asa-zisii supravietuitori.
Pentru inceput, trei paznici ai mallului au crezut ca e mai bine daca nu primesc la etajul pazit de ei pe cativa supravietuitori; intr-un final au acceptat dar i-au inchis, partial ca sa nu fure din mall (!!!). De altfel, neincrederea s-a tot manifestat pe parcursul filmului, aka un idiot bogat care le-a inchis usa celorlalti care incercau sa scape de monstri, un negru care si-a legat sotia gravida de pat fiind infectata, doar ca sa scoata copilul din ea, negru care a ascuns-o de ceilalti si apoi a impuscat o baba care o impuscase pe sotia transformata in zombie. Crazy shit!
Acesti zombie nu atacau caini. Coincidental, ei aveau un caine. Pe un acoperis din apropiere, unde era un magazin de arme, statea un individ blocat care comunica prin scris pe pancarte cu cei de pe mall. Trebuiau sa ii trimita mancare asa ca au coborat un caine cu pachete cu mancare si l-au trimis sa intre in cladirea vecina, printr-o trapa. Din pacate, prin trapa s-au strecurat dupa caine si zombie (!!!!!!!!!!!!$@#%@#$^#$) . Si l-au infectat pe ala.
Prostie monumentala apoi. O tipa de vreo 20 de ani, care se atasase de caine, s-a gandit sa ia camionul si sa se duca dupa caine (omg). Nu stiu cum ajunsese acolo intacta, dar a ajuns. In cladire era deja tipul de pe acoperis, gata infectat. In fine, intr-un mod complet neverosimil au scapat-o pe tipa, care se refugiase intr-o debara.
Nu stiu daca asta a fost cea mai mare idiotenie sau urmatoarea. Cand erau in plin "gettaway" in camioane, un mos pornise o drujba sa omoare niste de-aia. In schimb, s-a dezechilibrat la o curvba si a taiat-o pe una in diagonala. S-a rasturnat masina, bla bla. Culmea, au mai si supravietuit. Si, ma rog, apoi cel bogat si cu nasu pe sus s-a gandit el sa iasa singur, sa incerce sa scape, lasandu-i pe ceilalti acolo raniti.
In rest, filmul n-a fost rau deloc!

 

It just occured to me. Oare ar fi bine sa citesc blogurile cunoscutilor? Adica, ar trebui sa le citesc blogurile tocmai pentru ca sunt cunoscuti? Pe mine m-a atras de la inceput tocmai ideea asta de necunoscut, o persoana fascinanta pe care o pot descoperi prin intermediul scrisului - asta nu inseamna ca intr-un final ma intalnesc cu persoana respectiva, chiar dimpotriva. Mi se pare ca daca o persoana mi-e suficient de cunoscuta, nu ma poate surprinde cu prea multe chestii in scris, uneori chiar ma plictisesc si bifez articolele doar pentru a nu mai fi unread in GReader. Exceptie notabila e Gelu, caruia nu-i poti ghici gandurile daca il stii pur si simplu din vedere, sau esti coleg, sau, sau... (o exceptie dar nu singura).
Si ramane intrebarea: sa citesc? Ca tot si-a facut frate-miu blog!

 

Anotimpul in care barbatii runt redusi la instincte animalice si femeile la niste bucati de carne. Sa nu aruncati cu ţâţe in mine, asa e. Perioada in care saunele sunt pe gratis si se numesc autobuze. Perioada in care mergi in mall nu ca sa iti etalezi nush ce haina, ci sa te uiti la decoltee. Anotimpul responsabil de cele mai multe cazuri de reumatism si varicela varice sa moara bibi!, data fiind dezgolirea a 90% din picioarelor de dama. Perioada pentru care fetele pun carne pe oase primavara. Acel moment din an in care gasesti cutii de prezervative in cabinele de proba din Carrefour. Perioada in care bautorii de alte chestii se apuca de cafea, atata timp cat are gheata. Zilele in care nu vrei sa te duci la munca nici MORT. Dar in care te duci.

 

Zilele trecute, film pe TVR1. Combinatia de film fara publicitate, 15 scris in colt jos si Milla Jovovich batuta mi-a captat atentia. Si am ajuns sa ma uit pe sarite la filmul asta, neputandu-ma desprinde de film in toiul desfasurarii anumitor fire epice.
Kate e o tipa de cartier desteapta. Are o prietena lesbiana, usoare inclinatii, neimportant. Prietenul ei, Big Al, e genul afemeiat pana la capatul lumii, brutal, gelos dus pana la extrem, asta pe langa faptul ca vinde arme. Ea il iubeste, el o iubeste, insa el alege sa isi exprime iubirea intr-un mod inedit: o bate si o terorizeaza intr-un acces de gelozie amenintand ca ii va taia faţa pentru a nu se mai uita nimeni la ea in afara de el. Partea interesanta e ca dupa bataie, ea tot nu accepta sfaturile prietenilor care ii spun sa plece, zicand printre hohote de plans ca il iubeste. Ma rog, filmul devine interesant, dar pe mine m-a marcat faza cu bataia, la care s-a mai adaugat o alta scena in care Kate era pe punctul de a pleca, el se intoarce acasa si o convinge cu forta sa stea, chiar si dupa ce au venit prietenii ei sa o ia.
Bai, deci joaca bine tare de tot fata asta; ceea ce ma duce cu gandul inevitabil la realitate: wtf is up with bad boys? Stim cu totii, noi good guys-ii, ca fomeilor va plac de-astia. Ce nu ne putem inchipui cu toata imaginatia noastra e de ce. In asemenea conditii, ce p^_^ mea va atrage la o bruta afemeiata, fara pic de bun simt, cu prea mult tupeu (a se face distinctia intre tupeu si indrazneala) si periculos? Putem nuanta partea cu "bruta" sau "periculos" dar inevitabil ajungem la genul de om care s-ar da la prietena unuia cu el de fata, si nu pentru ca ar placea-o in mod deosebit, ci pentru ca i se pare tare; genul de individ care e pur si simplu nesimtit. Wtf?

 

Nu am votat. Pe undeva, imi pare rau. Initial am crezut ca nu pot vota in Bucuresti, avand doar viza de flotant, ceea ce mi se parea si normal. Acum 2 saptamani ne-am vazut fostii colegi si zicea prietena lui Alex ca se voteaza undeva prin Crangasi. Nu se poate, mi-am zis, si am tinut-o asa. Intr-adevar, nu tin la politica si nu cred in promisiunile lor, pentru ca practic numai asta prezinta ei, doar promisiuni si planuri schematizate, umflate, boombastice. In schimb, nu sunt de acord cu absenteismul. Nu te duci pentru ca toti mint. Poate sa fie cel mai adevarat lucru de pe lume, asta nu iti va da dreptul sa protestezi in fata magariilor facute de viitorul primar. Asta e instrumentul democratiei, foloseste-l, tata!
Din start am zis ca nu merg in Galati sa votez, din mult prea multe motive pentru a putea fi enumerate aici, dar in caz de urgenta as fi putut ajunge. Insa nu cred ca s-ar fi meritat drumul si nici nu aveam drept moral, de vreme ce nu locuiesc acolo si nici nu voi reveni in Galati. Mai ramanea Bucurestiul.
Cu siguranta peste 4 ani voi vota, bag mana in foc pentru asta, asta daca nu apare un caz de forta majora. Dar acum chiar am crezut ca nu se voteaza. Pana ieri, duminica turul 2, cand desteptul de sef de camin a trimis un mail foarte interesant, in care ne invita sa mergem la vot la o sectie care "e in Crangasi adanc ascunsa", de parca eram la scoala primara mergand in excursie la muzeu. N-am fost si pentru asta imi pare rau, mai ales ca a iesit doctorul Oprescu cu mainile curate. Daca ar fi fost sa ne luam dupa programele prezentate, probabil Orban statea cel mai bine ca tot avea si experienta in transporturi si oricum toti candidatii au jucat cartea infrastructurii/masini.
Prioritatile, dupa parerea mea, sunt: finalizarea santierelor deschise momentan, inclusiv pasajul suprateran Basarab. In paralel cu orice altceva, trebuie sa se solutioneze problemele de proprietate in care primaria e implicata, adica sa se dea verdicte odata pentru totdeauna in toate procesele de retrocedare in care sunt implicate autoritatile locale. Nu degeaba stagneaza pasajul Basarab... Trebuie decongestionat traficul in Lujerului, Razoare (parca), Grozavesti, Cotroceni (plm!), etc. Cateva zeci de parcari subterane ar reprezenta un inceput bun, doar sa porniti santiere simultan in zone relativ departate ale Bucurestiului, nu sa fie un lant de blocaje din kilometru in kilometru, dupa cum mie imi pare acum Bucurestiul, ca fiind un mare santier.
Neaparat trebuie sa faca ceva sa opreasca expansiunea imobiliara in nord pana cand nu rezolva problemele de infrastructura. Pana mea, nici trotuare nu sunt in Pipera ca lumea!
O ampla, dar ampla! actiune de strangere a tuturor maidanezilor de pe strazi, bagarea lor intr-un lagar undeva in nord (ignorati cuvantul lagar) si castrarea tuturor. Personal, cred ca cei turbati ar trebui sa fie eutanasiati, restul nu stiu sigur... dar avand in vedere ca scuza lor de a nu-i mai tine in adaposturi e ca nu au mancare si spatiu, ce anume rezolvi din toate chestiile astea prin lasarea lor in libertate? Mancare tot nu au. Decat mancarea pe care le-o dau babele care in schimb sunt rasplatite prin a nu fi muscate, spre deosebire de restul populatiei cartierului respectiv... Hmm, poate de fapt babele ar trebui eutanasiate!
Acestea au fost vorbele unui om paralel necoplanar cu infrastructura si administratia publica. But i have friends!

 

e de fapt un melanj. Descurajare in fata inevitabilului caruia nu-i poti tine piept, consternare in fata certitudinii cu care se apropie lucrurile scarboase si neplacute, deznadejdea cu care privesti lucrurile bune aflate parca la ani lumina distanta, prezentul fad, lipsa de bani, senzatie foarte lumeasca si josnica, incarcarea constiintei cu atatea! decizii gresite, care se pare ca nu se mai termina.
Dar nici una nu se compara cu sentimentul de a te sti uitat. Uitandu-te chiar si la un nume in lista de messenger te cuprinde fiorul... apoi iti dai seama ca ea nici nu te mai are in lista si nu-i pasa absolut deloc de tine, o duce bine si nu ai loc in memoria ei. Esti o amintire pierduta voluntar.

 

Arhivă blog

Label Cloud