Inchipuie-ti o noapte alba.
Inchipuie-ti o plaja superba la malul Marii Negre.
Inchipuie-ti zeci de mii de oameni sub clar de luna.
Imagineaza-ti toti oamenii in extaz, fara sa fie pastilati.
Inchipuie-ti-i pe toti fericiti, adusi laolalta de muzica rasunand din difuzoarele inalte cat o casa cu etaj.
Imagineaza-ti oameni descoperind noi limite ale andurantei pur si simplu dansand pana la epuizare.
Vizualizeaza un om caruia nu ii place sa danseze descoperind bucuria dantzuitului pentru ca asa simte, uitand de ceilalti si de propriile nesigurante.
Incearca sa cuprinzi cu mintea toate amintirile bestiale ce vor fi ramas din noaptea asta, la fel ca si precedenta, in care a descoperit bucuria dansului pe plaja.
Mai e o saptamana!
Scurt, in format de jurnal.
M-am culcat la 5 din acelasi motiv, omniprezent, insomnia, la care se adauga Anca. Aveam programare la medic la 9:30, dupa ce in urma cu o seara mi-am facut rezervarea la ora 19:30. Azi dimineata, la ora 9:45 eram la asistenta, o baba in descompunere. A durat vreo 5 minute pana m-a identificat pe programare, ca domle, nu esti, a ba da. N-ai adus adeverinta, sa vii cu ea. Ma duc sa ma asez la usa.
La cabinet eram singur. Era o fata inauntru la doamna doctor si alti 2 indivizi la domnul doctor. Eu ma duceam la ea, care e medic de familie, cu el nu aveam treaba. Am asteptat un sfert de ora dupa care aia a plecat, pacienta. Apoi doctorita a inceput sa faca un tur de forta intre trei usi: cabinetul ei, cabinetul doctorului si usa din fundul clinicii, unde nu stiu ce e. Miscarea fustei ei albe incretite, plina de gratie, matura holurile, lua privirile, crea curente de aer. Si facea timpul sa treaca mai repede, pt ca am asteptat 45 de minute, timp in care s-au adunat vreo 4-5 persoane dupa mine. In tot rastimpul asta a mai condus pe cei doi indivizi din cabinetul doctorului pana la usa, ca pe niste vechi prieteni, apoi a conversat scurt cu un tip care chipurile avusese programare de la 9. M-am gandit ca il baga inaintea mea, in conditiile in care venise dupa mine, dar i-a spus sa intre la doctor.
Intr-un final ma intreaba pe mine: Ti-a luat asistenta fisa?
Eu: Da, e de 45 de minute la dumneavoastra in birou.
Atat mi-a trebuit.
Poftim? Vrei sa repeti?
I-am repetat femeii. Tot nu-i venea sa creada, cata nesimtire domle, sa ii spun eu asa ceva. Apoi a inceput discursul. N-as putea sa il reproduc integral, dar a mentionat chestiile urmatoare: eu trebuie sa fac calculul, ca in fiecare saptamana ma duc cu inventarul bla bla, si ce daca din cand in cand mai verific calculele; m-ai vazut stand degeaba? (nu, voiam sa ii replic, te-am vazut fâţâindu-te); voi platiti? voi nu platiti, aveti gratuit; eu in schimb primesc bani de nush unde (aici am ramas masca); in alte parti stai cate 4 ore, daca nu-ti convine du-te in alte locuri si te stergem de la noi, si daca vii inapoi nu te mai primim (pumni in gura i-as fi dat...).
Scroafa mi-a facut cea mai de cacat faza. M-a pus sa semnez o foaie prin care sunt de acord sa primesc in schimb, daca nu au repectivele medicamente, altele cu aceeasi substanta activa. M-am gandit ca nu strica, pt ca nu pot fi fortat sa le iau. Apoi m-am dus sa cumpar. Am dat prin 4 farmacii si nici una n-aveau antibioticul de pe lista, unul din 3 medicamente. Dintr-o data m-a lovit revelatia: proasta mi-a dat un medicament care nu se gaseste mai deloc si, cum am semnat ca accept si alt medicament, farmacista o sa imi dea ceva super scump pe care vrand nevrand il voi cumpara, altfel pierd restul retetei.... Fierband cu ideea asta in minte, am pornit spre o alta farmacie, deja facandu-mi planuri cum pot depune plangere impotriva unui medic de familie incompetent - daca ar vedea-o altcineva, ar zice ca a ajuns medic prin nepotism / relatii. Norocul ei e ca la farmacia de la Rossetti, unde am mai fost salvat si cu alta ocazie, aveau 19 pastile antibiotic, nu 20 cum trebuia, dar totusi m-am scos. Nu spun ca reteta fiind compensata am platit totusi 50 de lei. Sa vedem acum ce bani mai am pt mare.
De nervi si neputinta, am inceput sa ma impiedic de tevi, pietre pe strada, eu care nu sunt impiedicat de fel. Nici liftul nu m-a menajat, era sa fiu prins de picior.
Astazi nu m-am putut opri de la a ma uita la sani si funduri. Pur si simplu nu ma pot controla. La noapte tren spre Mangalia. Nu elogiez marea si vama in modul stereotipic si omniprezent peste tot (o vai, marea, vama, nu mai e ce-a fost, sau alte prostii). Dar nu iau antibioticul acum ca sa pot sa beau.
Mi-a ajuns pana in gat de oameni indaratnici. Ma blocheaza psihic piedicile care se arunca in drum cu doua secunde inainte de momentul efectiv. Mi se face lehamite de oameni razgandaci, raci de-astia care dau cu spatele cand ti-e lumea mai draga. La fel de mult aproape si oamenii mereu contra. Care mereu sunt doriti dar niciodata nu accepta.
Nu va e scarba de oamenii pretentiosi? In principiu, pretentiosii sunt foarte asemanatori in esenta cu cei cu prejudecati. Pleaca din start cu o idee preconceputa despre confort, despre oameni, despre locuri, dupa care, in comoditatea lor dezvoltata ca urmare a ani intregi de stat in fund, arunca zeflemitor refuzul.
URASC prejudecatile! Nimic nu-i mai urat decat unu care sa vina in Vama Veche si sa se uite in jur de parca toti ar fi ciudati. Mi se face greata cand tragi de oameni sa manance la cantina, dupa care stramba din nas pt ca, nu-i asa, nu e luxul cu care s-au obisnuit, dar in fapt au venit de la inceput cu fumurile in cap. Chiar nu ii duce capul sa ia lucrurile cu bune si cu rele?
Mi-e lene sa dau si alte exemple, plus ca ar fi prea evidente si s-ar simti mai multi decat pana acum. Bleah.
N-am terminat:
-olimpiada la engleza in generala;
-un album de timbre cand eram mic;
-am doua plombe incepute, dar neterminate!
-am luat trimitere catre analize in ianuarie.... nici pana azi nu mi-am rapit o dimineata ca sa dau niste sange si alte mostre.
-imi tot fac curaj sa ma duc sa inchid contul ala la Raiffeisen, dar mi-e o leneeeeeee;
-am o scrisoare. da, chiar am! un text cat se poate de chinuit, incercat a fi non-romantic, dar e clar ce fel de scrisoare e... n-am trimis-o nici pana in ziua de azi (si logic ca n-o mai trimit).
-mai am un ou kinder desfacut in doua, pe care am incercat sa il masluiesc si sa pun o "surpriza" inauntru; asa a ramas.
-am in frigider o conserva de prin anul 2. ii testez anduranta.
-toate lucrurile gospodaresti atentate de mine vreodata sunt in plop... am incercat sa repar o data priza din hol, care arata exact la fel acum, plus o masa pe care am ars-o cu resoul si pe care am atentat sa o chituiesc dar m-am oprit inainte de finisaj.
-
Ma mir ca nu m-am gandit niciodata sa inventariez "drafturile" din viata de zi cu zi. Probabil pentru ca sunt mai multe decat lucrurile duse la bun sfarsit. Inca de cand eram mic stiam ca pentru a reusi in viata trebuie sa iti propui o chestie cu un scop si sa o duci la bun sfarsit. Nu prea mi-am invatat lectia.
-cursuri Cambridge Advanced English + examenul de CAE pe care nu l-am dat nici pana in ziua de azi.
-albumul de surprize de la World Cup 98... la care probabil se va adauga si cel de la Campionatul European de acum (mai am 71 de abtipilduri).
-Franz Kafka - Castelul.
-tutorialul de php+mysql pe care m-am "chinuit" ani intregi sa il termin (delasare...)
-un cd cu windows xp unattended setup.
-incepusem sa raresc episoadele de Cola cu scopul de a nu mai bea deloc la un moment dat. that's all gone now...
-am inceput sa fiu sef de grupa si nu prea am dus la bun sfarsit treaba asta...
-o situatie foarte confuza ramasa in aer intre doua persoane, dintre care una sunt eu si cealalta nu esti tu!
-n-am terminat Nip Tuck, sezonul 5...
-n-am apucat sa termin nici pana acum aplicatia Ancpi Portal, bleah.
Uite ca nu termin nici postul asta!
Sunt superb. Superb de penibil, numai ca pana acum am ales sa pastrez asta pt mine, da' cand e seceta de postari, tre sa scriu ceva, nah! Asa ca bagam de umplutura o desfasurare de zile mai acătărie (desfasurarea, nu zilele, pentru ca zilele au supt rau de tot, cum ar zice Cata).
Marti am avut examen la care nu am dat lucrarea. Nici o problema, ma pot duce la examenul altei grupe, am 3 zile de invatat, bla bla.
Am sinuzita de joi, aproximativ. Se manifesta prin dureri constante de cap si muc necontrolat. Ameteli, chestii. Nimic ce m-ar putea ingrijora pe mine (cred ca abia la sangerare abundenta ma panichez eu). Vineri, da-i sa te scoli la o ora decenta. Ora a fost aproximativ 17. Asta dupa ce m-am sculat pe la pranz, am luat micul dejun linistit, am butonat vreo 15 minute si m-am intins la loc, deci practic nu se pune. De la 17 pana la 22 nu stiu ce-am facut. E un blackout cauzat de caldura (merge scuza asta). La 22 hop si Remus: hai la fotbal la ora 1 la noapte. Hmm, bine, atunci invat acum, joc fotbal apoi, iar invat dupa, examen si gata!
Si asa a fost... 2 ore de invatat, fotbal 2 ore si jumate, apoi culmea! iar am invatat. Pana la 5. Intre 5 si 6 s-a petrecut drumul din sala de lectura spre camera si apoi pat. Ideea geniala traznit-a-m-a (?) sa dorm o ora. Pana la 7, ce atata trajediE?!
Ei bine, cei care nu ma cunosc prea bine ar putea spune ca nu m-am mai trezit pt examen. Cum nu se poate mai gresit! M-am trezit si m-am culcat la loc, voluntar. Asa ca iar m-am trezit la ora 14 cu chef (?) de invatat de care m-am apucat pe la 21-22. S-a intamplat si asta, dupa care pe la 1-2 ma refugiez in camera. Imi propusesem sa nu mai stau treaz toata noaptea. De la 3 la 7 am stat treaz toata noaptea. Cu ochii inchisi. N-am putut dormi de nici un fel (bine, si prin prisma unor descoperiri chiar amuzante care nu mi-au dat pace).
Am dat examenul. Nu va mai mirati atat. Exista 50% sanse sa il iau. De la 8 la 10. Dupa care ma grabesc acasa, chipurile sa ajung la fotbalul de la ora 11 pe care il refuzasem cu o zi inainte. Cu mirajul fotbalului in creier am refuzat pana si o bere, invitatia (!) dragei mele foste colege Madalina (wtf was I thinking?!).
Mh, somn, Cola, batut Cretz la ping pong si acum urmeaza meciul. La mine nu minutele, ci orele sunt unitatea elementara de timp.
