Am trei sticle de parfum, Dior Homme, Dior Homme Sport şi încă unu care ar putea fi Givenchy dacă mi-ar păsa. Nu le folosesc deşi o dată pe lună mă uit la el admirativ şi mă gândesc să mă dau, să nu mă dau. Nici nu ştiu când expiră, dar presupun că mai ţin, de vreme ce le-am primit în ultimul an jumate, maxim.
Păstrez toate biletele de tren pe care le-am cumpărat, cu excepţie cele uzuale pe ruta Bucureşti Galaţi. Am bilete spre Constanţa, Buzău (noaptea aia fanstastic de banală în care am vorbit în gară din Buzău cu un beţiv care a fost coleg cu Hagi), Timişoara. N-am văzut eu prea multă Românie dar măcar atât am descoperit şi eu. Bineînţeles că am toate biletele de tren din Olanda, inclusiv 2008, inclusiv cele de acum spre Haga, Bruxelles, Zwolle.
Încă mai am o bună parte din chitanţele de plată a regiei de cămin din ultimii doi ani, îmi tot spuneam că mai bine să fii safe than sorry şi le puneam înapoi. Să fim serioşi, am un fetiş; acum nu le mai arunc zicându-mi: dacă tot le-am păstrat până acum, ce mai contează de-acum încolo. E foarte amuzant când te minţi pe tine însuţi ştiind adevărul. La fel de amuzant e şi faptul că strâng prezervative (nefolosite, normal). În afară de cele pe care le-am găsit în geaca de iarna trecută, despre care nu ştiu pentru cine erau menite, ştiu fiecare batch pe unde a fost şi ce-am marcat şi ce-am ratat. Nu-i aşa că e amuzant? And the crowd goes quiet.
Am şi o oarecare colecţie de brichete, nu e o colecţie propriu-zisă pentru că sunt împrăştiate prin diverse locuri, nu merge nici una, recent am furat una de la o mătuşă în stil Bentley (brichetă, nu mătuşa), e ca o maşinuţă mică.
Am început să strâng vederi haioase din Utrecht, poţi să le iei gratis de la standuri (sau poate nu, eu le iau), mă rog, mai degrabă ilustraţii.

Şi bineînţeles mai jos avem acele lucruri cu adevărat mărunte care au o istorie proprie,

gen cupoanele Threadless pe care le-am lipit şi de monitor, brelocul din Frantia pe care mi l-a dat maică-mea (săraca femeie n-a avut un concediu de ani de zile, dar îi mai aduce cineva din când în când un breloc de undeva şi ea mi-l dă mie), eticheta de la primii mei Converşi, două perechi de căşti împletite care într-o vreme aveau un parfum deosebit (şi puternic, cred că le-ai dat special!), o bărcuţă făcută dintr-o etichetă promoţională de ţigări (ar trebui să se recunoască), nişte origami lebădă, gen, făcute de Sorina (cred că de la ea sunt amândouă, altfel nu-mi explic), bricheta pe care am găsit-o în Poli într-o seară întunecată ca după 15 metri să îmi ceară o gagică foc (no I did NOT hit that) şi bineînţeles Axe Clicker pe care am încercat să-l folosesc o dată dar am eşuat lamentabil (nu, nu mi-a ieşit un număr negativ).
Sperăm să continuăm colecţiile, dar cine ştie. La naiba, ce n-aş da pe un număr de Esquire!