Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

sa trec printr-o oglinda mare cu masina in viteza
sa fac ucenicie pe un platou de filmare al unui film
sa pilotez un avion sau macar un planor
sa trec dunarea inot, acasa
sa imi construiesc propria casa
sa fac sex in public
sa calatoresc in balon
sa spun tot ce am de spus
sa merg la ibiza
sa las detaliile vietii mele dupa moarte
sa fac baie intr-un rau inghetat precum rusii sau nordicii
masaj cu happy ending
sa bat pe cineva pana la sange sau pana sa ii sara cativa dinti
sa palmuiesc o femeie care merita palmuita
sa ma clonez pentru a ma vedea cu adevarat
sa mixez la platane la un party bestial
sa fac cadouri imense si anonime oamenilor dragi
sa stiu secretele magicienilor
sa refuz cu nonsalanta cea mai frumoasa fata de pe planeta, pentru ca sunt deja indragostit
sa imi rup un picior sau o mana
imi place sa cred ca am sa mai continui lista asta, dar n-are rost sa ma amagesc.
deci vreau sa reiau lucrurile neterminate.

 

1. How are you feeling today?
Lovestoned - J Timberlake

2. Will you get far in life?
Bondi Beach - Fatboy Slim (pana acolo vreau)

3. How do your friends see you?
People are strange - The Doors

4. Will you get married?Nobody's wife - Anouk (what? comentezi?)


5. What is your best friend’s theme song?
plm... Puppy power - Scrappy... de unde sa stiu?

6. What is the story of your life?
49 Percent - Royksopp

7. What was high school like?
Disposable teens - Marylin Manson

8. How can you get ahead in life?
You always you - Patrice

9. What is the best thing about your friends?
Made in Romania - Ombladon

10. What is in store for this weekend?
:D:D:D:D:D:D:D:D Dub Shot - E.M.I.L.

11. What song describes you?
Something stupid - Sinatra x2

12. To describe your grandparents
ee pl

13. How is your life going?
Who the hell am I - Dj Vadim

14. What song will they play at your funeral?
Come on baby, shake that booty... nu conteaza cine canta sau My Immortal-Evanescence

15. How does the world see you?
Sexiest man in Jamaica - Fatboy Slim (la misto)

16. Will you have a happy life?
Another brick in the wall - Pink Floyd

17. What do your friends really think of you?
Fuck if i know...

18. Do people secretly lust after you?
I've got you under my skin - Sinatra & Bono

19. How can I make myself happy?
Money money - Abba

20. What should you do with your life?
Feeling Good - Muse

 

Chiar daca m-am tot laudat ca sunt in vacanta de pe luni, azi simt un usor regret. Colegii mei au invatat, au fost la examen. Eu am dormit ca porcu. Ma simt rupt de colegi atunci cand nu sunt cu ei la examen, e a doua oara sesiunea asta.
Maine plecam. Don'soara de la ziar m-a rugat sa o iau si pe ea, apoi s-a razgandit. Trebuia sa imi dau seama, dar m-am invatat de mult sa nu imi pun baza in oameni. Dezamagesc prea mult. Nu mai vine nimeni, nici Mike, Catalin, Kitty, Remus, Cretz, nimeni. Acum astept doar telefonul de la Alexandra care sa imi spuna ca "din pacate nu pot sa vin". Am visat ca imi va spune asta de cand a zis ca ma suna sa ma anunte.
Afara e furtuna si eu trebuie sa ma duc sa imi iau crema de protectie. Am sa fiu singur si singuratic pe plaja, chiar daca vin si Gelu, Diana, Razvan plus companiile. Am sa beau pe malul marii seara, cu muzica in spate, cu distractia in spate. Chiar nu caut distractie. Caut liniste si nepasare. Doua zile. Macar una. In cealalta am sa socializez. Cred ca se vor mai gasi... mereu se gasesc in vama Lau, Alice.... da, stiu, am idei preconcepute. Anca nu vrea sa imparta pe Diana, n-au decat sa imbatraneasca impreuna separat (>:P).
Vai cat de trist... caldura sufocanta, tunete afara, liniste in camera, monotonie si plictis de moment.
M-am inscris in schimb pe Facebook si am aflat ca Alexandra T isi face veacul pe acolo in loc sa isi vada de facultate! blaaaaa. Si iar am dat de Andra pe acolo, ma cam lovesc de profile de-ale ei. Cristina Galusca si Diana Albu are also friends pe Facebook. E misto... un fel de hi5 mult mai stilat, de mii de ori mai cu bun simt, organizat, complex si usor de folosit. Intotdeauna mi-am inchipuit ca hi5 are un potential enorm, de aia nu l-am huiduit cu toate marlaniile de p-acolo. Ei bine, Facebook este ce nu e hi5. Folositi-l.

 

Fata de masa e verde si in carouri. E noua, imprumutata, dar vreau sa para veche. Disperat, trag de ea in toate directiile ca sa o uzez destul cat sa nu para cusuta cu ata alba, si pe cat de putin ca sa o pot da inapoi relativ intacta. O sa vina peste o ora, dar eu am terminat deja curatenia. Nu luceste dar ar fi si culmea. Cum sa luceasca daca aici locuiesc oameni? Bine, nu sunt sigur de toti ceilalti, dar eu macar sunt om. Ar fi bestial ca totul sa fie luna, si ea sa caute amprente, numai de-a draq, sa gaseasca o buba.
Am rotit obiectele de pe masa ca piesele de sah. Parca era predestinat sa imprumut o fata de masa in carouri. Farfuriile murdare la D8! Cele doua tigari blegite... stai, sunt impreuna sau separat? In fine, nu conteaza.
Arunc un ochi de soacra, cum m-a invatat Flori. Flori e mama mea. Mama mi-a zis sa arunc un ochi strain in camera. N-am vazut nimic, dar trebuie sa imi schimb ochelarii oricum. Sigur era ceva de vazut. Farfuria-rege troneaza in baie. Acum are si un bol micut, nu stiu de unde a aparut, cred ca a fost divine conception. Azi are ceva picant. Nu ma intereseaza ce.
Am pus carpa innegrita la loc de cinste, spre a servi drept marturie a luptelor intre mine si praf. Gandacul mi-a scapat. Nici n-am avut timp sa reactionez. Daca acum e 6 jumate, inseamna ca apuc sa dorm numai o ora pana vine mult-iubita? Ma mananca ingrozitor capul si doctorul e in concediu, mama lui. Dar acum sunt lucruri mai importante. Cum ar fi sa mergem la mare! Sau sa merg. Sau, cine stie, sa mergem. In cele mai optimiste planuri ma aflu pe plaja cu o bere in mana, pe un cearsaf, uitandu-ma cu drag, apoi ma transport in timp catre amiaza, cand stau cu berea in mana la Ovidiu, la taclale cu semi-necunoscuti, apoi seara cand admir cu un zambet larg pe ea dansand. Ea danseaza serios, adica pe bune! exact ca in titlu. N-am vazut-o decat o data si scurt, insa am convingerea ca e sublima. Ce vorbesc eu aici, am sa iau pe toate la rand.
In momentul asta m-a palit o foame care se va duce cu o gura de cola rece si pasta de dinti. Nu mananc, ma spal. Si ma culc, sper mai mult de o ora.

 

Indraznesc sa zic ca a aparut un nou tip de cocalar (co-că-lar) care probabil nu asculta manele, insa mie imi creeaza acelasi sentiment vag de greata ca si vestimentatia manelistilor. Ca de vestimentatie este vorba.
Am vazut 3 in doua zile. Portretul robot e: slab ca dracu, mediu de inaltime, tigan la ten (ori locuieste la strand ori asa e el natural). Are tatuaje pe bratele cat incheietura mea - eu, care sunt destul de slab! Unul din ei avea o frizura deosebita, mai exact par scurt, tuns ca al meu, sa zicem, numai ca la spate avea coama. O valvataie de par care se voia a fi inceput de coada de ponei.
Blugi trei sferturi si maiou din ala sumar, neaparat negru si neaparat cu model mistic pe spate. Acelasi model la toti. Ceva tribal, nu ma pricep.
Piesa de rezistenta mi se pare rucsacul mic mic mic (adica rucsacelul). Stii cum sunt rucsacele de carpa de la Orange? Asta e cel putin la fel de mic. Pe cuvant de nu aveau toti la fel.
Nu sunt eu cel in masura sa judece, dar ce este atragator, hip, funky la o asemenea imagine? Ziceti voi

 
 

Acest vartej al civilizatiei contemporane, acest mirobolant spatiu de refugiu al privirilor frustrate, aceasta vale dezgolita intre munti sau delusoare, despre el/ea e vorba.
Mie imi place. In general nu ratez sansa de a privi in directia lui, nu ma pot abtine si nici nu mi-a trecut vreodata prin minte sa ma abtin. Intelegeti voi, doar nu cand se uita ea la mine :). In apararea mea, zic: de ce mai este acolo, de ce exista, daca nu pentru a starni admiratie, si cum altfel decat prin indelungi fixatii :D. Sau priviri fugare.
Istoria decolteului: in clasa a 12-a, in cadrul unei imbulzeli in jurul bancii intai de pe mijloc, am avut sansa de a admira unul destul de mult; ma hipnotiza, efectiv. Marimea sanilor nu conteaza, u know that, erau sani mici, insa estetica decolteului ma fascina, nu mi-am putut dezlipi privirea cateva zeci de secunde. Bine ca lumea nu s-a miscat si ea nu m-a privit. In fine, probabil erau mai multi care se uitau, dar eu ma bucur ca am scapat neprins.
Chiar: oare ce ai raspunde cand te-ar intreba: unde te uiti, mah? Ai incerca sa o dregi, sa minti? Ai complimenta sanii? Normal ca nu, poate sanii sunt flescaiti. Cel mai bine merge cu tupeu.
Motivatia decolteului sunt convins ca e foarte simpla, si ca toata lumea o cunoaste, insa eu nu pot decat specula. Chiar nu stiu. Incredere de sine? Estetica? Treat for the eyes? Tease? Momeala pentru barbati? Chiar va rog, completati.
E adevarat ca daca ii zici unei femei ca esti impotent, se va stradui din rasputeri sa iti demonstreze contrariul? :)

 

Sa-mi bag pula in capul ei de admina proasta! E in stare sa dea afara studenti dupa bunul plac. Promit ca am sa ii arunc o piatra in cap cand termin cu caminul!

 

Am primit subiecte la care ma uit ca la poarta noua. Nu stiu cum am ajuns in situatia asta de vreme ce sesiunea mergea atat de bine pana saptamana asta. In fine, asta e mai putin important. Am o (usoara) rezerva fata de iesirea din sala la un moment atat de prematur, mai putin imi pasa de ce cred ceilalti si mai mult ma tem de efectul demoralizator. Daca ma gandesc bine, ies din sala si mai invat pentru partial. Doar n-oi sta o ora aici ca prostul, de copiat nu poate fi vorba. Ma intreb cati se uita acum minunati la mine, vazandu-ma scriind de zor.
Planul e simplu. In examen SDED nu intru, deci oricum vin la toamna. La sded nu concep mai putin de 10 in restanta. Si daca am norocul sa iau, peste o ora, partialul la smp, am sa am doar finalul de dat in toamna. Uite subiect de smp:"RPL, CPL, DPL. Comentarii." Mai penibil decat formularea subiectului e faptul ca studentii au tot intrebat: de la ce vin toate astea? Imi inchipui paradoxul de a sti sa scrii la subiecte din astea, conditionat de a afla cam la ce se refera subiectul asta?
Ieri am incercat, chiar am crezut ca finalul se poate invata repede. M-am convins rapid de contrariu stand in fata unui morman de printuri. Ne vedem la toamna toti cei cu deficiente de invatare.
Edit: cand am iesit din saala am facut un zgomot infernal :) cred ca am si rupt un scaun. Too bad.

 

Pentru cã nu pot sã dorm, şi pentru cã vorbele astea nu afecteazã pe nimeni, am sã mãrturisesc ceva.

În clasa a 12-a am fãcut cunoştinţã cu o fatã simpaticã. Ne-am întâlnit întâmplãtor în autobuzul spre scoalã şi am fãcut cunoştinţã printr-un coleg cu care mergeam la şcoalã. A fost foarte prietenoasã de la început, însã mie nu mi s-a pãrut nimic ciudat. Unul din motive a fost acela cã eram timid şi mã subestimãm constant, o mare prostie. Al doilea, şi cel mai important, era cã aveam la acea vreme mintea înceţoşatã de altcineva, care acel cineva mi-a bântuit visele destul de mult în perioada aceea.

Fata, pe nume Dana, a fost foarte simpaticã, vorbãreaţã, amuzantã, ne înţelegeam bine, în condiţiile în care numai în drumul spre scoalã ne mai întâlneam. În prostia mea, evident cã nu am înţeles cã mã place, deşi acum cã mã gândesc, mi-a dat semnale mai mult decât clare. Fata m-a luat de braţ spre scoalã într-o zi, în compania altor colegi de-ai mei, care s-au mirat (uşor satisfãcuţi): "Cine e blonda?"

La banchetul de sfârşit de liceu, am fost foarte supãrat, din motive (prea puţin) lesne de înţeles şi enunţate parţial mai sus. Nici mãcar nu am fãcut poze. Nu apar în nici o pozã de la banchet şi nici nu am aşa ceva. În fine, în disperarea mea pateticã, ieşisem afarã, stând pe o piatrã la intrare, aşteptând un moment prielnic când lumea cunoscutã s-ar fi rãrit şi aş fi putut sã plec pur şi simplu, însã Dana a fost singura care m-a observat, a stat puţin cu mine afarã apoi m-a luat de mână sã dansãm, fãcându-mã sã mã simt mai bine. Sã fie clar: eram mai mult decât varzã la dans, dar pãrea încântatã. Nu ştiu cum se numeşte şirul ãla indian sau şerpuit în care danseazã oamenii cu mâinile pe şoldurile celui din faţã :) în fine, eu eram vârful, baza, primul cercetaş. Nu pentru cã aş fi fost sufletul petrecerii, însã ea chiar m-a fãcut sã mã simt mai bine. Şi eu tot nu am vãzut-o.

Îmi pare rãu şi tare aş mai vrea o altã şansã (oare a câta?). Din pãcate, nu se mai poate.

 

Arhivă blog

Label Cloud