Eu am o perioada care se invarte in jurul a doua sau trei coordonate, depinzand de cate imi ies la numarat.
Prima este munca. Munca si ea e ca un spatiu tridimensional, ca are trei planuri. Da, trei, ca e tri. Primul ar fi munca in sine, ca n-am mai muncit asa, ehm, continuu de mult. Pe bune, dom'sef! Testez in draci, si testez in draci pentru ca am ceea ce se numeste planul al doilea, si anume suc. M-am oferit sa car sucu de la etaju unu, cu ocazia asta am aflat ca exista o magazie in baie la baieti la etajul 1, si acum ma bucur din plin de el. Dar n-au Cola, nu cumpara niciodata Cola. In schimb, au Pepsi, Prigat, Nestea si alte prostii. E destul! Mai era si al treilea plan, si anume fondul sonor asigurat de cativa si anume doi colegi, cu exprimari plastice gen: "pula in mortii matii", "de ce pizda matii nu compilezi", cu garnitura de trantit si tipat, in special unul la altul. Mie mi se pare chiar amuzant, sincer, ma binedispune enorm, dar nu stiu daca toti sunt de aceeasi parere. But let it be.
Alta dilema existentiala, rezolvata totusi, a fost geaca. Pentru ca n-am chef sa mai umblu in hanorace care s-au si varzit intre timp, mi-am luat cea mai ieftina geaca posibila (probabil) care e un pic mai mica decat ce-mi trebuia mie dar nu ma supar, ca nu se vede, si oricum sper sa scap de ea repede.
Am mai descoperit ca exista un istoric al modei fularului, mai exact un istoric al tehnicii de purtare a fularului. Eu cand eram mic mi-l puneam pur si simplu la gat, preferabil pe interior, il mai infasuram si pe gura cand era ger, etcetera. Apoi imi aduc aminte ca era faza cu fularele lungi, infasurate o data pe gat si un capat lasat jos in fata, altul pe la spate, stiti voi. Acum am aflat si titulatura oficiala a modei actuale, si anume iti pui fularu ca o cravata. Bine, eu nu am stiut niciodata cum sa imi fac nod la cravata, si in plus e cam lung fularul meu, dar am incercat si eu. Urasc sa ma supun modei dar sunt un animal social totusi, nu?
Atat.