Credeam ca m-am vindecat.
These are important times, mate, we're involved in a new project, we're working on our Bachelor thesis, Roblogfest is coming up, we're even applying for a Master's programme, and you're still acting like the whining bitch you are, fucking moron!
Îmi pare rău că nu emit judecăţi pertinente despre evenimentele politice mondiale şi din propria cocină. Poate că jurnalist politic mi s-ar fi potrivit pentru că îmi imaginez că nu implică atâta mâncare de-aia maro ca, de exemplu, avocat sau public relations. Sau poate jurnalist urban, ceea ce-mi închipui că sunt cei care lucrează la Metropotam. Dar, pe de altă parte, ei se ocupă cu cool-turalizarea Bucureştiului, ei nu o fac din coolness, ci cu multă muncă, deci s-ar putea ca părerea mea despre ei să fie uşor deformată.
Regret că nu sunt publicitar. Până mea, nici măcar nu ştiu ce posturi există în publicitate, ştiu doar că aş vrea să lucrez "în publicitate", advertising, mai pe şmecher. Sunt întâlniri şi conferinţe una peste alta, eu le ratez sistematic. Există cursuri pentru începători, şcoli media, AdBreak, ADternativa, etc. N-am să o fac nici pe asta.
Îmi pare rău că nu am mers la cursul de bookbinding pe care pusesem ochii parţial pentru că e o chestie cool, parţial pentru că e craftsmanship, dude! Ce tare ar fi să îmi fac eu propria agendă de vis! Să releg cărţile alea roase de acasă! Eh, ar fi fost... n-a fost să fie.
Sunt multe chestii pe care am vrut să le fac. Şi vor mai fi, mă rog.
Tare-aş vrea să pot să fiu sarcastic fără patetism. Să zice lumea că "ai un dar, moşule". Să deţin un blog cu nume şmecher, să am un pseudonim de la 13 ani şi să fi fost în online din '91 primăvara. Să îmi fac un layout de blog de la zero (nu zic că n-aş face-o, da' mi-e o leneeee) sau să am timpul şi cunoştinţele necesare să îmi fac SEO la blog, să plictisesc mai mult de 100 de persoane zilnic. Da' mi-e lene.
Bă, în pană mea, vreau să mă scol de dimineaţă să mă duc să alerg în căcatul ăla de parc al Politehnicii, dar nu pot că mi-e frig şi e bad hair day şi ochii îmi sunt lipiţi (this is NOT a metaphore) şi atunci îmi zic că o las pe seară care când seară vine îmi pun curu pe scaun şi mă gândesc: alergat pe Dâmboviţa... vegetat cu o pizza în faţă... tough choice!
Parcă uneori ar fi mişto chiar să scriu numai înjurături şi să fiu atât de porcos încât oamenii plictisiţi de aceleaşi webloguri stupide să exclame orgasmic: Mamă ce mişto scrie porcu ăsta! şi să se aboneze şi să comenteze favorabil oricând mă cac pe vreo formaţie indie sau fac mişto de oameni muncitori sau dau muie virtuală oricărui nevalabil după standardele mele. Şi culmea, totul să fie la mişto, eu să fiu de fapt un individ foarte problematic de felul meu cu mine însumi pe sine mă. Dar ăsta sunt deja.
Sau în pana mea, să ies cel mai sexy microblogger şi să mă urc pe scenă fără să ştiu ce naiba să zic şi să se uite alţii şi mai chiorâş la mine, ăia mai geek mă caută repede pe net şi exclamă "Băăă, putză bleagă ăsta are doar 30 de followeri!" în timp de roşia putredă îi părăseşte căuşul palmei în zbor.
În schimb, se întâmplă alte lucruri. Mi-am ales tema de licenţă, which is always nice. Sună mişto, uşor abstract, chiar dacă e second choice mă declar armistiţial cu ea.
Depun dosare de master pentru master (nu căcat!) în ţara zambilelor şi a prostituaţilor. Să vă zic un secret: nu o să fiu acceptat. Dar voi speraţi şi pentru mine. O să devină mult mai interesant blogul de atunci încolo.
Iau rezultate la examene de engleză la care maximul este nouă şi eu iau notă Very Good User şi nu mă mulţumeşte. Bă, Speaking Evaluator, vezi că am codul tău pe TRF şi te caut şi vin la tine acasă peste tine şi tot neamu tău. Scrofiţa mi-a şi zâmbit în faţă.
Mamă, şi învăţ să programez, ştii? După un an şi 8 luni, se întrevede o rază de lumină, poetic vorbind. Tot junior sunt şi ceva îmi zice că tot junior o să rămân.
Planuri peste planuri, Roblogfest, stand up comedy, Depeche, Bestfest, eu vreau şi Placebo da' cine mă fute pe mine pe bani, târg de 8 martie, vise de Ibiza, dar deja divaghez pe lângă (that's right).
Şi după toate căcaturile astea, eu tot un sentimental imbecil am rămas. Aveam impresia că eu mă folosisem de ea mai mult decât ea de mine şi îmi tot purtam vinovăţia pe mânecă, închipuindu-mi că asta mă face mai sfânt. Numai ca să aflu că eu am fost cel folosit. Şi tot bou sunt, dar am mai zis asta, nu?
Mihai m-a întrebat azi dacă nu vreau prietenă. Că întrebarea asta avea şi un follow-up, că găsise el un site unde sunt o grămadă de utilizatori şi dau sfaturi detaliate despre cum să agăţi o femeie. Succes, mă băieţi.
Dacă ştie cineva să-mi zică ce vreau, să iasă în faţă. Ofer recompensă.
rayan (4:48:29 PM): deci
rayan (4:48:36 PM): 1 la mana esti un comunist
rayan (4:48:42 PM): inutile sunt mailurile tale
kapac(4:48:56 PM): de acord
rayan (4:48:59 PM): te invarti in jurul pomului, si nu ai nimic de spus
rayan (4:49:12 PM): daca rearanjez cuvintele celor 1000 de mailuri ale tale
rayan (4:49:16 PM): reiese acelasi lucru
rayan (4:49:32 PM): asa ca nu mai face tu pe legionarul si da drumul la mailuri pe grup
kapac(4:49:37 PM): care e problema ta sa citeasca si altcineva ce vreau eu sa zic?
rayan (4:49:43 PM): auzi
rayan (4:49:49 PM): ne aburesti cu aberatiile tale
rayan (4:50:06 PM): e grupul tau
kapac(4:50:25 PM): ia zii berbecare, ti se pare util raspunsu meu pt nourescu?
kapac(4:50:32 PM): ca facem un sondaj
kapac(4:50:37 PM): si intrebam mai multa lume
rayan (4:50:38 PM): mie unu nu
rayan (4:50:54 PM): si alta treaba...sunteti atat de penibili
rayan (4:51:03 PM): daca noi vrei sa-i facem un cadou secretarului
rayan (4:51:12 PM): ATENTIE!!!! CADOU!!!
rayan (4:51:18 PM): cadou nu inseamna bani
rayan (4:52:49 PM): Domnule Borcan...cu tine vorbesc
kapac(4:53:37 PM): pe ce te bazezi tu cand cenzurezi mesajele?
kapac(4:53:51 PM): ca 3 coaie nu ai sa zici ca esti diferit
rayan (4:54:08 PM): ce te poti astepta de la BORCAN
kapac(4:54:10 PM): nu injuram
rayan (4:54:11 PM): ?
rayan (4:54:22 PM): e fan Ceausescu mah
rayan (4:54:29 PM): si aici el reprezinta securitatea
kapac(4:54:31 PM): pula mea de ce nu raspunzi
rayan (4:54:40 PM): bah...comunismul a fost dat jos la revolutie
kapac(4:54:47 PM): el e un fel de scorsese security
rayan (4:55:11 PM): e un fel de lake
kapac(4:55:19 PM): au murit atatia oameni la revolutie degeaba pt ca pana si un grup de cacat la o facultate de cacat e condus de ceausescu
rayan (4:55:34 PM): ce vrei mah
rayan (4:55:41 PM): de aia nu dam noi inainte
rayan (4:55:49 PM): bah...ai auzit de :
kapac(4:55:50 PM): puterea asta te orbeste
rayan (4:55:56 PM): EXPRIMARE LIBERA!!!!!!
rayan (4:56:05 PM): daca asta e mesajul meu pt tine
rayan (4:56:09 PM): il pui pe asta
rayan (4:56:15 PM): ce putere mah
kapac(4:56:25 PM): marea putere a pulii ce ti-o da pozitia de moderator pe seria_aa
mihaiborcan (4:56:55 PM): haha, printez conversatia si mi-o pun in rama
mihaiborcan (4:57:00 PM): nu stiu ce faceti voi, eu mai si muncesc
mihaiborcan (4:57:14 PM): presupunand ca aveti timp de omorat si vreti raspunsuri, mai stati putin si va zic
rayan (4:57:25 PM): traieste mah
rayan (4:57:32 PM): Ceausescu traieste mah
rayan (4:57:34 PM): ce ti-am zis
kapac(4:57:41 PM): :))
kapac(4:57:54 PM): nu taiem nici noi frunza la caini
mihaiborcan (4:57:57 PM): sunteti oricum amuzanti, se holbeaza astia la mine ca de ce tot rade ala
rayan (4:57:58 PM): da
kapac(4:58:00 PM): stai linistit
mihaiborcan (4:58:15 PM): dar oricum, martea am impresia ca e open mic la Deko, sa mergeti sa amuzati si pe altii
kapac(4:58:21 PM): ar trebui sa le zici de ce sa rada si ei de tine
rayan (4:58:28 PM): bah intai invata sa scri
mihaiborcan (4:58:30 PM): asta nu stiu nici eu
mihaiborcan (4:58:34 PM): sa scrii, nu sa scri
rayan (4:58:42 PM): asta ca sa intelegi tu mah
rayan (4:58:45 PM): stai linistiti
rayan (4:58:49 PM): linistit
mihaiborcan (4:58:55 PM): au
rayan (4:59:06 PM): pana una alta fa bine si da drumul la mailul ala pe grup
mihaiborcan (4:59:13 PM): prea tarziu, a disparut de mult
mihaiborcan (4:59:22 PM): eu o sa incerc sa vorbesc fara mistouri, desi mi-e foaaaarte usor
rayan (4:59:34 PM): bah tu te asculti
mihaiborcan (4:59:44 PM): o sa plec de la presupunerea ca orice v-as zice, o sa vorbesc cu peretii pentru ca voi tot ca a voastra o tineti
rayan (4:59:45 PM): sau mai bine zis citesti ce scrii?
kapac(5:00:07 PM): ba muie pana una alta da drumu la mail
mihaiborcan (5:00:16 PM): ti-am mai zis ca nu se poate
kapac(5:00:24 PM): il mai trimit o data
rayan (5:00:25 PM): mai trimite-i mah mailul o data
mihaiborcan (5:00:27 PM): si daca nu stii sa vorbesti ai sa ramai cu fata la perete vorbind singur
rayan (5:00:27 PM): asa
mihaiborcan (5:00:32 PM): nu o sa las nici un mesaj, stai calm
mihaiborcan (5:00:42 PM): in seria AA, cel putin, exista cam 150 de oameni care au cam 149 de pareri diferite.
rayan (5:00:44 PM): bah tu esti tampit sau te prefaci
rayan (5:00:49 PM): asa
rayan (5:00:59 PM): si ce drept iti da tie sa pui ineptiile tale si pe asta nu
kapac(5:01:03 PM): iar te futi in cur singur
mihaiborcan (5:01:07 PM): bine, pa
Şi-acum o să îmi fac o anti-reclamă de-a dreptul porno, de parcă nu era destul că un sfert din colegii de an mă urăşte de moarte. Mă pricep să strâng bani, aici nu accept reclamaţii, vorba aia. Când vine vorba de banii altora, paradoxul e că ştiu şi să îi gestionez, poate tocmai pentru că nu sunt ai mei. Aşadar, dragi colegi de serie, daţi dracului banii ăia de care am vorbit aici la băiatu, că dintotdeauna mi-am dorit să văd Ibiza primavara!
Revenind la recesiune, cea mondială adică, ţin să menţionez că sunt varză când vine vorba de gestionat propriii mei bani. Sunt atât de hăbăuc încât nici nu pot estima câţi bani am pierdut de-a lungul timpului de când mai şi produc, nu numai excrementez.
Un calcul simplu ne spune că muncesc de un an, şapte luni şi două săptămâni (fix, so to speak). În aceşti ani am câştigat o sumă de bani între 30.000 şi 60.000 lei (ce, îs prost să zic?). Sincer, nu cred că pot enumera cinci lucruri făcute cu aceşti bani de care să mă fi mândrit. În fi-e-ca-re lună banii dispar în mod miraculos. Am încercat să citesc Agatha Christie, seria Poirot! nu proasta aia de Miss Marple, dar n-am găsit nici măcar un strop de lichid seminal la locul dispariţiei.
Long story short, pe măsură ce scriu aceste rânduri văd similarităţile cu cei care au pornit criza, în speţă aMericanii. Bajetii ăştia o duceau la un moment dat aşa bine că aveau prea multe. Prea multă mâncare, prea multe şi variate haine, câte două telefoane mobile, internet la discreţie şi filme super ieftine, totul din cauza puterii de cumpărare. Asta, tradus pe romisheste, înseamnă că eu am trecut printr-o perioadă ingrată în care aveam prea mulţi bani şi nu ştiam ce a face sau a nu face cu ei.
Desigur, fiecare criză cu începutul ei. Aş putea argumenta cĂ Criza a început ca o reacţie adversă a naturii la îndărătnicia mea de a nu merge la (omfg ce mişto era) curva aia din Amsterdam, aia mai mişto. Desigur, ar fi o iluzie de duzină, de fapt e generată de CREDIT, când m-am dus eu să mă holbez la decolteul blondei de la ING şi mi-am convins-o să ismi facă şi credit.
Şi acum plătesc la el. Şi încă nici asta nu ar fi problema, dar iată că s-a ivit prilejul, pretextul şi scuza să dau bani să mă ia strainezii la ei acolo, aşa că m-am chelit de bani. Fiind dependent de plata creditului, am ajuns brusc în lipsă acută (şi strâmtă) de lichidităţi. Cam asta e şi povestea crizei, nu?
De două luni eu nu îmi permit să merg la medic (particular, ce-i drept) ca să mă verific cu capul, din cauza pretextului ăsta de lipsă de bani.
Primăvara vine, eu cu pantalonii în vine, concerte se anunţă, eu m-apuc de ... Anul ăsta nu intenţionez să ratez Bestfest, mai ales că e de jdetrilioane de ani lumină mai pizdos ca anul trecut. Colac peste pup-ăză, mi-am pierdut geanta atunci cu biletele şi bonurile şi mp3 playerul care toate lipsă contribuie la scăderea drastică a stilului de viaţă.
La dracu, nici să slăbesc nu-mi permit.
Vă rog a scuza lungimea (sâc) a postului şi sfârşitul abrupt.
Ce titlu inteligent am pus, mi-am exprimat si lehamitea generalista fata de lepse cat si titlul (mascat) al lepsei pasata de Tomata. Se cheama ca niste propozitii incep cu niste cuvinte si eu trebuie sa pun niste cuvinte ca sa fac niste propozitii. Inteligent.
Sunt ciudat, conform tagului de pe blogul Roxanei.
As vrea sa ma rup de trecut..
Pastrez trecutul.
Mi-as dori sa nu se repete inceputurile propozitiilor doar de dragul de a fi numar rotund!
Nu imi place salata de vinete!
Ma tem prea putin, poate asta e si problema.
Aud tot ce se spune in jur, mai putin cand am casti.
Imi pare rau mai mult pentru ea decat pentru mine.
Imi plac bajetii de la Emagic care fac minuni (si fetele, desigur).
Nu sunt deloc hotarat, dar deloc.
Dansez mai mult in Vama, pe plaja si sub umbrele.
Cant in capul meu, atat.
Niciodata sa nu spui niciodata.
Rar ma simt multumit de mine.
Plang cam o data la 10 ani.
Nu imi place de mine aproape deloc, dar iar se repeta, ce stupid.
Nu sunt multumit de mine!!!! E a treia oara cand iti zic!
Sunt confuz cand mi se fac avansuri.
Am nevoie de stabilitate.
Ar trebui sa nu mai fac lepse.
