Săptămâna trecută îl ridicam în slăvi pe John Blackthorne pentru abilitatea lui supraumană de a învăţa foarte uşor limbile străine, printre care latina, spaniola, olandeza şi portugheza, la care se adăugau şi toate cunoştinţele lui inestimabile despre navigat şi lumea în general. La o analiză mai atentă, îţi dai seama că spaniola şi portugheza sunt destul de apropiate şi n-ar fi fost deloc greu să înveţi una şi să o prinzi şi pe a doua lejer; după care îmi imaginez că olandeza se asemăna cu engleza mult mai mult decât astăzi (atunci fiind la 1600). Latina, ei bine, era cu biserica, etc, imperiul roman se destrămase cu câteva sute de ani în urmă, era chiar recent.
 
 Acum să vă povestesc despre zilele noastre. În Olanda, lumea vorbeşte olandeza şi nu se acceptă altceva, deşi poţi fi păcălit când afli că 90% din populaţie vorbeşte engleză. Pentru a trăi şi lucra în societatea olandeză, eşti forţat să urmezi cursuri de limbă dacă nu eşti din UE, sau încurajat puternic dacă eşti.
 
 La un curs de olandeză organizat de primărie participă oameni din toate colţurile lumii, şi când spun asta închipuiţi-vă o distribuţie foarte largă a originilor. Grupa din care fac eu parte nu are niciodată mai mult de 8 oameni la un moment dat, per total s-au perindat maxim 12 în câteva săptămâni - ceea ce nu e foarte reprezentativ pentru a ilustra distributia extrem de variată, nu? Ei bine, există un român, o poloneză, o sârboaică, o italiancă. Apoi vin o marocancă, o iordaniancă, un sirian, o columbiancă, un nigerian, o thailandeză şi o chinezoaică.
 
 Profesoara vorbeşte olandeză cu toţi, schimbând atunci când nu pricepe lumea. Lăsând la o parte olandeza, românul comunică în limba engleză.cu restul lumii şi a comunicat în franceză cu marocanca. Aceasta nu vorbeşte engleză, dar vorbeşte franceză, arabă cu iordanianca şi spaniolă cu columbianca. Atunci când iordanianca nu e, columbianca traduce ce spune marocanca, la care trage cu urechea şi poloneza, care urmărea multe telenovele când era mică. Vrea să înveţe serios spaniolă după ce termină cu olandeza. În plus, poloneza se înţelege cu serbianca printr-o ciudăţenie a naturii, se pare că au limbi foarte asemănătoare.
 
 Ultima găselniţă e că românul vrea să înveţe italiană în următoarele săptămâni şi vrea să o folosească pe italiancă drept cobai, în timp ce va continua cu olandeza şi cel mai probabil un pic de franceză, asta în timp ce va continua să vorbească engleză cu poloneza (a cărei engleză nu e foarte bună, vrea să şi-o îmbunătăţească) şi română cu cei de acelaşi neam cu el. Numai că româna o vorbeşte din ce în ce mai rar, noroc că o mai scrie din când în când.

It's always the crazy ones, isn't it?



source (with extra text)