Probabil toate bancile o băloşesc de ti-e mai mare dragul scarba, dar din fericire banii mei nu-s asa multi sa fie nevoie de 5 banci care sa-i gestioneze. Momentan ma multumesc cu doua.
N-a fost dintotdeauna asa. Am inceput in forta cu Raiffeisen, unde am primit "cadou" un cont cand am terminat liceul (doar contul, nu si bani, Doamne fereste), asta pe langa telefon mobil. Eu abia faceam cunostinta cu banii, nu avusesem treaba cu ei si nici nu am abundat pentru inca 3 ani de-atunci incolo, dar cel putin capatam periodic bani cu care sa ma tarasc de pe o luna pe alta.
Normal ca m-am bucurat ca facultatea ne facuse conturi la BRD, si inca gratuite, domle! Ce mai, om cu doua conturi la doua banci diferite, ce student falit meserias eram eu! Si uite-asa a ramas cardul de Raiffeisen nestimulat si frustrat dupa doar cateva luni, era prea departe pentru curu meu lenes, ca BRD-u era aproape, la botu' calului.
Mi-am luat-o in cap cand mi-am facut al doilea card la BRD - complet inutil, de altfel, dar m-au limbiştit ca daca mi-l fac am online banking gratuit. Cardul a putrezit printr-o cutie pe-undeva, bankingu' a ramas singur si neconsolat dupa primul contact (it sucked) dar eu le aveam, domle!
Biggie was right. Mo' money, mo' problems is the tru'est shit in the universe. Banii, chiar si acel minim salariu pe Bucuresti pe care l-am avut initial, au adus cu ei, pentru inceput, un Card. La Unicredit. Banca cu pretentii, renume, reputatie, bancomate multe. Multe, chiar daca nu sunt de gasit uneori, dar ele sunt. De exemplu, Unicredit are o sucursala chiar in magazinul Unirea, frontal centru. Acea sucursala are bancomat propriu. 20 de metri mai la stanga si 30 de metri la dreapta exista alte doua bancomate ale aceleiasi banci. Niciodata in istoria relatiilor mele cu banca nu a mers mai mult de unul din cele 3 bancomate simultan. Dar macar mergea unul... pana in ziua in care unul din ele a disparut si celelalte doua s-au cufundat in bezna.
In Crangasi exista doua bancomate ale Unicredit si un sediu. Luni dimineata dau sa scot bani, ia-i de unde nu-s. Unul este out of service si celalalt este.... out of service! Stiu ca nu va asteptati la asta.
Din toate zonele din Bucuresti in care puteau pune bancomate, tocmai la Universitate nu s-au gandit.
Am terminat cu Unicredit.
Dupa zicala cu banii zisa de negrul ala impuscat, urmeaza sa va povestesc aventurile obtinerii unui card de credit. Normal, cand ai bani vrei mai multi. Va fi mai degraba o povestioara cu rol de fabula.
Mi-am luat notite si am ramas cu shortlist-ul Piraeus si Alpha Bank. Sunt doua sedii alaturate undeva pe Magheru. Am intrat in Piraeus, am asteptat 15 minute sa ma bage cineva in seama, am plecat. Ati pierdut un client, fraierilor! Si inca unul cheltuitor!
Alpha Bank mi-a procesat cererea. In cerere trebuia specificat neaparat (!) un numar de telefon fix. Ce-i aia telefon fix? Nimeni din familia mea, neamul meu, cunostintele mele, nu a pastrat telefonul fix. In fine, sta-v-ar in gat, ia numarul cuiva, la intamplare. Pentru obtinerea cardului de credit nu trebuia sa indeplinesc nici o cerinta, in afara de cele de subzistenta. Mentionez ca nu aveam datorii de nici un fel.
Peste 2 saptamani ma suna o tanti dis de dimineata, la 10, sculandu-ma din somn si vise erotice, informandu-ma ca mi s-a respins dosarul. Nici pana in ziua de azi nu stiu de ce. Too bad, Alpha Bank!
A trebuit sa astept inca vreo 4 luni pentru a implini 12 luni de munca ca sa pot aplica la ING.
ING e cea mai tare banca. Chiar si numai prin prisma blondei care lucreaza la office-ul din Romana, relatiile mele cu banca au fost excelente. Mereu am fost tratat cu amabilitate si un zambet pe buze (si nu ma mai refer doar la blonda acum). Un plus enorm: self bank si home bank, plus ca bancomatele lor chiar functioneaza si inca bine (am incercat sa prostesc un bancomat 20 de minute sa primeasca o bancnota ciupita, s-a prins de fiecare data). Au o raspandire buna, servicii excelente, service prompt al bancomatelor, nu ca alte banci, cam tot ce ti-ai putea dori. Plus cele mai bune produse de pe piata, daca nu ma insel. Haha, si ce smecheri au fost cu pensiile private, au înşfăcat potul cel mare.
Am facut un card de debit de placere la ING. Blonda era la fel de zambitoare si primitoare, avea acelasi nasture desfacut la bluza. Totul a mers lin, ma gandesc sa mai inventez un motiv sa mai trec pe acolo.
Am inchis conturile de BRD si Raiffeisen. Am lasat trecutul in urma. Acum detin 4 carduri la 2 banci. Si am si bani. Sunt bogat! (se aude acolo sus?)
În planul secundar al anecdotei noastre se află o seară chipurile de bucurie şi revedere, alcool şi desfrânare. O p*lă, nimeni n-a f*tut nimic. Dar acesta nu este subiectul povestioarei noastre, reprezintă doar backgroundul, ca o femeie cu ţâţe mari în costum de baie pe desktop.
Folosindu-ne de pretextul mai sus numit, am purces pe lungul drum al încărcării notei de plată cu licori studenţeşti, în speţă bere la halbă de jumate şi de un litru, cel care a spart monotonia fiind domnul cu cârlionţi, care comandă ceva similar ginului, dar fiind rapid categorisit ca fiind ghei, nedemonstrându-şi bărbăţia cu o halbă sănătoasă. Ceilalţi şi-o măsurau (halba) în faţa singurei fete disponibile, şi o.ce.fată! însă în zadar. Cât despre mine, îmi începusem seara cât se poate mai prost, realizând că unii invitaţi de vază nu ne vor blagoslovi cu prezenţa, rămâneam cu atât mai puţini pe metereze încercând să dovedim nota de plată. Pe scurt, dacă ar fi avut halbă de doi litri, mi-aş fi luat. Eu nu mă pricep la alcoale de-astea, sunt mai de la ţară, dar din oras, nu chiar de sub coada vacii, din păcate (ehehe, câte Mării aş fi violat eu în fân până acum).
Limitele la băutură îmi sunt ca niste rude îndepărtate: stau în partea cealaltă a ţării, le e bine pt că locuiesc la mare, mă cheamă să le fac o vizită în fiecare vară dacă sunt pe litoral, foarte rar vin în vizită la noi, de Crăciun dar mai ales de Anul Nou; şi când mă prind, mă fut la cap. În seara cu pricina, nevăzând nici urmă de alţi Borcani prin zonă, numai halbe si hălbuţe, am dat-o înainte cu alcoolul până când, culmea, m-am veselit.
În acest punct al istorisirii este esenţial de menţionat, în caz că sunteţi proşti şi nu v-aţi prins de mai sus din analogia cu rudele îndepărtate, că NU eram beat, nici măcar ameţit. Însă am atins acest prag (ameţeala) cam în acelaşi moment în care cântarul indica 2,25 litri (ha). Exact ca un orgasm, adică foarte repede, a trecut părerea bună pe care o aveam despre mine şi cei din jur revenind repede la capacitate intelectuală (irosită la) maxim(ă?). I was as sober as a judge (da' nu de-ai noştri, că nu mă risc) şi exact la fel am plecat din bar. Restul povestirii este irelevantă, v-o spun la o halbă în 5 minute cu altă ocazie.
Ajuns acasă am descoperit că tot ce v-am spus mai sus era un căcat şi v-am minţit cu neruşinare. Am adormit instant, parcă eram taică-meu venind de la birt după două de vin şi unu de ţuică (litri, normal). Pe la 2 sau 3, nu mai ştiu cât era, am avut o revelaţie care m-a şi trezit: se făcea că nu mai am geanta. Aruncă o privire fugară prin cameră, ia geanta nu-i geanta. Nu-i bai, îi dau eu de capăt mâine dimineaţă.
Dimineaţa prânzului a venit. E chiar dupa-amiază şi abia m-am sculat. Iată, geanta lipseşte. Ciudat de liniştit mă aflu, nebănuind nici măcar ce aveam în ea, sau mai bine zis neîngrijorându-mă în legatură cu conţinutul ei la momentul presupusei dispariţii.
Cu o întarziere de 2,5 h cauzată de partea a doua din Lord of the rings, am mers în barul cu pricina cu certitudinea că îmi voi recupera posesiunea. Cine putea s-o ia? De ce ar fi luat-o? Şi oricum, când ar fi avut timp să o ia? Cu siguranţă chelneriţa a văzut-o şi a luat-o punând-o la păstrare, nu?
Materii fecale. Nimeni nu ştia nimic şi se vedea că în fund îi doare. Am rămas surprins de asta, nici n-am ştiut cum să reactionez, să mă fi uitat mai bine pe sub mese, prin colţuri... nimic. Am plecat mai suprarealist decât intrasem, abia acum am început să îmi fac o listă cu ce am pierdut. Până acasă n-am terminat-o, pentru că aparent alcoolul afectează şi memoria de dinainte de accident.
A durat două zile până să procesez lucrurile bune şi cele rele, în speţă: m-a dus capul să nu pun actele legalizate în geantă, dar de ce PUII MEI căram biletele dupa mine? De ce nu am pus playerul în geacă, cum fac mereu? Ce căuta cartea acolo, doar nu citeam în seara aia?! De-ce-car-digipassul-cu-mine?ca azi să îl găsesc pe masă la birou. Ha.
În continuare mi se pare ca încă visez şi o să vină cineva la mine să-mi zică: you've been punked! Oh yeah? you've been stabbed!
