Am uitat să zic ce băusem ultima oară. Nu ştiu câte beri, vreo 6-7 la 0,33. Un cocktail care mi-a părut slab, ce-i drept, un shot, vreo 3 pahare de vin. Am sărit beţia şi am ajuns direct la durerea de cap. Ceea ce, trebuie să mă credeţi, este foarte frustrant. Să bei cu scopul de a te îmbăta şi să n-ai parte decât de mahmureala de după. Mă apucase durerea când am plecat din Expirat, la 6 dimineaţa. Din fericire nu m-am culcat până nu am băut ceva apă şi nu am descărcat pozele, ceea ce per total a rezultat într-o sculare fericită.
Că tot veni vorba de poze, mie mi se pare că au ieşit destul de reuşite, nu vi se par? Puteţi să admiraţi selecţia mea pe Facebook, am pus doar 60 că atât are un album, deşi din 290 m-am putut şterge decât vreo 20, restul sunt toate valabile. Mă bate gândul să mă fac fotograf de nunţi şi ocazii speciale.
Şi vorbind de poze în timp ce vorbeam de poze, vreau să vă recomand ca tool minimal pe numitul Picasa 3. Mi-am cumpărat cont aka vreo 10 giga pe picasaweb, unde pun albumele astea mari. Eh, se uploadează folosind softul lor, cu funcţii de vizualizare şi minime editări. Ei bine, funcţia redeye reduction e superbă, comparativ cu ediţia 2 a programului. N-a dat greş nici măcar o dată şi au ieşit şi mai simpatice pozele. În rest, nu am pretenţii de la el ca soft pentru că nici eu n-am pretenţii nici de la mine ca fotograf, nici de la aparat ca realizări. Dar ipostazele sunt mişto, trebuie să recunoaşteţi.
Disclaimer: titlul nu trebuie luat ca atare. Nu există "nu pot să mă îmbăt" sub nici o formă, evident că se poate, dar nu urmăresc coma alcoolică.
Urmăresc să am un timp bun (have a good time). Cer prea mult? În general, bei în compania altor oameni sau în decor de muzică şi funduri unduindu-se pe ea. În atari condiţii, eu pun veselia treptată mai degrabă pe seama stimulilor vizual şi auditivi decât alcoolizanti. Acum serios. Sunt un individ destul de mare, poate prea mare. Beau bere când încape, atunci când se bea nu mă dau îndărăt. Şi totuşi nu-mi aduc aminte recent vreo ocazie în care să-mi fi pierdut măcar un dram din stăpânirea de sine. Adică, aş putea să-ţi fac integrale (se înţelege, dacă nu le-aş fi uitat din liceu şi până acum). Şi mă simt atâââât de bătrân, nici nu vă închipuiţi.
Ideea e că dacă le combin iese rău. Prima oară când m-am îmbătat a fost şi cel mai rău, la 17 ani, am băgat în mine ... nici nu mai ştiu ce, sigur a fost bere la PET şi vin de ţară, băut ca apa după fotbal, cu lăcomie. Vă scutesc de pictarea tabloului din baie, ideea e că atunci a fost grav. A trecut aşa mult timp că nici nu mai ştiu cum era. Nu zic că aş vrea să mi se facă rău, dar vreau dracu să fiu destul de beat cât măcar să fac o prostie, ceva! Striptease (nu eu, să o dezbrac pe una), să agat femei, să sparg pahare, să urlu pe mese, orice! Meh, am ratat şi 1 mai-u acum la mare, dar cred că o să mă mulţumesc cu patul meu călduros, thank you.
Deci dacă renunţ la bere, ce să adopt? Whiskey, vin roşu? Există ceva mai eficient?
Mănânc bine şi sănătos, bine însemnând puţin. Am renunţat la pâine şi carne. Am rezolvat dilema mâncatului la cămin (cum, nu ştiu, dar hei, utopie) şi mă simt foarte sănătos. Până seara scot cursurile de IOM, le frunzăresc şi apuc să şi citesc vreo 3.
Îl iau pe Daniel de la aeroport şi bem o bere, ne relaxăm, vorbim, etc. Sâmbătă MTzR, mici, bere, Sarmalele Reci, îmi găsesc timp să şi învăţ între toate astea. Îi cer bicicleta lui Cătălin şi mă plimb o oră cu ea. E începutul unei rutine sănătoase. Dimineaţa mă învăţ să merg la alergat, fac din ce în ce mai mult în fiecare zi. În curând o să alerg pe la Ciurel până în Crângaşi şi înapoi la cămin.
Doi prieteni de-ai mei au jucat la loto şi au nimerit 5 numere fiecare. Mă bat la cap să le accept banii ca finanţare necondiţionată pentru master. Le iau doar bani de început, vreo 800 de euro, cu promisiunea că îi voi returna peste 2 ani.
Săptămâna viitoare la examen pic exact pe subiecte şi iau un 9 care mai îndulceşte din notele astea de trecere. Media rămâne mică aşa că mă ambiţionez să îmi fac o lucrare de licenţă bună. Acum că am încetat procrastinatul e mult mai uşor să-mi găsesc timp. Merg la profă şi îi arăt materialele pregătitoare, îmi spune că e târziu. Eu, cu un licăr în ochi, îi zic că pot şi o voi face şi va fi deosebită. Predau licenţa pe 4 iunie şi iau 8 sau 9 pe ea. Trimit diploma către universitate şi ei îmi trimit documentul de accept necondiţionat. Bem.
Am în buzunar bilete la Depeche Mode şi Ziua Zero, îmi cumpăr şi la Gogol Bordello şi Andrieş. Jonglez salariul în aşa fel încât să plătesc şi rata şi să cumpăr şi abonament la Bestfest. La începutul lui mai se anunţă nişte artişti de-aia de înnebuneşte toată lumea. Mi-am luat deja, abonamentele se epuizează în 2h.
Învăţ olandeză şi e foarte mişto. Învăţatul, nu olandeza.
Agenda mea e plină de tăieturi, ceea ce pentru neavizaţi e de bine. Mi-am plătit căminul, restanţele, concertele şi caut un salon de tatuaj. Acum că brandul s-a mărit, talia s-a subţiat şi îmi intru în formă, vreau tatuaj. Voiam şi înainte, când eram gras, dar mi-era ruşine.
Fac master în Utrecht. Am găsit cazare mişto şi destul de ieftină. E genial aici, nu-mi închipuiam că o să fie aşa distractiv. De plăcere uiţi cum era în România, cum te chinuiai să înveţi. Ziua trudim la cursuri şi seara bem, bem.
Îmi îndeplinesc baremul după un an, primesc bursă de la facultate. Nu mai am nevoie de finanţare. Sunt bine, mama şi tata.
Îmi face o deosebită neplăcere să rememorez, în cele ce urmează, istoria ultimei săptămâni şi ceva în care mi-a fost amintit de către natură faptul că există şi boli pe lumea asta care mă pot afecta până şi pe mine, care nu mă sinchisesc vreodată de dureri în piept, nas curgând sau ameţeli.
Miercuri m-am sculat cu frisoane, mi-am adunat rahatul împreună (getting my shit together) şi mi-am luat recomandare de la profă, am întocmit două dosare de mai mare frumuseţea şi le-am şi trimis. Apoi mers la doctor care mi-a dat un antibiotic amărât ("cel mai ieftin") după ce scuipasem şi restul plămânilor în sala de aşteptare vreo două ore. Am luat ce mi-a dat într-un final, boala a început să evolueze foarte ciudat.
Joi am răspândit voioşie şi microbi la muncă o zi întreagă cât m-am chinuit să nu oripilez pe toţi. Joi seară, nici o schimbare. Deja papilele gustative erau amorţite, miros ioc, capul vâjâia. Vineri am rezistat până la prânz la muncă şi am plecat acasă. După ce-am dormit vreo 3 ore mă duc iar la medic, ăla ridică din umeri şi îmi mai dă ceva să îmi calmeze tusea, ceea ce s-a dovedit a fi o greşeală. Mă rog, vineri seară mi-am făcut nervi până am ajuns în Hala, mi-era să nu bat pe cineva pe acolo. A fost totuşi o seară mişto, Şuie au curăţat totul şi totuşi a mai rămas loc şi de Sensor care au fost meseriaşi de-ăia old school, vreau să-i mai văd. Anyways, a fost o idee proastă să beau două beri, că nici în puţă nici în căruţă.
Nu-mi aduc aminte nimic din weekend decât că eu tot dormeam şi maică-mea îmi mai dădea mesaj dacă să îmi trimită mâncare şi eu mi-am amintit într-un final să îi răspund. S-a făcut duminică seara apoi iar luni când am fost prea ameţit să mai merg la muncă. Nu mai ştiu nici luni ce-am făcut. A, am fost la spitale, dar pentru alte bube. Toată ziua au curs apele de pe mine deşi afară erau temperaturi rezonabile. Când am ajuns acasă eram leoarcă, am făcut trei duşuri toată ziua de luni.
Marţi am vizitat (de plăcere, desigur) alt spital. Nu mai ştiu ce-am făcut în rest. În continuare mă simt ca o terţă persoană privind un spectacol foarte ciudat cu corpul meu în rolul principal.
Nu încerc să mă laud că aş fi cine ştie ce armăsar şi nu mă îmbolnăvesc dar de obicei chestiile astea trec pe lângă mine şi de-aia mă şi mir de cât se poate întinde "gluma" asta, deja a trecut o săptămână. Abia azi am întrebat pe farmacista din Regie şi mi-a zis că ce luam eu nu era bun, chestia aia împiedică tusea pe când eu vreau să dau afară. Bromhexim. Ce atâta ceai la microunde, se evaporă o treime şi cana şi-aşa e mică, nu rentează.
În curând urmează un invitat foarte special, Dina, nu schimba canalul.
Iată şi anunţurile aduse de sponsorul nostru, Mihai Borcan:
În planul secundar al anecdotei noastre se află o seară chipurile de bucurie şi revedere, alcool şi desfrânare. O p*lă, nimeni n-a f*tut nimic. Dar acesta nu este subiectul povestioarei noastre, reprezintă doar backgroundul, ca o femeie cu ţâţe mari în costum de baie pe desktop.
Folosindu-ne de pretextul mai sus numit, am purces pe lungul drum al încărcării notei de plată cu licori studenţeşti, în speţă bere la halbă de jumate şi de un litru, cel care a spart monotonia fiind domnul cu cârlionţi, care comandă ceva similar ginului, dar fiind rapid categorisit ca fiind ghei, nedemonstrându-şi bărbăţia cu o halbă sănătoasă. Ceilalţi şi-o măsurau (halba) în faţa singurei fete disponibile, şi o.ce.fată! însă în zadar. Cât despre mine, îmi începusem seara cât se poate mai prost, realizând că unii invitaţi de vază nu ne vor blagoslovi cu prezenţa, rămâneam cu atât mai puţini pe metereze încercând să dovedim nota de plată. Pe scurt, dacă ar fi avut halbă de doi litri, mi-aş fi luat. Eu nu mă pricep la alcoale de-astea, sunt mai de la ţară, dar din oras, nu chiar de sub coada vacii, din păcate (ehehe, câte Mării aş fi violat eu în fân până acum).
Limitele la băutură îmi sunt ca niste rude îndepărtate: stau în partea cealaltă a ţării, le e bine pt că locuiesc la mare, mă cheamă să le fac o vizită în fiecare vară dacă sunt pe litoral, foarte rar vin în vizită la noi, de Crăciun dar mai ales de Anul Nou; şi când mă prind, mă fut la cap. În seara cu pricina, nevăzând nici urmă de alţi Borcani prin zonă, numai halbe si hălbuţe, am dat-o înainte cu alcoolul până când, culmea, m-am veselit.
În acest punct al istorisirii este esenţial de menţionat, în caz că sunteţi proşti şi nu v-aţi prins de mai sus din analogia cu rudele îndepărtate, că NU eram beat, nici măcar ameţit. Însă am atins acest prag (ameţeala) cam în acelaşi moment în care cântarul indica 2,25 litri (ha). Exact ca un orgasm, adică foarte repede, a trecut părerea bună pe care o aveam despre mine şi cei din jur revenind repede la capacitate intelectuală (irosită la) maxim(ă?). I was as sober as a judge (da' nu de-ai noştri, că nu mă risc) şi exact la fel am plecat din bar. Restul povestirii este irelevantă, v-o spun la o halbă în 5 minute cu altă ocazie.
Ajuns acasă am descoperit că tot ce v-am spus mai sus era un căcat şi v-am minţit cu neruşinare. Am adormit instant, parcă eram taică-meu venind de la birt după două de vin şi unu de ţuică (litri, normal). Pe la 2 sau 3, nu mai ştiu cât era, am avut o revelaţie care m-a şi trezit: se făcea că nu mai am geanta. Aruncă o privire fugară prin cameră, ia geanta nu-i geanta. Nu-i bai, îi dau eu de capăt mâine dimineaţă.
Dimineaţa prânzului a venit. E chiar dupa-amiază şi abia m-am sculat. Iată, geanta lipseşte. Ciudat de liniştit mă aflu, nebănuind nici măcar ce aveam în ea, sau mai bine zis neîngrijorându-mă în legatură cu conţinutul ei la momentul presupusei dispariţii.
Cu o întarziere de 2,5 h cauzată de partea a doua din Lord of the rings, am mers în barul cu pricina cu certitudinea că îmi voi recupera posesiunea. Cine putea s-o ia? De ce ar fi luat-o? Şi oricum, când ar fi avut timp să o ia? Cu siguranţă chelneriţa a văzut-o şi a luat-o punând-o la păstrare, nu?
Materii fecale. Nimeni nu ştia nimic şi se vedea că în fund îi doare. Am rămas surprins de asta, nici n-am ştiut cum să reactionez, să mă fi uitat mai bine pe sub mese, prin colţuri... nimic. Am plecat mai suprarealist decât intrasem, abia acum am început să îmi fac o listă cu ce am pierdut. Până acasă n-am terminat-o, pentru că aparent alcoolul afectează şi memoria de dinainte de accident.
A durat două zile până să procesez lucrurile bune şi cele rele, în speţă: m-a dus capul să nu pun actele legalizate în geantă, dar de ce PUII MEI căram biletele dupa mine? De ce nu am pus playerul în geacă, cum fac mereu? Ce căuta cartea acolo, doar nu citeam în seara aia?! De-ce-car-digipassul-cu-mine?ca azi să îl găsesc pe masă la birou. Ha.
În continuare mi se pare ca încă visez şi o să vină cineva la mine să-mi zică: you've been punked! Oh yeah? you've been stabbed!
In vederea integritatii fizice si mentale, necesit:
-livrarea salariului pe card pana in data de 26.01.2009.
-vizionarea filmelor nominalizate la Oscar cu scopul de a fi complet informat in noaptea decernarii premiilor Adademiei de Film. Prioritare sunt: The Wrestler, Frost/Nixon, The curios case of BB, Persepolis, The Reader, Wall-E, Revolutionary Road, Doubt, Milk, la care se adauga Gran Torino, The Visitor, Vicky Cristina Barcelona, In Bruges, Seven Pounds.
-participarea, in calitate de spectator, la Best Film Festival, in limita timpului disponibil.
-minim o alcoolizare de intensitate moderata in urmatoarea saptamana, care poate fi substituita cu succes de doua alcoolizari degustative.
-incheierea unui acord verbal de principiu cu un profesor supraveghetor pentru lucrarea de licenta scadenta in iulie 09.
-un control medical.
-exercitiu epuizant pentru tonifierea muschilor.
-minim 30 de ore de somn in urmatoarele 5 zile.
-lecturarea cu succes a tuturor cartilor restante ce rezideaza sub patul conjugal.
-familiarizarea cu albumele descarcata apartinand unor artisti precum OAR, Propellerheads, Yonderboi, Parov Stelar, Gym Class Heroes, Zero 7, Lamb, Kenna.
-inscrierea la Bursa Metropotam pentru imbrobodirea cu fantezii de maretie si castig facil, in speta participare la BestFest 2009 unde voi putea fiinta in compania unor formatii precum Iggy Popp and the Stooges, Killers, Franz Ferdinand.
Necesit cel putin un prieten de demult.
Mi se cam face sila sa scriu pentru aceiasi oameni mereu, devine un cerc vicios care ma încercănează. Nu mai pot sa ma scol dimineata. In schimb seara e la fel ca acum 4 ani, plina de agitatie si vid. Atat combustibil ars pentru nimic, e de-a dreptul pacat. Pentru voi, adica, cei care N-ATI VRUT SA IESITI LA BERE CU MINE.
Iau lectii de voodoo.
In versiunea 1.5, s-au adaugat functionalitati precum Curvette, s-a facut o schimbare de design prin introducerea de noi skinuri (livrabile separat) precum puteti vedea , s-au abordat bugurile critice cum ar fi conditia fizica, sportul, sexul; inca se mai lucreaza la finalizarea lor, efortul estimat pentru taskurile astea este de trei saptamani.
Ma adaptez repede la noile provocari in materie si mereu vin cu ceva nou care sa tina loc de teambuilding, sudarea relatiilor intre multiplele personalitati. Urmeaza electrofish vineri. De concediul din septembrie nu zic nimic, deja toti cunoscutii pentru care scriu involuntar chestiile astea sunteti satui pana in gat de chestia asta.
La sfarsitul saptamanii am un interviu. Este preliminar doar, in urma lui voi primi o nota de la 1 la 10 care va fi (sper) trecuta in catalog. Testul final va fi la sfarsitul urmatoarei saptamani, cand se va contura pe ce post voi lucra in urmatorul an: cu sau fara prestanta.
Pentru urmatorul release au fost alocate sume record, depasind orice vis nebunesc de pana acum 2 ani. Conducerea insa a acordat credite fara buletin, doar pe buna credinta, populatiei largi, cititoare, in urma carora banca se afla intr-o situatie delicata de lipsa de lichiditati, vulnerabila la cresterile de petrol (da, al nivelului). Partea buna e ca banca isi ia bicicleta, intr-un fel sau altul. Daniel a zis ca nu i-o da, deci va trebui sa apeleze la Cicloteque saptamana asta candva (inca isi face curaj).
Inca ma chinui sa dau sange. Ati mai vazut 1,90 care sa se teama de vampiri in costume de asistente?
Cunosc prea multe persoane, cred. Stii ca, cunosti prea multe persoane atunci cand incerci destul de des sa eviti persoane. Inca nu sunt destul de sociabil sa mi-i fac pe toti prieteni si nu voi fi niciodata destul de alunecos incat sa vreau sa-mi fie prieteni.
Pe tine nu mai vreau sa te mai vad, nu ma intereseaza, daca te sun in cateva luni sa-mi aduci aminte de postul asta si sa-mi bati obrazul.
Imi cer mii de scuze celor carora n-am apucat sa le zic de comanda Threadless. Stiu ca asta e o ocazie buna sa aflati, pentru ca daca nu v-am zis nici n-aveati de unde sti, deci acum sigur va suparati, da' era doar de politete, nu prea-mi pasa. Imi pare cu adevarat rau doar pentru cateva persoane. Care nu prea mai citesc blogul, sau nu-si mai face simtita prezenta.
I'm bored.
