Timpul stă în loc.

Dacă pui pauză şi asculţi cu atenţie, ai să vezi că nu se mişcă nimic. Dacă te uiţi în jur şi vezi oameni forfotind, roţi scrâşnind, auzi gălăgie, lumea ta tot în loc stă.
E ca o floare. Nu o vezi niciodată crescând, dar în câteva luni o admiri în toată splendoarea, mirându-te cum a înflorit pe nesimţite, şi iţi pare rău că i-ai pierdut viaţa. Poate de-asta sunt aşa iubite acele rare şi superbe flori, care ţi se dezvăluie în zece secunde şi apoi mor, ca într-o tragedie greacă sau shakespeare-iană.

Poate ar trebui să fie şi viaţa aşa.