Intr-o zi cu soare, putine haine curate si bani la fix, am demarat in tromba spre Gara de Nord - trebuia neaparat, dar NEAPARAT sa scap de acea infama camera de camin (nu camera e infama, va prindeti voi..). Asa ca we meet again, CFR. De data asta, mi-ai luat mai multi bani. Dar te fac eu la intoarcere.
Mama, tata, bucurosi nevoie mare, cuplul (da, sunt un cuplu acum) de caini fericiti nevoie mare, chiar daca n-au cozi, pisicile curate :)). S-au schimbat multe in 3 luni. Nu mai e locul meu aici, dar nu conteaza, nu planuiesc sa stau. Casa s-a impovarat cu mobila la mana a doua, o biblioteca mare si fara carti, canapea, fotolii. Muuuulte componente PC.
Frig. Caldura nu e pornita, tata zice ca e chiar prea cald. Eu am dormit cu 3 pături. Dimineata stranut, el nu, ca e prea cald, de ce nu sunteti toti ca mine (adica de ce nu sunteti toti roboti, poate poate economisim caldura pana la 1 decembrie).
Urma de regret de a fi pierdut un wek-end in Bucuresti (acest week-end, ca e mai special) trece cand ma gandesc ca sunt liiiber si mai ales am scapat de CAMERA aia. O sa ma duc sa ma plimb.
M-as duce prin fostul cartier, dar mi-e frica. Mi-e frica ca n-or sa ma mai cunoasca (figurately speaking) si daca vin incaltat cu niste adidasi Nike or sa zica (ca si in alte dati): A, ai venit cu fitze de la Bucuresti? Totusi am sa ma duc si sper sa n-am parte de asa ceva. Ca pe ei nu i-am mai vazut de mult mai mult timp.
Sunt foarte tensionat, fara motiv. O fi emotia de vina. Ah, si trebuie sa imi vad rudele, vaaai. Cred ca va trebui sa mai fac mici excursii pana la Galati, nu se poate intr-o zingura zi sa le fac pe toate. Poate ajung si pe faleza sa fac vreo 2 poze cu aparatul meu super performant (!)
E greu de facut o comparatie intre cei doi traineri pe care i-am avut saptamana asta. E aproape imposibil. Amandoi au fost profesionisti desavarsiti si extrem de bine pregatiti, nu imi aduc aminte sa fi renuntat la o intrebare fara sa fi raspuns cel putin satisfacator la ea. Pentru cei care nu stiu, am avut placerea sa particip la un seminar IBM saptamana asta. In primele trei zile am avut parte de un trainer roman, care a fost placut, volubil, usor de inteles. In ultimele 2 zile, am avut un trainer german, vorbitor de limba romana (cu accent, tot tacamul). Singura diferenta o vedeam in felul de a fi, germanul sigur e mai serios, desi glumet de felul lui :).
Nu acelasi lucru se poate spune si despre participantii la curs, aroganti, ignoranti, probabil au experienta, dar nu au bun simt, raspundeau la telefon in timpul cursului, vorbeau in sala... sau poate n-am uitat eu cum era in liceu, de-aia nu mi se pare normal.
In acelasi timp, am avut parte de o doamna foarte de treaba care s-a ocupat cu organizarea si o alta doamna de relatii cu clientii (noi). Foaaaaaarte de treaba :> cute too. Oricum, am sa ii laud pe unde am sa apuc.
Si uite asa invat eu si am sa ajung mare si important, om serios dar glumet, etc.
Pana una alta ma duc un pic acasa. S-a facut anotimpul!
Am vazut un articol la cineva cu intrebari traznite puse la interviul pentru angajarea la Google. Presupun ca trebuie sa fii un mic geniu si sa fii un inginer care stie sa se exprime. Eu as intra la ei doar daca interviul s-ar baza pe o evaluare psihologica si un iq test, eventual. Ca altfel as pune multe la nimereala.
In schimb, eu stiu sa caut pe Google. Imi plac serviciile Google si chiar stiu sa le folosesc. Cel putin asa mi se pare mie. Tehnologiile web imi par misto, dar nu le cunosc. Mi-ar place sa le cunosc, dar nu se poate.
Pe de alta parte, am doar 21 de ani. Astia din spate de la curs se lauda cu zeci de ani de experienta (bine, zece). E clar ca noi nu suntem in ton cu multimea aici, dar imbucurator e ca se poate, si chiar vom ajunge acolo. Vreau sa le stiu pe toate. Si atunci cand o sa stiu eu ce stiu ei acum, o sa fiu la apogeu, si ei o sa manance cu lingurita la batranete >:) da' macar or sa aiba pensii bune! Cine stie, poate le fac contract...
Dupa o lunga dieta lipsita de Cola (nu pentru a slabi, ci doar pentru a mai renunta la acid) aseara am fost lovit de suparari (shalalala, esti bengoasa, esti atrasa, vreau sa vii cu mine-acasa*) si am zis fuck it. Mi-am luat Cola 2l si l-am terminat cat de repede am putut. Se vedea ca imi iesisem din mana dar am reusit. Sarbatoream 15 lei dati pe baterie de aparat foto, baterie care nu e buna, si faptul ca nu am gasit un carnet de notite blestemat, unul care sa imi placa, sa arate si profesionist.
In fine. Azi dimineata, ce vad in magazin? "O masa copioasa cere intotdeauna Coca-Cola" sau ceva de gen. Fuuuutu-va in gura ce mincinosi si dezinformatori in masa! Asa te-a invatat ma-ta ma, sa indoctrinezi populatia Romaniei? Tocmai ati pierdut un client.
*versuri de manele... presupun....
You think you're so clever, you think you're life is really great, then you take a big leap and find out there's nothing to hold on to. There was supposed to be a hand there. Someone took it away and left you falling, not caring.
You fall, but not peacefully. Going down you scratch the walls in despair, trying to grab onto anything, but around you are cold walls, smooth, too smooth for you. You're just a nerd. You belong neither up, nor here, your place is down, at the bottom. At the bottom, where everyone can step on you. You're almost in a coma, you can't feel them squashing you.
Where are your friends?
Working. Dancing. Enjoying life. No time for depressing people like you. You make them sick. The handful of friends you have left, anyways. You drove the rest away some time ago. The funny thing is, you never missed them at all. How can that be? Friends for years and years, and now you just lose trace and go about your life like strangers. It's easy, in fact, because you haven't been much of a friend yourself.
The question I don't want to answer is: can you really be alone for ever? Can you survive like this?
E aproape o intrebare filosofica, nu?
Ca sa usuram raspunsul, sa zicem o suma nici prea mare, nici prea neglijabila, 50 lei.
Sa zicem ca ii gasesti intr-un loc aglomerat, chiar Carrefour. In mijlocul unui flux de oameni, chiar daca nu sunt foarte multi, ca la rush hour. Si cand zaresti banii pe jos, cred ca nici nu e o alegere pe care o faci, se intampla din reflex sa te apleci cu viteza sunetului sa ii iei. Apoi te opresti brusc si te uiti in zona. Nu stii exact daca te uiti sa vezi pe cel care a pierdut banii sau daca te-a vazut cineva ridicandu-i, punandu-ti astfel la indoiala intaietatea asupra presupusei descoperiri. Bine, sunt si categoria nesimtitilor care o iau la fuga, doar doar sa scape ei cu banii. Imi place sa cred ca nu esti unul din aia.
Si de aici intervin necunoscutele. Pleci? Stai? Nu, stai, revenim. VREI sa pastrezi banii neaparat sau ai fi dispus sa ii dai inapoi? Iei oamenii din zona la rost: "Ati pierdut 50 lei prin zona?" (d'uuuhh, stupid), sau ii iei cu intrebari misterioase:"Ce faceti pe aici, ati pierdut pe cineva?". Daca nu, cat poti sa stai prin zona sa vezi daca vine cineva sa ii caute? Totusi nu sunt asa de multi bani. Dar destui pentru orice roman, aproape.
Culmea culmilor: ce ai face daca ai pleca si te-ar urmari unul si te-ar opri zicandu-ti: "Aveti banii mei, va rog sa ii inapoiati" ?
Parca e un pick-up stricat. De ceva timp, mai exact de cand muncesc, ma bantuie cuvantul OK. Folosit ca si compliment. Cel putin asa vreau eu sa il iau, de altfel ar fi stupid sa ii zici unui om "super ok" si de fapt sa fii nemultumit de el.
Sa revenim. Nu stiu de vreo moda recenta in legatura cu cuvantul asta, dar mie nu mi-a placut de prima data cand l-am auzit. Prima data cand am fost evaluati de catre boss. "E super ok". Nu stiu de noi, da' la altii se pune foarte mare accent pe satisfactia angajatului. I wasn't feeling it. Sau ma rog, acu cine stie ce or sa inteleaga astia care citesc de pe la munca :)) .
Apoi, vezi pick-up-ul de mai sus, bis si tris si etc. S-a perpetuat printre team leaderi, programatori (bine, poate nu in totalitate). Apoi a parasit granitele firmei si a rasarit unde ma asteptam mai putin.
Pipăl, OK înseamnă "0 kills", vreti să ziceti: "bine că n-ai omorat pe nimeni" ? :)) Luati si voi un dictionar, cautati adjective complimentatoare complimentative whatever si flatati-ma!
