Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around
Se afișează postările cu eticheta Politehnica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Politehnica. Afișați toate postările


EXT. Zi. Parc.
Pe o banca sta un baiat de 17 ani cu castile la urechi. Mesteca energic guma si da usor din cap. Langa el se aseaza o fetita de 7 ani cu o posetuta in mana si un borcan gol cu un capac de plastic. Baiatul o ignora. Fetita se uita insistent la el.

FETITA
Ai un siret dezlegat.

Baiatul nu reactioneaza. Fetita ii scoate o casca de pe o ureche.

FETITA
Ai un siret dezlegat.

Fetita ii da drumul la casca. Baiatul se uita in jos la adidasul cu siretul dezlegat. Se uita le fetita. Isi leaga siretul.
Fetita scoate din posetuta o sticluta si incepe sa faca balonase de spuma. Baiatul ii mai arunca cate o privire. Isi scoate castile. Se uita la borcanul care se afla intre cei doi.

BAIATUL
Ce-i cu borcanul asta ?

FETITA
Nu iti spun.

Baiatul se uita mai atent la borcan. Vrea sa isi puna castile inapoi la urechi cand fetita il intrerupe.

FETITA
Ca sa iti spun trebuie sa sufli balonase.

BAIATUL
Da...imediat..

FETITA
Vorbesc foarte serios...

Baiatul se uita neincrezator la fetita. Ia in mana sticluta din mana intinsa a fetitei. Ezita uitandu-se imprejur. Incearca sa faca niste balonase. Nu ii ies.


FETITA
Trebuie sa iti tii buzele mai tuguiate. Uite asa...
(Ii arata baiatului. Acesta isi tuguieste buzele)
Nu...nu asa...uita-te atent la mine...cum fac eu...

Baiatul mai incearca inca o data si nu reuseste sa faca prea multe balonase. Se enerveaza, inchide sticluta si i-o intinde fetitei fara sa se uite la ea.
Fetita nu ia sticluta.

FETITA
Esti foarte aproape sa afli ce e in borcan. Si e un mare secret ce-i acolo. Eu nu i-am zis niciodata nimanui. Dar trebuie sa sufli in balonase. Si nu te mai incorda asa tare. Relaxeaza-te...

Baiatul mai deschide o data sticluta. Sufla. De data aceasta ii ies foarte multe balonase. Zambeste multumit si continua sa sufle balonase.

FETITA
Mai vrei sa stii ce-i cu borcanul ?

Baiatul da din cap oprindu-se din facut balonase.

FETITA
Ei bine, este o zana.

Baiatul nu reactioneaza. Fetita pune mana pe capacul borcanului.

FETITA
Vorbesc foarte serios. Am prins-o acuma. Am gasit-o nu departe de aici. Se odihnea pe o crenguta. A trebuit sa ma catar pe copac ca sa o iau. Nu o sa o tin mult...Doar cateva zile...

Baiatul zambeste superior. Fetita se uita urat la el.

FETITA
Nu ma crezi ?
(Baiatul nu raspunde. Doar se uita in departare.)
Nu ?
Esti exact ca si ceilalti oameni mari...

Fetita strange la piept borcanul. Se aude o voce din departare strigand « Alexandra ! Alexandra ! »
Fetita se sperie un pic, pune borcanul alaturi. Este vadit emotionata. Se ridica de pe banca. Isi sterge genunchiul murdar de iarba, incearca sa isi stearga rochita murdara de noroi. Apare mama fetitei.

MAMA
Aici erai ? Pai asa faci ? Pur si simplu iei si pleci cand vrei tu ? Vrei sa te fure cineva, asta vrei ?
(Se uita la baiatul de pe banca care tine inca sticluta de balonase in mana. Ii scutura fetitei rochita.)
Hai sa mergem.

Baiatul ii intinde mamei sticluta cu balonase. Aceasta ia sticluta nervos. O ia de mana pe fetita si pleaca repede. Baiatul ramane singur cu borcanul pe banca. Se uita la borcan. Isi pune castile, se ridica si pleaca.
Se intoarce inapoi. Stand in picioare in fara bancii, se mai uita o data la borcan si il ia.

INT. Seara. Camera de apartament.

Baiatul se pune borcanul din parc pe pervazul geamului. Deschide fereastra. Se uita lung la borcan. Deschide capacul si scutura usor borcanul parca dand drumul cuiva afara din el. Se uita in departare. Inchide fereastra.

 
*nu mai ştiu cine a scris chestia asta, mi-a trimis-o Tudor acum câtţva ani, am regăsit-o scotocind prin calculator. Cred că e scenariul pentru un short făcut de o tipă.

 

Very late EDIT: putea foarte bine să fie o coardă, tot aia era...

Te duci la secretara decanului ca să iei un număr de adeverinţe semnate de decan. În faţa ta se află deja 2 persoane, deşi spaţiul din faţa biroului femeii e de 2 metri. Nu contează, ei s-au bulucit acolo. Stai şi aşteaptă. Mai intră o fată şi tu, cavaler, o inviţi să se bage în faţa ta. Apoi îţi dai seama că nu sunt ştampilate şi te întorci, mai stai după un om.

Mergi la xerox să faci o amărâtă de copie după paşaport. Cineva e în faţa ta, normal. Stai şi aşteaptă.

Trebuie să mergi la poştă să expediezi nişte documente. Problema e că într-o secţie poştală nu au plicuri mari. În zonă nu e papetărie, hai tocmai în Regie. La poşta din Regie e coadă. De ce stăteau 4 oameni la o coadă şi doar unul la altă coadă, nu am întrebat, nu m-a pasionat. Totuşi, am stat puţin.

Hai că nu mai e mult, e deja ora 5, trebuie să mai mergi şi la medic şi scapi pe ziua de azi. La medic, asistenta te tratează cu curul (eram să zic cu p***a, dar ar avea altă conotaţie). Pe doamnă asistentă o cheamă Lixandru Aurora, să ţineţi minte. Şi totuşi tu vrei concediu medical, că nu dai aşa uşor două zile din concediul tău muncit (?). Într-un final se îndură asistenta şi îţi dă un termometru să îl pui la subraţ. Pleacă şi nu se mai întoarce. După vreo 20 minute vine o altă asistentă şi îşi face milă de tine, te trimite să stai în sala de aşteptare la doctor. Şi stai şi aşteaptă.
Stai şi aşteaptă două ore. Ajungi să vorbeşti de toate cu colegul de scaun şi mai mai să o agăţi pe fata drăguţă din dreapta care trebuie să bea apă încontinuu, care săraca a intrat deja la medic şi trebuie să mai aştepte o dată rândul. Intri în discuţie şi cu singura asistentă de treabă, o femeie la 50+ de ani care îţi povesteşte cum era medicina pe vremea ei, în '70. Ăsta e singurul lucru care îţi mai îndulceşte amarul, când intri la doctor omul nu are nici o treabă, glumeşte de parcă suntem prieteni de o viaţă. Tu eşti mulţumit că scapi, dar ai aşteptat un car de ani.

La ore târzii, la care înfloreşte şi febra de începi să te clatini pe picioare, nu mai ai chef să mergi să iei reţeta, nu mai vrei să îţi cumperi de mâncare, nu vrei nici să îţi încălzeşti, aştepţi doar să vină pizza comandată şi te pui în pat să tremuri.

Dar trebuie să te duci la farmacie. Noroc că nu e coadă... dar mâine?

 

I remember it like it was yesterday today. Ziua buna se cunoaste de dimineata, cum ar veni, iar aceasta n-a facut exceptie. Abia tarandu-mi fundul jos din pat, am observat ca am 15 minute la dispozitie sa ma propag in cadrul spatial si temporal al desfasurarii examenului. Ajuns la timp, am descoperit insemnatatea teoriei relativitatii a lui Einstein, in speta: ora 9 poate insemna foarte bine 9:20, la fel cum am descoperit mai tarziu ca 13:00-13:30 e de fapt codificat, inseamna 14:00-14:30.
O materie desfasurata pe modelul "telefonul fara fir" nu poate avea multe sanse de reabilitare in ochii unui sistem de invatamant impartial (desigur, un sistem tert, nu cel romanesc). Insa revenim la teoria relativitatii si mentionam ca ceea ce nu e bun pentru mediile universitare din Franta, Germania, Olanda (?) este perfect pentru Univ Poli Buc. Examenul s-a desfasurat pe parcursul a 30 de minute, putandu-se lesne observa un sentiment colectiv de "baga-mi-as piciorul" vizavi de manifestul de corectitudine si strictete afisat de doamna profesoara care, in anul 5, in 2008, preda: "analiza si sinteza sistemelor informatice isi propune ca plecand de la studierea procesului tehnologic si a cerintelor acestuia pentru o functionare conform unor indici de calitate (analiza) sa se stabileasca arhitectura sistemului informatic atat din punct de vedere hardware si software, dar inclusiv sa dea solutii pentru problema transmiterii informatiei intre diferitele subsisteme" (asa e tot cursul, nu urmeaza nimic mai interesant).
In caz ca suntem gand la gand cu bucurie, va informez ca o asemenea zi nu este una propice sa te lasi de baut Cola&co, insa nici una potrivita pentru a te reapuca dupa o pauza de doua zile. Incompatibilitatile majore intre stomacul buimac si lumea nemiloasa pot cauza traume de scurta si medie durata, manifestate prin sentimentul sus-numit de "baga-mi-as piciorul".
Oricum, se ia o jumatate de zi preparata ca mai sus, se adauga ploaie mocaneasca complet lipsita de scop si functionalitate, se stropeste bine din toate directiile cu ajutorul vantului, se da o bere si un vin fiert pe stomacul gol si capul plesnind, se taie marunt marunt rabdarea incercand sa treci prin intersectia fara semafoare functionale de la Grozavesti cu slalom printre balti si masini (pentru a adauga savoare) si se garniseste cu nervii facuti praf. Ca desert puteti incerca somn cu stomacul plin, burdusit in graba, dar au fost raportate si efecte adverse, in speta incapacitatea de a te trezi la timp pentru a mai fi vreun dram productiv pe ziua in curs.
Pofta buna.

 

Arhivă blog

Label Cloud