Fiind un do-er care nu face nimic în majoritatea timpului, ideea de concert se pliază de minune pe stilul meu, de vreme ce cluburile sunt prea agresive şi barurile prea pasive. Una din rezoluţiile mele generale pentru viaţă e "go to as many concerts as possible", lucru enervant pentru voi inginerii care vreţi numere exacte sau măcar o cuantificare aproximativă.
 
 După cum nu ştiţi, anul asta am dat de ceva bani şi am decis să mă răsfăţ cu muzică live. În caz că nu aveţi cont, Songkick e un site perfect pentru vânătorii de concerte, unde tu doar introduci artiştii/cluburile/oraşele de care eşti interesat şi îţi raportează toate concertele care au loc. Înarmat cu asta, am început cu tupeu anul: Florence and The Machine, Skunk Anansie, Maroon 5/Sara Bareilles, Hercules and Love Affair + Aeroplane, Aeroplane again, The Black Keys, Faithless, DJ Shadow, The Kooks, Arcade Fire, Beirut, Pitch Festival, George Michael, Grinderman, iar dacă uit ceva înseamnă că nu mi-am dorit destul de mult să merg la ele.
 
 Here's the catch. La toate astea am vrut să merg, dar într-un final am ajuns la Hercules and Love Affair + Aeroplane, Faithless, DJ Shadow şi atât. Am vrut să prind pe Aeroplane încă o dată când mixa în Haga, dar munceam în seara aia şi mi-am spus că mai bine economisesc banii decât să văd acelaşi artist de două ori în mai puţin de 2 luni. Am greşit. Dacă aveţi vreodată ocazia, mergeţi să-l vedeţi pe Aeroplane, e noul Fatboy Slim. Povestea cu Faithless cred că o ştiţi.
 
 De ce nu am mers la celelalte concerte, ziceţi? Pentru că sunt o panaramă de om şi cu ocazia asta puteţi observa efectele extrem de nocive ale procrastinării. Deşi îmi doresc să fi mers la fiecare din show-urile de mai sus, pentru unele chiar nu eram aşa convins. Îmi pare rău de Skunk Anansie după ce-am auzit că au rupt la Bestfest (unde btw am câştigat bilet, go figure, de-aia nu am noroc în dragoste), îmi pare foarte rău de Sara Bareilles, care era opening act pentru Maroon 5. Black Keys, la fel, era un amalgam de "trebuie să muncesc" şi "să mă duc singur?" care mi-a omorât cheful. Cât despre George Michael, pe cât mi-aş dori să-l văd, biletele sunt ~80 €. Nuff said.
 
 Am fost atât de entuziasmat când am auzit de concertele Kooks şi Beirut, plus kind-of-entuziasmat şi de Arcade Fire, concerte care se desfăşurau în iunie-august-iulie, ce doze potrivite, n-aţi zice? Unul pe lună, o investiţie de viitor, pentru că cine n-ar vrea să plătească 30 euro pentru concertul unor viitori posibili clasici ai muzicii? Am calculat şi mi-a dat cu minus, pentru că biletele la The Kooks s-au vândut, se pare, în 2h de la punerea în vânzare. Isteţimea nu se termină aici.  Câteva săptămâni mai târziu, încrezător că un spectacol în august nu ar putea fi sold out aşa curând, mă uit de curiozitate la concertul Beirut care, ghici ce. O săptămână mai târziu şi biletele la Arcade Fire se epuizaseră. 
 
 De-atunci ai putea spune că m-am învăţat minte. Am început să urmăresc promoteri de concerte şi festivaluri pe twitter şi am aflat cu bucurie că The Kooks se întorc în noiembrie. Mi-am notat ziua şi ora la care se lansează presale-ul şi am fost treaz la ora aceea fragedă care este 10 dimineaţa, ca să cumpăr. Am cumpărat biletele şi pot să mă laud că voi merge să-i văd, preferabil cu cineva căruia îi plac la fel de mult. La cum evoluează lucrurile, în 5 luni nici o fată nu va mai vrea să aibă de-a face cu mine, aşa că mă duc cu un dude (sau pun biletul la licitaţie şi cine îl câştigă trebuie să îndure un date cu mine şi orice alte activităţi au mai  fost licitate).
 
 M-am învăţat minte? Poate nu. Festivalul Pitch, ce are loc weekendul ăsta, la care aș fi putut să-i văd pe Chromeo şi Buraka Som Sistema, şi-a terminat biletele pentru ziua de sâmbătă cu o zi înainte să vreau eu să cumpăr. Am avut săptămâni, chiar luni de zile la dispoziţie, dar eu mi-am tot spus: Neah, e un festival, nu are cum să se epuizeze. Am aşteptat până cu 3 zile înainte şi am primit exact ce am meritat.
 
 Mulţumesc, soartă! (pentru celelalte, nu pentru asta, concertele sunt o nimica toată)

 10 lucruri care mă fac fericită*, primele 5 indispensabile, ultimele 5 decartabile întru fericirea altcuiva, dacă mă ştiu bine, o gagică nerecunoscătoare care mă joacă pe degete şi face ca-n cântecu' lu' Nick Cave.
 
 1. Bicicleta mea, pe care am dat 40 de euro vara trecută cumpărată de la un olandez, în care am băgat mulţi bani de-atunci înainte (în bicicletă, nu fisting olandez). I-a sărit lanţul de atâtea ori, am abuzat-o încontinuu, acum îi atârnă chestii şi altele sunt lăbărţate (am o dispoziţie porno azi), dar încă mai merge. Mă simt cam aşa (hint: ăla din dreapta).
 
 2. Nu ştiu dacă să pun laptopul sau internetul, de vreme ce toate fetele dinaintea mea au pus laptopul înaintea poşetelor şi converşilor, mai ales că eu am spirit de hipster şi sunt convins că mi-ar sta bine cu tricou în V şi eșarfă mov la gât - ochelari cu ramă groasă îmi mai trebuie. Laptopul în sine nu e memorabil, mai ales că l-am abuzat de nu mai are baterie, dar ce fac cu el e mai important. În premieră pe internet, puteţi vedea ce fac eu cu calculatorul meu (e ok, am şters pr0n-ul).
 
 3. Salteaua mea de 1,60x2,00, groasă cât un corp uman şi pe care se poate face sex mişto (presupun, n-am de unde să ştiu). Dar să fiu al naibii dacă nu e confortabilă.

 

 4. Fiind student muncitor în Olanda, trebuie să dau un strigăt afară către cardul de transport gratuit în toată Olanda în decursul săptămânii, la care se mai adaugă mărunţişul banilor pe care îi iau de la guvern cu care pot să merg şi în vacanţă şi să plătesc şi datorii dacă am chef.
 
 5. Da mă, am şi eu o agendă, una neagră, am luat-o ca să creadă lumea că e little black book of sex.

 

 În ea ţin lista mea de To Do, lucru pe care l-am descoperit când am venit în Olanda şi am aflat că îmi ajută viaţa destul de mult, atunci când nu sunt într-o letargie completă o săptămână întreagă.
 
 6. Pot să afirm cu tărie că nu călătoresc mai deloc (procentaj care se va schimba în 23 de zile) dar îmi place bagajul meu. Am rucsacul de 4 ani, care e mai durabil decât orice am avut până acum, şi geantă de la Camel Active pe care am dat în puii mei vreo 250 de lei acum 3 ani şi n-am folosit-o pe cât mi-aş fi dorit. Ei bine, acum că am 4 zboruri, o să dau 4*20 de euro ca să am privilegiul să o car pe umăr.
 
 7. Blogul e o chestie care mă face fericit, din păcate nu mai am timp de el şi nu am idei despre ce aş putea să scriu. De acum într-o săptămână intru într-o perioadă seacă şi, dacă tot nu mai am prieteni în realitate (se mulţumesc să îmi citească blogul doar) o să scriu mai mult şi o să mă uit la pr0n o să merg la sală.
 
 8. Foarte puţini, foarte rar şi aproape deloc în Olanda sunt unii oameni care-mi sunt dragi, cu care pot să vorbesc şi după un an de pauză fără să mă simt străin. Btw, am leapşa de la Irina.
 
 9. M-a făcut fericit întâmplarea că am câştigat un bilet la Bursa Bestfest la Metropotam (a doua oară consecutiv, anul trecut am câştigat bilet la festivalul ăla înlocuitor) şi pentru că nu eram în România am putut să fac o bucurie mare cuiva.

 

10. În ultima vreme mă face extrem de mulţumit, ca să nu zic fericit, webshow-ul pe care îl puteţi găsi la adresa asta, după ce-am descoperit pe tipa asta, Iliza Shlesinger, foarte funny şi întâmplător şi mişto. Oricum, newscast-ul ăla pe care îl prezintă ea e unul din cele mai simple şi minunate emisiuni, fără bullshit şi fără regie, dovada că unii oameni încă mai fac ceea ce le place chiar şi pe banii lor.    
 
 Avem şi bonusuri. Mă bucură şi biletele de avion pe care le-am cumpărat după vreo 2 luni de incertitudine, mp3 playerul care e mic, cool şi potent, pe care ar fi trebuit să îl cumpăr de mult având în vedere cât mi-a schimbat dispoziţia de zi cu zi (depression free for weeks!), da, bine, mă bucură şi pe mine adidaşii de alergat, dar mă bucură mai mult cei de fotbal, pentru că am ajuns să joc chiar acceptabil în ei. Vorbind despre asta, mă bucură mult fotbalul din fiecare duminică, atât de mult încât e îngrijorător, la muncă mă duc pentru bani, la şcoală nu prea mă duc, la olandeză pentru că trebuie, doar la fotbal mă duc din plăcere pură. Last and maybe least, mă bucură nişte filme care apar la cinema şi faptul că am bani să mă duc să le văd, ştiţi vorba cum că anticipaţia e mai mişto decât momentul în sine, numai că filmele nu te dezamăgesc, cel puţin ştiu că HP n-o să.
 Și pentru că sunt fraier trebuie să menționez că aș renunța la oricare din ele pentru fericirea altcuiva, dacă e cine trebuie (trebuie să nu fie muierea care mi-a zdrobit sufletul. E ok, nu vorbește românește). Mai puțin punctul 8, că n-ar avea sens, bă!
 

*copy pastea