După 5 ani de muncă neîntreruptă, iată că a venit şi răsplata. Doamnelor şi domnilor, în urma cultivării atente a culturilor diferite de bacterii de fermentaţie în mediu controlat, închis şi umed, am reuşit să îmbunătăţesc alimentele secolului 20, ducând ştiinţa alimentară către noi culmi ale progresului. Experimentele au culminat la 10 zile după accidentul hazard care a prilejuit deschiderea de noi orizonturi şi mi-a oferit o sursă inepuizabilă de bacterii. Astfel am obţinut:
-salam cu mucegai (avem brânză cu mucegai, de ce n-am avea şi salam? prevăd că va deveni o delicatesă!)
-că tot veni vorba de brânză, brânză topită lichidă.
-din trei cutii de lapte lichid, am obţinut lapte de consistenţa şi culoarea mucilor, lapte incolor, inodor, insipid şi lapte praf.
-într-o pungă din fericire etanşă, ceva ce presupun că era smântână sau brânză topită acum are miros de drojdie.
-multiple borcane cu conţinut neidentificat, multicolore (nu e important de la ce ai pornit, important e ce obţii!)
-conservă peşte pusă la păstrare 4 ani. Va fi capodopera mea, o voi păstra până la bătrâneţe.
-cutie de Tnuva cacao, distilată în două substanţe, un lichid asemănător cu limfa şi cacao, doamnelor şi domnilor! Cacao solidă!

Ca bonus, am primit o ghicitoare ce m-a ţinut în şah două zile (ghici de unde vine mirosul) şi tot în acest timp un curcubeu de arome olfactive, crescând în intensitate odată cu deschiderea uşii frigiderului.

Mă gândesc ca pe viitor să-mi amenajez un colţisor în frigider cu borcănaşe speciale în care să îmi continui cercetările. Dacă voi reuşi să creez noi specii, nu vă fie frică, le bag repede la microunde şi promit că iese ceva gustos!

Titlu alternativ: opriţi dictatura penisului!
Am avut un impuls puternic să protestez la statusul ăsta. N-am făcut-o că oricum nu se cade să te cerţi cu mâţa, dar problema e mai filosofică de atât.

Bărbaţii şi femeile se plac. Dacă vorbim despre heterosexuali, ambele tabere au nevoie una de alta. Femeile sigur au nevoie de afecţiune şi toate celelalte, dar până şi porcii ăştia insensibili vor să aibă o femeie lângă, pe care să o îmbrăţişeze. Până aici asemănările.
Cred că bancul este cât se poate de adevărat. Gândeşti complet diferit după ce penisul a pus stăpânire pe corpul tău şi a făcut ce a vrut cu el, în speţă l-a ghidat până la intrare şi i-a dat câteva impulsuri înainte şi înapoi. Apoi el se retrage din scenă şi intervine o limpezime de minte care de cele mai multe ori e inoportună. Să îl citez şi pe Billy Crystal, că tot am văzut Harry şi Sally recent?

Harry: The whole life-of-a-single-guy thing. You meet someone, you have the safe lunch, you decide you like each other enough to move on to dinner. You go dancing, you do the white-man's over-bite, go back to her place, you have sex and the minute you're finished you know what goes through your mind? How long do I have to lie here and hold her before I can get up and go home. Is thirty seconds enough?

Te-ai chinuit să ajungi până aici şi acum îţi dai seama că nu mai vrei să rămâi nici un minut. Desigur, vorbesc despre cazul cel mai grav al exemplarelor cele mai rele. Dar ce am zis în titlu rămâne valabil, (aproape) toţi vor pe cineva care să le fie mamă şi iubită numai că e mai greu până să o găsească. E destul de greu în lumea asta mare, în condiţiile în care nu-l laşi pe ăla micu să preia comanda.

Nu m-a apucat din senin, am stat să mă uit, cuminte, în decursul unei nopţi de club, cum fetele se distrau - aveţi această, să-i zicem, calitate, de a vă distra doar de dragul distracţiei - şi băieţii nu. Nu zic că nu s-ar fi distrat că era nasol, dar toată treaba lor era în legătură cu femeile. Un individ n-a dansat o clipă toată seara, până când a văzut o portiţă de intrare şi a început s-o învârtă pe fată cu atâta duioşie de ziceai că se îndrăgostise (bănuiala mea e alta). În general, băieţii sunt extrem de superficiali şi tot ce fac, o fac pentru a agăţa gagici. Merg în club să vadă femei mişto dansând. Dansează dacă dansează şi gagicile, ce dracu, e gay să dansezi când nu sunt femei. Bei, bei şi mai mult, te îmbeţi, te faci criţă, poate-poate îţi faci curaj şi te duci la una s-o abordezi cu încrederea pe care nu o ai altminteri. Îţi iei haine mişto ca să le admire femeile, te dai cu parfum crezând că o să întoarcă femeile capul după tine, scrii pe blog ca să impresionezi femei cumperi maşini şi lanţuri de aur să le dai pe spate, fiecare după posibilităţi şi păreri.

Deci fetelor, un sfat practic: dacă vreţi să aveţi discuţii de-alea serioase, ca în stereotipurile americane ("Honey, we need to talk") mai întâi ajutaţi-l să depăşească momentul dictaturii peniane într-un fel sau altul şi după aceea vi se va părea că discutaţi cu o altă femeie, nu alta!

Nimeni nu vrea să fie "the one". Nimeni nu e pregătit să-şi asume o astfel de responsabilitate. Numai când te gandeşti că cineva se dă de ceasul morţii şi nu poate trăi fără măcar bucăţele din tine, firmituri, orice poate să prindă, te ia cu ameţeli si începi să te simţi vinovat. E o povară prea mare şi cu siguranţă de nesuportat dacă sentimentul nu e reciproc (asta dacă sentimentele sunt reale şi nu rezultatul unor reacţii chimice nefaste în creier). Doar gândeşte-te câteva minute ce ai putea spune cuiva care îţi mărturiseşte cu sughiţuri că îi eşti iubirea vieţii şi nu poate trăi fără tine... ai lua-o la fugă de nebun!

S-a trezit un deştept englez să îngreuneze situaţia şi mai mult: Romeo se sinucide, neputând trăi fără Julieta. Ok, pe atunci nu aveai atâtea de unde alege, şi totuşi... Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Julieta, nu mai putea trăi cu Romeo pe conştiinţă şi s-a sinucis. În spiritul romantismului vremii, autorul a ales să prezinte altfel faptele, ceea ce nu schimbă lucrurile cu nimic.
Fiecare căutăm pe cineva pe care sa iubim (traducere dupa Jim Carrey) dar nimeni nu vrea să fie subiectul adoraţiei altcuiva.

Morala?