Si nu vreau sa zic dispozitie rea. Nu ma simt ingrozitor, nu sunt fatalist. Dar mai ciudat de atat nu cred ca pot fi. Poate mi se trage de la refuzul cererii in casatorie.
Cert e ca azi nu prea se merita sa ai de-a face cu mine. Sau poate e vremea de afara care ne afecteaza pe toti. Dar nu cred ca se mai simte cineva, deci ar trebui sa ma dau doar eu cu capul de pereti.
Am prins un glimpse dintr-un videoclip cu Fergie. Si zicea ea acolo: do you have a problem with me, say it to my face. Oare merge? Adica, cu ce ma ajuta pe mine sa iti spun in fata ca esti scarbos, sau penibil, sau plictisitor (sau cu ce ii ajuta pe altii sa imi zica mie, e mai potrivit). Daca zici cuiva ce parere proasta ai despre el, evident ca ceva se rupe (ma exclud pe mine, nu stiu cum as reactiona). Si cu ocazia asta ai si o sansa mare sa ii ramai antipatic.
Pe de alta parte, nu e bine nici sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, ca apoi sa barfesti pe la spate.
Metoda mea, singura, e ignorarea. De vreme ce ma enerveaza, singura posibilitate e sa nu mai am de-a face, in acelasi timp fara sa vorbesc prostii despre acea persoana, pentru ca e foarte probabil ca eu sa fiu cel ciudat (wouldn't be the first time).
Sper ca postul de fata este proof enough despre cat de ciudat ma simt azi. Don't insist :))

Pentru totdeauna? Ce implica pentru totdeauna? Tu chiar iti doresti asta? Eu nici nu pot incepe sa deslusesc ce inseamna cuvantul. Acum, vreau doar un sarut in fiecare zi... sa nu te plictisesti de mine. Sa ma ierti cand am o zi proasta, da?
Vreau sa ma lasi sa iti masez picioarele. Sa nu ma certi ca nu iti aduc flori... oricum palesc pe langa tine... Nu vreau sa-mi spui "N-am nimic" atunci cand te supara ceva... sa ma lasi sa te a jut cu tot ce pot, chiar daca inseamna sa ma sacrific poentru tine.
Vreau sa gatim impreuna, tu sa ma inveti sa fac salata de vinete pe care numai tu o s-o mananci, sau sa invatam impreuna daca nu stim. Sa ma-nveti sa vorbesc la telefon, sa nu mai fiu asa salbatic. Nu vreau sa te plictisim de sex, cum fac cuplurile de cativa ani, deci nu vreau sa ne casatorim din disperare.
Sa ne uitam la meciuri impreuna sau macar sa incercam... n-as vrea sa stai langa mine doar ca sa imi faci o favoare. Promit ca ma uit cu tine la tenis feminin si patinaj artistic. Am sa iti iau cutii de servetele si o sa ne uitam la filme siropoase, numai sa plangi in bratele mele. Te rog.

Stii ce-am facut eu azi? Sa iti povestesc. M-am sculat la 8, ca intotdeauna. Desi e cuminte sa ma scol la 7 jumate, e destul de greu avand in vedere oboseala de dupa cursurile de dans.
A trebuit sa ma duc la scoala sa depun lista cu optiuni pentru specializari a colegilor mei. Asta in conditiile in care trebuia sa fiu la munca la 9, dar la 9 se deschide secretariatul. Omul, secretarul, corect din fire, nu s-a prezentat inainte de 9. Asa ca am asteptat. Intre timp mi-am sunat cativa dragi colegi, in speranta sa fiu ajutat de unul din ei. Nici o sansa, toti dormeau un somn duuuulce, pe care l-am intrerupt eu unora. Eh, daca nu, nu. Raman eu, ce sa fac. Apoi am sunat pe cei care nu venisera pe la scoala sa imi spuna ce specializari vor. Vreo 2 nu s-au deranjat, unu mi-a inchis telefonul, ca somnul e mai important, si unul singur mi-a raspuns.
Secretarul, voios, bine dispus, isi facea de treaba agale cu cativa studenti, printre care si Ismail, pentru cine il stie (enervant om!) si m-am abtinut cu greu sa nu izbucnesc in 20 de minute cat am stat dupa 2 persoane. In fine, da foaia, ia carnetele, scoala-l si pe Cretz din somn - Cretzu e mai politicos de felul lui, nu mi-a zis nimic ca l-as fi sculat din somn sau ceva.
Apoi, cand sa plec, primesc apel cu numar ascuns. Se prezinta a fi un coleg de-al meu, Leata, care teoretic a fost si anul trecut in grupa... nu ca l-am fi vazut pe la scoala, Doamne fereste. Nimeni nu il cunoaste, dar el mi-a reprosat ca de ce nu l-am cautat eu sa il intreb de optiunile pentru specializare, ca intreaba in jur, toata lumea ma stie. Sugi cucu, prostule, du-te singur si pune-ti optiunile.
Cu chiu cu vai, am ajuns la 10:45 la munca. Slava Domnului ca nu m-a luat sefu la rost...

Contrary to popular belief, the exam creators are not evil or malicious. (I will admit, however, that while creating the exam, we experienced a giddy joy when one of us came up with a particularly tricky, er, clever question. High-fives all around!)

Even though the odds that you’ll ever actually use octal in the real world are astronomically tiny, they were included in the exam just for fun.

Chances are, you don’t keep your checkbook in hex. (If you do, there’s a Geeks Anonymous (GA) group ready to help.)

The F suffix gives you a way to tell the compiler, “Hey, I know
what I’m doing and I’ll take the risk, thank you very much.”

*sper ca sefu nu imi citeste blogu*
Uite, sunt niste oameni pretttty crazy pe-aici. Unu din ei se spala dimineata in baia de pe hol. Poate sta pe aproape si nu are apa... who knows?
Luni mi-am adus doua caserole de mancare, una cu carne de gaina, alta cu orez. Marti n-am fost, miercuri caserola cu pulpele disparuse. Intr-un final am gasit-o intr-un sertar, goala si spalata. Ma intreb inca:ce-o fi mai rau, sa-mi fi aruncat cineva mancarea sau sa mi-o fi mancat cineva?
Sefu devine (sau era?) din ce in ce mai obsedat de ordine, curatenie, da mailuri organizatorice in prostie, reface structura serverelor, urmeaza sa inventariem toate aplicatiile instalate (!) pe computerele personale.
Chiuveta de la bucatarie e za main attraction zilele astea. Ca cine infunda, sa se constituie o potera care sa-l identifice... omg omg like wtf (:D)
Multi nu muncesc, sunt convins (i'm one of them). Sefii nu ne baga in seama, in sensul ca nici nu ne vad (trece privirea prin noi). Nu ne explica nimeni reguli, chestii. Pff m-am si pierdut de cand am inceput postul asta.
E trist rau sa mananci orez gol, fara paine, fara nimic... trist, i tell you!

Mi-a venit aseara, nu mai stiu exact la ce ma gandeam, dar ma uitam la femei pe strada. Si am facut imediat o analogie, dupa cunostintele mele evident limitate: mitul care zice ca femeile vor un penis mare e cam acelasi lucru cu cel care zice ca barbatii vor sanii mari.
Nu-mi sariti in cap! In primul rand, e doar un mit. In al doilea rand, orice mit are un sambure de adevar. So, probabil marimea sanilor ar fi buna la departajare doar in cazul unei egalitati perfecte in rest. No really, chiar nu sunt asa importanti. E ca si cum ar zice femeia: sa nu fie prea mica, daca e mai mare, cu atat mai bine, dar e mai mult decat ok si medie. Daca e prea mare, nu e bine.
Nu conteaza inaltimea, ci conteaza istetimea. Nu?
Astept sa imi sariti in cap.