Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Cel mai mult la manele ma enerveaza ca sunt toate la fel, in principiu, si toti manelistii schelalaie de parca i-a muscat cineva de cur. In schimb Adrian are o voce destul de buna.
Ce ma enerveaza la blogul asta e ca nu pot sa scriu orice si ca trebuie sa fiu atent sa nu ranesc pe aia sensibili. Like i said, it's just words.
La Politehnica asta ma enerveaza la culme ca nu pot sa intru in rectorat sa invat fara carnet, si noaptea nu ma lasa, fiind nevoit sa suport fumul de tigara din cantina ("Fumatul oprit").
La sesiunea asta cel mai mult ma enerveaza ca nu imi mai vad colegii (de serie) pe cat vreau si am un sentiment constant de lipsa, de gol, si nu pot sa il identific.
Cel mai mult la camin ma enerveaza ca e cald, nu am unde invata, nu am loc sa fac absolut nimic, si e al naibii de deprimant in camera.
La calculatorul meu ma enerveaza faptul ca se blocheaza ca tampitul si mie mi-e lene sa ma interesez suficient de mult sa aflu ce are.
Ce ma enerveaza la familia mea e ca sunt departe si nu au bani. Nu e vina lor ca nu au bani, dar am dreptul sa fiu enervat de asta.
Ce ma enerveaza la internetul asta e ca nu pot cuprinde toate invatamintele continute in el, si ajung sa dau numai de omenire si omenie, sau mai bine zis neomenie. Tot ce e mai rau in spiritul uman s-a transpus in virtual.
Pana de curand, ma enerva ca nu imi puteam indeplini dorintele, visele, nu imi duceam planurile la bun sfarsit. Acum, nici macar planuri nu am. Totul e pus pe stand-by pana trece sesiunea.

 

Am admirat o buna bucata de vreme consternarea oamenilor legata de lucrarile de distrugere reparatii din Bucuresti, si cum la toate stirile erau intervievati soferi care proslaveau haosul creat de lucrarile de reparatii la nush cate strazi . Si m-am gandit ca nu are cum sa ajunga debandada asta vreodata in Regie, pentru ca suntem ca un alt oras, un fel de Vatican (cu moralitatea diametral opusa) in cadrul Romei.
Ei bine, de vreo saptamana lucrarile sunt in toi. S-a inchis portiunea cea mai circulata, exact de langa Maxx, de langa shaormeria cea mai cautata, de langa magazinul de unde ma aprovizionez eu. Azi am avut surpriza neplacuta sa nu pot trece pe acolo, venind din Crangasi. A trebuit sa ocolesc. Azi au turnat beton, dupa care a inceput sa toarne cu galeata. Toata ziua pickamerele au fost intr-un frenzy.
Devine de-a dreptul dezolant. Eu nu am trecut prin zonele cele mai devastate de "reparatii" din Bucuresti, cum ar fi de exemplu Colentina, dar acum stiu ce fel arata. Nimeni nu intelege de ce. In fine, e clar ca trebuiau facute la un moment dat, dar de ce toate odata, bai?!
Si abia astept ziua in care o sa asfalteze intersectia de la Grozavesti. That will be the day.

 

Adica m-am cautat pe mine pe Google. Si cum eu nu dau niciodata pagina, cele mai interesante rezultate (in afara de mine) sunt:

Detalii teză de doctorat Borcan Alexandru-Mihai
Happy hop(trupa Plus 2, sa mori tu!)(face happy hop si o adora pe Kylie Minogue, lol)
Cam putin domle!

 

Deci eu personal consider ca am facut progrese imense in privinta increderii de sine. Dar nu despre mine e vorba. E vorba de oamenii din jurul meu.
Impropriu spus, oamenii cu care interactionez. E cunoscut faptul ca femeile se hranesc cu complimente. "Women need food, water and compliments. And an occasional pair of shoes.."(Chris Rock). But this is frikin ridiculous! Fetele astea sunt torturate de nesigurante on a daily basis, hourly chiar. Daca le arunci un os, se sperie, nu alta. Incerci sa ii spui fetei ca e frumoasa, se ambaleaza si roseste si cine mai stie cate ii trec prin minte. Asta e cazul cel mai fericit, in care accepta complimentul. In multe cazuri il resping cu atata violenta, incat incepi sa te intrebi cu ce ai ofensat-o. De cele mai multe ori, pur si simplu trece pe langa ele, pentru ca deja au o realitate paralela in care se considera ori urate, ori proaste, ori grase, etc. Chiar nu inteleg de unde o atata subestimare. Nu se poate pune pe seama ochiului critic pe care il au fetele. E imposibil ca cineva sa nu le fi vazut frumusetea si sa nu exclame vreodata "omg, you're gorgeus". Pentru ca asa sunt, fiecare in felul ei. Dupa cum zice si Diana, perfectiunea e plictisitoare, dar si Diana sufera periodic de aceleasi dureri de cap expuse mai sus :P
In fine, cel mai aiurea mi se pare cand prietenul tau, de care esti indragostita si care te iubeste, iti zice ca esti foarte frumoasa (superlativ absolut, atentie) si tu inca ramai la parerea ta "ba nu sunt". Admit ca ce am scris pana acum e in necunostinta de cauza, pentru ca, logic, nu stiu ce se petrece in capul lor. Dar cel mai probabil ajung sa isi puna intrebari obsesive:"Oare chiar sunt frumoasa? Ma considera frumoasa?" pe cand cele mai cinice "Sigur vrea ceva de la mine" sau cele ceeele mai sadice (bagati alt cuvant aici, cica sadice nu e bun) "Asta vrea sa mi-o traga".
Nuuuu abordez subiectul subestimarii inteligentei, ca ma ard.
Dar pot sa zic de cei aprox ca mine, ca sunt usor mai in cunostinta de cauza.
Increderea de sine se vede in mai multe lucruri: trebuie sa fii confortabil in pielea ta, sa ai incredere in aptitudinile tale, sa iti stii calitatile si sa ti le speculezi din plin, compensand pentru hibele pe care nu le dramatizezi. Confortabil in pielea ta: asta e relativ, depinde de vestimentatie, igiena, stil in general, daca stii ce vrei sa fii in viata, bla bla, deviez. Sa ai incredere in aptitudinile tale. Aici cred ca baietii nu prea au probleme, poate doar sa posede abilitati necunoscute, dar si astea se descopera la un moment dat. Cel mai greu e sa iti ascunzi defectele cu succes si sa nu le dramatizezi. A-ti folosi calitatile optim tine doar de abilitate, cred. Nu am chef sa detaliez, ca poate nici nu stiu despre ce vorbesc.
Am crezut la un moment dat ca cel mai greu e in relatia cu sexul opus. M-am inselat. Nu stiu de ce imi imaginam ca trebuie sa fii perfect ca fata sa te placa (bine, fata care imi placea mie, ridicata la rangul de semi-zeita). In fapt, ele sunt mult mai speriate ca noi. Au mult mai multe nesigurante, si in legatura cu ce scriam mai sus despre complimente, daca ai ce trebuie, adica ceva ce ii place ei, you're half way there with a smile. Si da, fetele se dau in vant dupa inteligenta. =)). Solutia e simpla, faceti cum face si Alfie: le da gata cu un zambet plin de incredere. Bine, trebuie sa te ingrijesti si tu oleaca acolo. Da' fara gel, ca nu imi place, ba!
In fine, si increderea e sexy, cum ar veni. Dar in acelasi timp, un barbat sensibil, care nu se teme sa isi arate latura vulnerabila, vine din urma puternic :)) eu ce pot sa fac, decat sa oscilez intre astea doua si sa sper ca voi imbatrani cu femeia ideala, nu? Poate o descopera cercetatorii japonezi pana atunci..........................................

 

Nu mai stii ce zi a saptamanii e.
Te uiti la ceas si zici:"A, e abia 01:30, inca e devreme".
Curge Cola prin vene si cand cumperi apa e sarbatoare.
Visezi la mare.
Iti depasesti limitele in privinta efortului intelectual.
Te morocanizezi si se supara prietenii pe tine, mai ales cei care nu sunt in sesiune, deci nu stiu cum e.
Reactionezi surprinzator in fiecare moment si esti multitasking if needed.
Ajungi sa suporti si calduri si fumuri de tigara, si alte persoane, daca ajuta la scopul suprem.
Te uiti la funduri de gagici in cantina si nu tresari deloc (bine, eu nu am ajuns inca aici).
Ai incredibil de multa rabdare cand te astepti mai putin.
Cand te astepti mai mult, creierul se opreste de la overload.
Nu mai conteaza alte zile dupa examenul ce urmeaza.
Cari foarte multe foi dupa tine si nu esti ecologist deloc.
Colegii de suferinta se ajuta intre ei cat nu s-au ajutat in tot restul anului (miracolul solidaritatii umane & shit).
Si restu... daca aveti norocul ghinionul sa ma intalniti, va mai povestesc.

 

Imagine. After days and days of (pe alocuri) intensive learning that ended inevitably in memory blackouts, the (penultima) session of learning ended. I was going to take a break and go once more, with feeling this time. A last (sforţare) before the night hits me, hopefully all the way into bed. But there was no break, my friends.
All there was was a very intense discussion with a friend, with which i have come to discuss lots more burning issues than before (who cares i didn't (acordat) right?). But that was nothing compared to the many, many information and processing requests that i was (supus) to.
Cu alte cuvinte, am facut cautari de medicina, cautari de medicina pe DC, am facut o problema de clasa a treia, am dezbatut subiectele de TS, am potolit fete speriate, am lamurit fete nelamurite, am fost lamurit de baieti (sâc), am vorbit la telefon si am tastat in acelasi timp, astea intr-un interval scurt de timp si multe suprapuse; am avut un blackout de respiro (adica nu mai puteam respira). La toate astea mintea mea a supravietuit. Adica inca mai pot invata, ceea ce se va intampla incepand de cu peste 15 minute.

 

Stateam pe iarba, in fata la Piranha, asteptand sa se intample ceva ce nu s-a intamplat. Vine un jerpelit de caine, acelasi, un semi-pui, asa. Vai de căpşorul lui, era nebarberit, nespalat, jerpelit. Si in stilul lui caracteristic s-a tavalit in fata mea, umil, sa il mangai, s-a dat mai aproape, mai aproape, pana mi-a intrat sub piele. Cam prostut, dar cuminte si naiv. In fine.
A plecat asta micu, si dupa 5 minute m-am trezit cu doi mai mari, poate frati de-ai lui, care imi dadeau tarcoale. Ei, si cand i-am vazut pe astia mi-a inghetat un pic sangele in vine vene, dar am zambit in continuare si am vorbit cu ei. N-aveau ei treaba cu mine, ca nu au raspuns, dar eu m-am ridicat repede, de frica sa nu ma muste.
Oare am fost discriminant? Am avut prejudecati? :-s

A, da, si niste pusti de liceu au trecut pe langa mine, si o aud pe una: "Am luat 10 la info azi, si nici macar n-am info azi!" lol

 

Si inchipuie-ti cum e sa iti incepi saptamana cu probabil una din cele mai importante vesti din viata ta. Pana de curand, mi-am tot zis ca e o veste buna, dar de fapt am fost acceptat pentru stagiul de vara. Nu am castigat belete la corrida, nu m-am indragostit de fata visurilor mele si viceversa, n-am sa ma duc la plimbari in parc... am sa ma duc sa ma stresez in fiecare zi, insa astept cu nerabdare. Da, vreau sa muncesc.
Deci am fost sunat la 8 dimineata de femeie (care intre noi fie vorba, are o voce super senzuala) si mi-a dat "vestea cea mare" si ca prin minune incordarea acumulata aseara, pe care o regret, pe care au trebuit sa o suporte cativa si abia abia am fost vindecat de ea, a disparut; ei bine, Level of frustration=0.
O saptamana bestiala va urez!
link de voie buna

 

autor Daniel

 

desi suntem destepti, avem dreptul de a fi prosti
asta e ca si cum ar zice doua pietre din albia raului care viseaza sa plece:
"mergem? hai sa mai stam"... te complaci in eternitate

 

Un prieten ar trebui sa ma puna pe mine inaintea multor lucruri, inclusiv, sau poate mai ales, lenea. Ar trebui sa raspunda la intrebarile mele fara ezitare, de exemplu sa nu intre la banuieli cand ii cer adresa. N-ar trebui sa imi refuze cereri simple, decat pe motiv de imposibilitate cronica sau copilarisme acute. Nu vad de ce un prieten mi-ar refuza, de exemplu, cereri de poze (asta e la cald). In acelasi timp, nu se supara pentru doua cuvinte spuse in graba si in mod clar judeca de 10 ori inainte de a lua o decizie radicala in ceea ce ma priveste. Daca ma refer la mine, sunt foarte orgolios, deci atunci cand imi calc pe mandrie si fac o rugaminte, ma gandesc ca prietenul ar trebui sa isi dea seama de importanta ei, sau de necesitatea crunta in care ma aflu, cum ar fi spalatul de rufe. Ar trebui sa fie sincer cu mine, dar aici intervine "ce tie nu-ti place, altuia nu face" si retrag afirmatia.
Cei mai buni dintre prieteni ar trebui sa ma influenteze iremediabil, la fel cum eu ii influentez pe ei. Ar trebui sa ma caute si sa ii caut, sa ma sprijine si sa ii sprijin, sa aiba timp de mine oricand si sa pretuiasca parerea mea.
Astea sunt frustrarile mele si cred ca am dreptul sa mi le exprim. Sorry daca unele te vizeaza si pe tine, am scris la repezeala.

 

Arhivă blog

Label Cloud