Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

N-am sa inteleg prea curand cum functioneaza psihologia inversa a existentei si folosirii timpului liber. Inainte de vara asta, eram pasare de noapte, nu functionam inainte de ora 16, mancam... cum mancam, dar mai ales pierdeam vremea aiurea, da' aiurea rau de tot. Si in timp ce imi omoram cu sange rece timpul liber, imi doream sa am chestii de facut, tanjeam dupa activitate, agitatie, people and stuff. Apogeul a fost cu o saptamana inainte de angajare, cand m-am intors in Bucuresti cu scopul declarat de a ma pune la punct macar cu niste concepte de programare, ca tot incepeam cu programarea, dar ceea ce s-a intamplat a fost ca s-a injumatatit rezerva nationala de menta, atat de mult am frecat-o.
Acum, plang dupa timp liber, relaxare, ore pentru mine, sau poate ore pentru mine si altii, dar nu reusesc sa imi gasesc acele ore, mai ales in ultimele 2-3 saptamani si inca vreo saptamana de acum incolo la fel am sa fiu. Insa, dupa cum ziceam, eforturile se rasplatesc.

 

Backgroundul este faptul ca m-am inscris intr-un club, impropriu spus club, pentru ca este o firma de brokeraj al carei nume contine "Club". Da, am sa inchei contracte de pensii private. Step right this way.... Dar voiam sa povestesc altceva.
Am platit niste bani ca sa intru. Destui, dar neglijabili acum ca am salar B-). Next, trebuie sa fiu atestat printr-un examen. Pentru participarea la examen am nevoie de cazier.
Omul meu de legatura: du-te in Crangasi, la sectia de acolo, ca ti-l elibereaza imediat.
Site-ul politiaromana.ro: daca nu ai viza de flotant valida, nu iti poti lua cazier din Bucuresti in regim de urgenta.
Omul de legatura: tot aia.
Alt om de legatura, mai sus: du-te la circa 12 de politie, ca stiu eu ca iti elibereaza si asa, cunosc pe cineva (care cunoaste pe cineva etc) care a ridicat 3 caziere o data!
Ghiseul informatii sectie Crangasi: daca nu aveti viza de flotant valida, nu se elibereaza in regim de urgenta.
What to do, what to do...
Fuga intr-o pauza la Victoriei, meeergi pe Victoriei, cauta notariat. Intr-un apartament cu 2 camarute, notariat. 53 lei procura notariala. Jaw dropper. Ba cati bani le dau pentru 3 foi!!!
Fuga la maxi taxi, mai mai sa il pierd. "Va rog frumos, puteti sa imi duceti si mie actele astea la Galati?". Pfiu...
Next day, in za morning, mama: "Gata, ti-am luat cazierul". Wtf, cum l-ai luat, ca abia depusesei actele?? Uite asa, mi l-a dat imediat. Pe ochi frumosi. I was like: =))=))=))
Baaaaaa, maica-mea a primit cazierul pe loc!
Pentru flori si scrisori de multumire, adresa:Crizantemelor 21, Galati. Vine si ziua de nastere, cotizati.

 

Prietenii din copilarie. In cazul in care nu esti din Bucuresti, evident ca prietenii din copilarie nu sunt accesibili. Da' oricum porcii se imbata si singuri, nu e nevoie de mine pentru asta...
Colegii din Bucuresti. Cum colegi de grupa nu prea mai am, extindem aria la colegi de facultate... care muncesc, au prietenii lor, au prietene fara de care nu pot iesi, de care nu se pot desparti, bla bla.
Prietenii din Bucuresti. Partea buna e ca sunt prieteni si sunt eu in compania lor... ma stiu si n-as avea ce sa ascund. Partea proasta e ca nu sunt toti impreuna, o prietena de acolo, un prieten de dincolo, etc. No 'one big happy family'. Si ca sa ii pui pe toti la aceeasi masa, u'd have to be a bit insane.
Colegii de munca. Ooooooda :))
Bloggeri. Let's be serious. Nu iese un blogger cu altul cu trafic net inferior fata de al lui =)). But seriously, de vreme ce am primit pana si eu invitatii la bere, nu e chiar asa grav. Doar ca e extrem de greu sa gasesti destui disponibili.
People I really miss and really wanna see. They don't wanna see me.
Oameni pe care pur si simplu nu i-am mai vazut de mult. Da, ar fi o idee, dar iesind la o bere imi imaginez relaxare, glume (chiar si porcoase, fie si fete prin zona), a good time, nu stanjeneala, pauze in vorbire ("Despre ce mai vorbim acum?") etc.
Deci e cam greu sa bei o bere in orasul asta cu cineva...

 

Ghici cat de bine ma simteam azi dimineata la pranz, venind spre munca, cu acel minunat sentiment ca toate eforturile mele vor incepe sa dea roade incepand chiar de azi, ca voi incepe sa cash in on my hard work, bla bla, mai pe scurt pana acum am muncit si am platit, de acum incolo voi fi rasplatit si remunerat.
17 minute pana la sedinta, si sentimentul e de mult apus, iar s-au abatut atatea prostii pe capul meu, plus toate sicanarile accidentale, plus ca s-ar putea ca blogul sa fie citit de tot departamentul :)) but je m'en fiche. Pana la urma, toate prostiile nu sunt piedici, nu te opresc din a iti trai viata, doar te intaresc. Da, e bine sa dai peste necazuri din cand in cand. Iti aduceai aminte de vremurile bune cand nu aveai restante.... vremuri la care ai dat cu piciorul!
si altele

 

Azi trebuia sa ajung la IDM Basarab la 18:30, musai. Ies din metrou la si 20, prima data pe partea corecta, si ma bucuram ca am sa ajung mai devreme chiar. Ce vad? Ditamai pilonul infipt in ditamai fosta intersextie. Va fi un mega-pasaj suprateran, dupa dimensiunile aluia. Ei bine, toata zona a fost ingradita. Acum nu se mai trece sub nici o forma. Bine, gresesc, nu se mai trece pe strada aia. Am dat ocolul spre dreapta, am vazut ca e blocat, apoi am dat ocol spre stanga, la fel. Deh, daca nu imi port ochelarii... Si apoi o lumina divina a coborat din ceruri si mi-a aratat o cale cotita prin spatele IDM-ului.
In fine, scopul postului e sa zic ca se construieste in draci in Bucuresti. Am auzit de un cartier de apartamente si vile, minioras chiar, cu banca, spital, posta, etc, undeva la nord de Bucuresti, in actualul exterior, viitoare periferie probabil, la 13 km de Piata Victoriei. Fi-va misto.
In Pipera chiar langa cladirea mea se face una cel putin la fel de mare, ca si metri patrati pe etaj, si sunt convins ca va fi un mini-zgarie nori. Insa e de-abia fundatia.
Mergand prin Bucuresti e aproape imposibil sa nu dai peste muncitori lucrand. Eu aveam impresia ca Victoriei e o strada cocheta si mereu de actualitate, adica moderna, dar si pe marginea ei se lucra azi de zor.
Consolidari de asfalte se fac in multe zone din Bucuresti, slava Domnului ca nu stau intr-una din acele zone care intamplator nu are metrou.
Nu mai zic de centrul vechi care e un santier de dupa bombardamente, mi-a fost si rusine cand am nimerit cu Iulian pe acolo... eu cica sa il duc la o bere.... l-am dus pe jos paaana in Regie.
Asa, si curva asta de J care este ea, are chiar mult sens. Lucrurile sunt deosebit de haotice, dar sunt convins ca asa au facut si capitale precum Praga, Bratislava, Budapesta, au santierat cativa ani, si acum lumea e fericita, multumita, prospera, deja mi s-a acrit de cate comparatii nefavorabile Bucurestiului am auzit fata de capitala Ungariei.. toata lumea o ridica in slavi, si Bucurestiul e o groapa de gunoi. Si de toate zonele astea superbe ce zici ma? Parcurile, ceainariile, Universitatea, juma de Calea Victoriei, Unirii (modern, dar misto :D), parti din Splaiul Independentei... Bucurestiul are si partile lui frumoase. Si in curand va avea si mai multe.

 

Pentru fete, pentru ca ma tot loveste o chestie de fiecare data cand ma gandesc la asta. Deci ea respinge cu scarba orice incercare de agatare a unui baiat. Dar te rog, spune-mi, daca respectivul baiat ar fi inalt, brunet, ochi frumosi, bine facut, zambet criminal, si ar mai flutura si niste chei de masina, si te-ar agata, sa zicem, in Carrefour, oare cum ai reactiona? La fel, ai sa vii acasa si ai sa postezi cum un idiot a avut neobrazarea sa inerce sa te acosteze intr-un loc public? Sau te-ai topi in sandale/balerini toata? Gandeste-te bine

 

Asteptand liftul la munca (in intarziere, as always) se insinueaza o multime de oameni, cum nu-mi place mie la lift, printre care si o domnisoara/doamna cu tupeu. Tupeu pentru ca avea un decolteu mai mult decat generos, desi nu era foarte dotata. Larg, nu adanc. Oricum, super tare. Arunc eu o privire, arunc doua. Apoi intamplarea a facut sa se interpuna cineva si sa nu mai am vedere. Cu ocazia asta am descoperit in ce directie se indreptau si privirile altor masculini de sex tare prost, si am inceput sa ma simt oaie. Adica, o pereche de sani ne face pe toti? Iti dai seama ca ar fi distragerea ideala in cazul unei crime... n-a vazut nimeni nimic, toti se uitau in alta parte, era si pa(ma)mela pe acolo. Da' de unde atata dobitocie? Da, si eu, nu ma exclud.
Pariu ca iti trebuie mult mai mult tupeu sa privesti o tipa direct in ochi, in loc de decolteu? Ia sa vedem pe cati va tine! Pe mine m-a tinut, dar nu prea des...

 

In gradinita stiam sa numar pana la 30 in engleza. Inainte de scoala citeam din ziare. Ce nu s-a inscris in analele istoriei e ca de fapt eu am invatat singur sa citesc. Asta, plus faptul ca nu mi se recunoaste ca eu in clasa 1 scriam cu stanga, deci eram un geniu (si am avut 4 note de 9 pe tot anul, in rest numai 10).
In primara am fost precoce, dar nu prea batator la ochi, mi-a placut geografia si franceza. Nimic spectaculos.
In generala am fost bun la biologie, si eram sa ma duc la olimpiada, dar profa a luat "hotararea" sa nu ne trimita, pentru a nu o face de ras. La olimpiada judeteana de engleza de printr-a 7-a am frecat menta atunci sambata dimineata si am intarziat, deci n-am mai intrat. La olimpiada judeteana de istorie in clasa a 7-a parca am luat doar locul 7. La nush ce olimpiada de romana am fost primul pe scoala, sic, dar cu nota 6 :D. Inainte de capacitate eu eram mai bun la geografie decat cei care dadeau la geografie... dar eu nu dadeam la geografie!
In liceu pur si simplu nu a descoperit nimeni aurul care este eu. Nici un prof carevasazica. Semne au fost, sclipeam de-a dreptul, ce-i drept arareori, dar trebuia vazut. Vina lor.
In facultate.. ei bine in facultate sunt seful de grupa! cel putin am fost...

 

In rarele momente cand se intampla sa ma doara ceva atat de rau incat sa stau la pat (sau febra, ca tot veni ocazia) se intrevede o raza de speranta, inevitabil (mai putin atunci cand mor, da' mai e). Si cand ma loveste raza asta in capul deja delirand, cu nasul fluviu, me hot, etc, am un moment de luciditate - biiig mistake. Si fantazez eu la viata mea, la cum nu apreciez ce am atunci cand am, in speta sanatatea, si ce nu fac eu cu sanatatea aia atat de pretioasa. Cum nu imi traiesc eu viata?
Pai, ia sa vedem. Nu merg in cluburi. O fi bine, o fi rau? Asta eu nu stiu sa zic, stiu doar ca vreau. Intotdeauna imi fac de treaba in week-end si intotdeauna uit de posibilitate.
Nu ma duc la curve, asta probabil e de bine :D
Nu agat, dar nici nu am nevoie. Sau am? Gelule, zi tu aici.
La un moment dat ma ofticam ca nu imi folosesc timpul liber sa mai invat chestii pe care mi le doresc
-paranteza- aici se cheama ca sunt perfectionist, adica eu chiar vreau sa stiu de toate perfect, ceea ce o parte din mine realizeaza ca nu se poate, cealalta se ia in gura cu prima si tipa ca ba da, se poate, de ce nu, ca atunci cand am chef invat foarte repede, deci de ce n-ar fi posibil bai, asta prima parte?? -paranteza-
Asa, si ma fac bine. Asta ultima parte e pe vine, ca la munca invat de rup. Java & shit (shit inseamna mult mai multe decat v-ati putea imagina). Si, believe it or not, voiam sa chefuiesc week-endu asta, dar am fost pedepsit de corpul meu, care era sa ma omoare.

 

Arhivă blog

Label Cloud