Am si uitat prin ce peripetii a trecut tata acum ceva timp. Eu uit si povestiri, si locatii, incurc anii, cam asa e mintea mea. Nici pe astea nu le tin minte foarte bine, dar sunt destul de misto, trebuie sa recunoastem.
Taica-meu a dat spaga ca sa plece afara. E sef mecanic fluvial si maritim, mai nou, si a contribuit ca sa plece in Emiratele Arabe Unite. Salariul cica era bunicel. Imens fata de cat lua el aici. Problema a intervenit cam pe la inceput: el a plecat in dimineata zilei de 6 septembrie 2001. Ring a bell?
Ei bine, 5 zile mai tarziu ne beleam noi la tv, eram doar cu maica-mea, ea se incapatana sa urmareasca toate noutatile, eu nu stiam ce-i asa mare fuss.. am aflat apoi :|.
Deci noi am primit putine vesti de la el, parca si bani periodic. A fost plecat 9, 10, 11 luni, nu mai stiu. Apoi muuulte zile s-a pus pe povestit.
Nu stia engleza, asa ca si-a facut un dictionar. Este si anti-talent, asa ca dictionarul lui a fost unul inedit: scria pronuntia in carnet, cu traducerea de rigoare in dreptul ei. M-am amuzat copios cand am citit-o. Inca are un accent foarte amuzant ("Not worry, is ok").
Evident ca nu a stat numai in EAU. Cat a fost in tara respectiva, el, om respectabil de 1,93 cu 120 de kilograme cand plecase, evident ca nu putea suporta caldura, insa nu a murit. A plecat gras si fumator. Intr-o seara i s-a facut rau si intr-un spasm al cailor respiratorii a eliminat o chestie foarte gretoasa de pe trahee & shit, verde din ala inchis, marturie a tuturor tigarilor fumate, probabil. Incepuse sa fumeze de la 25-26, ceva de gen, dupa maica-mea (femeia e capul rautatilor). Si din momentul ala s-a lasat brusc, si nici n-a pus gura pe vreo tigara de atunci. Mai bine pentru el.
Din cauza caldurilor de 45 de grade la umbra (mai mult decat e la noi, daca va puteti inchipui) s-a intors cu 90 de kilograme. Inaltimea nu i-a fost afectata ;))
Ne povestea, ca un pescar profesionist, in cat lux traiesc arabii (aia bogatii, ca sunt si saraci) si cat de misto e hotelul ala de 7 stele pe care l-a vazut si el, dar numai de afara, si de cate zeci de ori mai mari sunt hipermarketurile de acolo comparativ cu Billa din Galati :). "Imenseee"
Dupa izbucnirea razboiului in Afghanistan, el a intrat de cateva ori in tara aia, pe nush ce rau, transportand ce D-zeu transporta nava lui. A fost sau a poposit in Iran, Afghanistan, Arabia Saudita, India. Partea cu India a fost un pic extinsa, dar nu mai tin minte din ce zicea el decat ca aia erau foarte saraci, clima musonica, femei foarte ieftine (?) si mancare iute.
Punctul culminant (sau unul din ele) a fost cand, transportand la negru materialul ala pe care il duceau ei, au fost sechestrati de britanici, daca nu ma insel, si au fost arestati si dusi pe nava lor, care imi imaginez ca era mult mai mare. Nu au fost prizonieri in adevaratul sens al cuvantului, pt ca imi povestea taica-meu ca aveau englejii astia o sala multimedia cu tot felul de gadgeturi din care el a retinut biblioteca cu mii, zeci de mii de dvd-uri, unde a vazut si el filme pana s-a plictisit, dupa care a regretat ca n-a sustras si el cateva zeci =))
Punctul negativ culminant a fost cand li s-a scufundat nava, cand mai avea putin si revenea in tara. Credeti-ma ca singurul detaliu pe care l-am retinut, desi n-as fi vrut, a fost ca nu a reusit sa salveze vreo doua geamantane pline ochi de cadouri pentru noi (*rip hair off head*, *curse the bigiibies*, *ask philosophically "whyyyyyyyyyyy?"*) care,dupa spusele lui, se adunau la cam 2000$ in total. Daca ar fi zis adevarul sau nu, nu conteaza, mie mi-ar fi fost mult mai bine in momentele alea fara acest detaliu :) probabil mintea mea, in incercarea de a-mi pastra fragila memorie intacta, a sters preventiv toate acele utopii din stiva. Sa nu innebunesc, nu de alta :).
Si dupa toate peripetiile astea, eu nu il inteleg nici acum de ce nu vrea sa mai plece afara. Sincer.

Prima data de cand au dat caldurile cerbicia mi-a fost infranta de valul insuportabil de temperaturi ridicate si mai ales uscate. Azi n-am facut nimic si am transpirat stand in pielea goala, pe scaun, in pat, cu usa deschisa. Am transpirat afara, in casa, in baie. Prima data n-am putut invata si nu m-am putut deplasa aproape deloc. Urasc tot din jurul meu acum.
Ma enerveaza ca n-am cu cine sa ies pe afara, pentru ca multi invata, pe de o parte, si pe de cealalta parte oameni care au terminat si nu vor sa se incurce cu niste politehnisti macinati de examenul de peste o zi care nu sunt in stare sa se destinda la o bere sau in vreun club. Laaame people, stay away, je suis tres lame, nu va incurcati cu mine.
WTF cum poti gandi asa: prietenul meu e deprimat, asa ca il las sa se inece in disperare si amaraciune, pentru ca, nu-i asa, he's no fun. Il las sa isi revina singur, fuck him.

Am ramas perplex jumatate de minut in mijlocul unei conversatii despre prieteni. Eu am intrebat: cati prieteni buni buni ai? Si raspunsul a venit: nu sunt destui cat sa umplu o mana.
Apoi am incercat eu sa mi-i numar. Nici n-am inceput cand mi-am dat seama ca nu stiu cum sa ii aleg. Pe ce criterii fundamentale se bazeaza o prietenie solida, cum alegi prietenii cei mai buni?
Vechime? Grad de apropiere (ti-e coleg, ti-e vecin) ? Preocupari comune? Locuri frecventate comune? Criterii fizice :)) ? Pur si simplu te intelege si nu te judeca (might as well be stoned) ?
Vechimea e destul de importanta, daca inca mai sunteti impreuna, sort of speak, dupa atata timp, daca nu v-ati rupt unul de altul, inca e ok. In cazul meu, e cam confuza treaba: ce fac eu cu prietenii de acasa, pe care nu i-am mai vazut de un car de ani? Ii stiu de cand eram mic, ii consider prieteni, dar pentru ca ne vedem asa rar nu stiu cat de prieteni buni sa ii consider, oamenii isi vad de viata lor acolo, eu aici, se cheama ca ne-am rupt :-s ?
Colegii sunt intotdeauna cei mai la indemana pentru a fi prieteni. Petreci mult timp cu ei, incepi sa te obisnuiesti cu felul de a fi, sa tolerezi diverse comportamente care la prima vedere ti se pareau cel putin socante. Imi aduc aminte ca in primele zile de facultate (identic si in primele zile de liceu) acei necunoscuti nu imi inspirau deloc incredere, daca mai erau cativa care socializau deja, ma simteam si mai mic. Daaaar eu pornesc incet si termin in pole-position :D (sort of).
Sunt/am colegi antipatici, am colegi fata de care am rezerve, am colegi care sunt ok, dar putin plictisitori, si oameni care sunt prea populari, care au prieteni din toate directiile. Deci a alege prieteni dintre colegi e totuna cu a alege din orice alta categorie din viata ta.
Preocuparile comune pare a fi un criteriu excelent. Desigur, nu singur. La naiba, numai de as gasi oameni care sa mearga la fotbal si la concertele care imi plac mie si la mare la cort si la mare fara cort, si la munte si in parc, si la film si in peregrinaje prin tara! (so, filter produced zero results)
Eu cred ferm ca nu exista om care sa nu te judece si sa te accepte asa cum esti. Daca exista, pentru ORICARE ai fi tu, trebuie impuscat, ca nu e de pe lumea asta. De fapt, el deja te-a schimbat, te-ai ofticat si tu in cateva ocazii, dar ai uitat, si de aia acum zici ca te accepta asa cum esti :D si tot nu esti destul de bun! trust me, i should know.
Si cam atat.

Trebuie sa scriu mai comercial [ =)) ], trebuie sa urc in trafic.ro, trebuie sa comentez in draci peste tot, trebuie sa merg la intalnirile cu bloggerii, trebuie sa imi scriu url-ul in nisip pe plaja sau undeva pe un stalp la Ovidiu, trebuie sa fac link exchange prin cluburi, trebuie sa castig bani din reclame, trebuie trebuie trebuie.
Mai răruţ că-i mai drăguţ.

Desi nu ma pot compara cu baiatul care la 25 de ani avea cunostinte cat pentru 50, pot afirma cu destul de multa tarie ca sursa nefericirii mele e lipsa ignorantei. Poate ar trebui sa iau si eu doua pastilute rosii pe zi, oare mi-ar incetosa privirea (mai mult decat e deja)? Nu sunt genul care ar pune o bomba in McDonalds pentru a protesta in fata acestui simbol al capitalismului infiorator, nu ma gandesc la copiii exploatati de Nike prin Asii pentru a produce adidasii pe care oricum nu ii am. In schimb, nu fac compromisuri, nu sunt capabil sa tolerez comportamente care imi par si mi-au parut mereu intolerabile, cum ar fi mitocania, ignoranta dusa pana la extrem, mizeria, lipsa completa a vointei, prostia voita.
Recunosc ca din cand in cand se mai strecoara cate o pastila din aceea prin mancare, cine stie cum, pe la cantina, prin Carrefour; astia ne indoctrineaza. In fine, am zis ca nu ma pot compara cu Tony, pentru ca in cea mai mare parte a timpului nu reflectez la lume pe de-a-ntregul, ci la mine si la lumea mea.
Daca as putea publica pe blog prin telepatie, n-ati avea timp sa cititi tot ce public, asa cum nu veti putea nici sa intelegeti tot, si pun pariu ca atunci am sa cresc in ochii vostri la rangul de geniu neinteles, unde cuvantul cheie e 'geniu'. Principalul motiv pentru insomniile mele sunt gandurile, care nu imi dau pace vreo ora sau doua. Incep cu o situatie in care m-am aflat sau ma voi afla. De aici imaginatia o ia rara si incepe o discutie/monolog interior/sir de actiuni posibile si imposibile, care desigur se succed cu ce viteza vreau eu, insa nu actiunile sunt esenta, ci cuvintele. Alea pe care ziceam eu ca nu dau doi bani, insa altii dau, si asta si urmaresc in mintea mea, sa impresionez pe altii cu ce scot pe gura. Fictiv.
Laitmotive: prietenie, dragoste, nemurirea sufletului. Ah dac-ati sti voi cat de profund sunt eu... ei bine, s-ar putea sa fiu cam penibil :D dar de vreme ce nu stie nimeni, it's all good. Din pacate sunt genul alb-negru, totul sau nimic, happily ever after or just some fun, complete knowledge or failure, succes ori anonimitate, fericire sau cautarea ei, precum Sisif.
Cred ca postul asta nu trebuia publicat :-) just pretend u never read it.

In fata lui, un muc de tigara perfect vertical troneaza in scrumiera. El nu fumeaza, dar are nenorocul sa fie intr-o familie de fumatori sau toleranti. In general el nu se considera norocos, si asta se vede si prin tipetele vecinilor, de care sunt despartiti doar de un gard de lemn. Sunt tigani, nu in sensul de rromi, ci in sensul folosit de Basescu.
Pe masa birou e un haos etern. Peste jumatate din suprafata e acoperita de monitor si imprimanta. Se gasesc multe alte nimicuri pe el, nici nu indrazneste sa afle ce e in sertare sau pe rafturile bagate in peretele din spate. Ar trebui sa fie camera lui, insa nu s-a simtit niciodata acasa aici. In schimb, fratele lui si-a construit cotetul vizuina barlogul aici: postere vechi din Playboy atarna de pereti, postere din Playboy-urile cumparate de el, biblioteca e doar un suport pentru carti (ar fi o rusine pentru orice cititor care se respecta, insa, cum el se simte rupt de locul asta, nu se simte stanjenit). In schimb, in biblioteca sunt cateva colectii dragi lui, comandate de la Prietenii Cartii. Cand era mic si inca prea naiv si deschis, visa sa colectioneze cartile fabuloase cumparate prin posta. Facea calcule saptamanale unde in buget intrau si comenzi de carti cu coperta groasa, lucioasa, durabila, hartie de calitate, de ti-era mai mare dragul sa o tii in mana. A fost o incercare buna, si-a zis. Acum stau 3 colectii in biblioteca, toate neterminate. Nu le lipsesc multe carti, insa destule cat sa nu fie satisfacut. Cand o sa se mute in casa proprie (in Bucuresti, nu in Galati) ele vor pune baza unei viitoare biblioteci cu care sa se mandreasca si in fata Dianei sau a lui Gelu! Si brusc isi aduce aminte de multele lui hobby-uri de cand era mic, inclusiv filatelia, colectionatul de surprize, trasul cu prastia, crearea de arme din tevi, robotei din pachete de tigari si multe alte prostii.
Dar acum nu are dispozitia necesara. Isi alunga repede gandurile, sunt lucruri grele care il asteapta, examen duminica, inca o zi in soare, drumul inapoi in Capitala si peste toate starea de neimplinire, ceva lipsa, sentiment constant de foarte mult timp... nici el nu mai stie cand s-a simtit complet multumit si fericit in pielea lui.
Acum nu are decat sa traverseze iar curtea inexpresiva pana in casa principala. Arunca doar o privire celor 3 tulpine de floarea soarelui care au aparut in lipsa lui. Cateaua iar se uita timida la el, inca nu il iubeste. Eh, e de inteles, n-a prea fost aici. In gradina, Ciufi cel galben vaneaza himere cu labutele, ca apoi la noapte sa se urce in patul maica-mii sa se lafaie. Hmm, si pana acum 3 luni cica era pisica domestica.
N-are nimic de facut decat sa se uite la tv si sa incerce chinuit sa invete undeva dupa ora 11-12, si din cauza ca sigur n-o sa inteleaga nimic va adormi si mai agitat, pentru ca e deja a doua zi de invatat si nu s-a lipit nimic de el. O sa o dea in bara la examenul asta, mai mult ca sigur. Dar sunt si lucruri mai importante decat examenele, nu?

In provincie nu cad oamenii din picioare cand e canicula afara. Daca se intampla, nu afla nimeni, ca numai Bucurestiul e la stiri.
Si Galatiul are mall. "mall" cu m mic.
Provincialii sunt indoctrinati. Mai ales astia de aici. Li se zice cum sa se distreze, mai mult, li se impune. Exista un singur cinematograf in Galati, care e mai mult terasa si alte chestii. Singurul lucru de facut in timpul zilei e mersul pe faleza.
In casa la mine sunt 20 de grade, si noaptea 15, pentru ca dorm langa geamul deschis. Don't hate me because i'm beautiful..
I miss people.
Ma paraseste inspiratia cand nu sunt la camin, asa ca spal si eu putina.

Hai in Vama la sfarsitul lunii! (apel catre prieteni)

Camin Px (sau sa zic Pxx, sa fie mai enigmatic?) Regie, Bucuresti, UE.
Camerele Exx si Eyy (la etaje diferite, na, deconspir). Camera Exx: sauna, masaj, solar si iradiatii solare in 6 metri patrati. Adica cald ca dracu. Ma mir ca nu se topesc fetele pe acolo.
Camera Eyy: racoare, aerisit, rece de-a dreptul. E ca o oaza de verdeata intr-un desert. As sta pe acolo toata ziua, dar poate imi cer cotizatie la aerul conditionat (deci da, au aer conditionat)
Diferenta ca de la cer la pamant intre astea doua camere. Traseul recomandat: xx->yy, macar dupa ce transpiri sa te si usuci. Pentru vizite turistice, de miercuri pana marti (in sens invers) intre orele 12 si 20. Eu voi fi ghidul si fetele vor fi exponatele.

Sa-mi explice si mie cineva de ce la extragerile loto 6/49 ies extrem de frecvent numere consecutive sau foarte apropiate... nu am calculat posibilitatea dar nu mi se pare asa de mare. In schimb, mi se pare mult mai mare probabilitatea ca extragerea sa fie fraudata. Dar in ce scop, ma intreb? Singurul pe care il intrevad e ca sa se reporteze suma pentru 6 numere corecte cateva saptamani, si apoi la un report mare sa fie un boom de jucatori vrajiti de mirajul a cateva milioane de dolari. Mi se pare o strategie eficienta de marketing, cu singura hiba ca TRISEAZA.
Uite, si acum s-a reportat. Ca si saptamana trecuta, ca si cateva saptamani inainte. Repet, nu sunt documentat dar nu imi aduc aminte in istoria recenta sa se fi castigat in primele saptamani dupa castigarea unui report mare. Hope you understand what i mean. In fine, au fost si scandaluri destule cu presedintele LN. Felul de a fi ma face sa nu vreau sa stiu, decat sa aflu toate magariile. Nu vreau sa le stiu nu pentru ca as fi ignorant, ci pentru ca daca as sti nu m-ar mira si nu s-ar schimba prea multe prea curand. Eu incerc sa imi fac partea mea corect. Sa vedem si pe altii.

Cel mai tare xerox din lume este in spatele Dream Pizza, langa intrarea nush carui camin U. Omul e trecut de tinerete, insa isi face treaba meticulos. Iti xeroxeaza impecabil, iti decapseaza cursurile, pentru ca mai bine face el treaba, sa fie sigur, nu e coada (inca) si e mereu amabil. Iti ureaza bafta la examen si iti da si sfaturi cum sa procedezi cu balaurul proful. Am fost de doua ori doar pana acum, dar cred ca am devenit fidel.
Io n-am mai fost de mult treaz la ora 10 dimineatza.. da' se rezolva... acushica ma culc la loc. Bafta mie la examen.