Well, i used to. I'm not talking about going out to see movies, I'm talking in general. I haven't had a movie streak in almost three years now.
Devine obositor pe engleza, mai ales cu tastatura asta. Fereasca Dumnezeu cand m-oi apuca sa scriu in franceza! Voiam sa povestesc cum de cativa ani nu mai urmaresc filme cu placere deosebita.
In liceu ma uitam la filme. Multe. Imi placeau, cum de altfel a fost dintotdeauna. Am ajuns in asa fel incat la Oscaruri am facut o casa de pariuri mobila in care eu, mama si Ionut ne puneam preferintele. Pariul a fost pe doua prajituri :)
Ajunsesem in asa hal incat comandam cd-uri prin posta si plateam ramburs. Evident, piratate. 35.000 lei un cd. Noile aparitii erau mai cautate, chiar daca se vedeau mai prost. Cea mai mare realizare cred ca a fost Lord of the rings: The two towers, desi, daca stau sa ma gandesc, mai bine l-as fi vazut la cinema. Mai bine le-as fi vazut pe toate la cinema, insa de unde bani...
Si din pasiunea mea pentru filme s-a nascut pe de o parte un inceput de colectie de filme, ulterior abandonata, pe de alta parte o lista, care a supravietuit pana in zilele noastre, pe care m-am hotarat brusc sa o intocmesc si care acum contine cam 700 de titluri.
Ce s-a intamplat? N-as putea zice. Rezerva actuala fata de filme nu se refera la filmul in sine, cat la momentele premergatoare filmului pana la inceputul lui, inclusiv.
First of all: cu cine vad filmul? Singur? oh crap.. there goes the fun. Cu altcineva? La naiba, o sa vorbeasca in timpul filmului, o sa manance, naibii! o sa aleaga filmul care-i place lui/ei.
Ce film aleg? Am chef de o comedie, dar ce actiune misto a iesit acum! Dar, dar toata lumea zice ca e un film usurel... uite filmul asta e un thriller super penal.. da, dar n-a avut succes la box-office, e prea sumbru... desene animate? nu mai sunt copil. Horror? sa ma plictisesc 80% din film pentru cateva scene? Documentar? prea boring.
Daca, prin minune, am trecut de toate aceste dileme, inceputul e crucial. Daca trec si peste regretul de a nu fi vazut unul din celelalte zeci de filme disponibile, daca inceputul nu ma captiveaza, good bye! Am browsing si instant messaging la indemana. Muhahahahaa.
Cred ca as vrea sa vad trailere extinse tot restul vietii mele... prezinta esentialul, fazele cele mai misto, sunt cursive si alerte... maaare majoritate a filmului nu au desfasurarea actiunii care sa merite.
Si cam astea sunt motivele pentru care vad mai putin de un film pe luna.
Sunt un om enervant si enervat. Drept urmare: ma enerveaza oamenii care nu beau bere (sunt prea de rasa pentru aceasta bautura de mase), cei care refuza contact uman de orice fel si refuza sa fie agatati, oameni care nu merg la chefuri preferand sa se joace acasa dar si cei care nu merg decat in cluburi respingand chefurile in camin ale studentilor care atat isi permit, oameni care sunt oripilati de atingeri, cei care nu merg la munte sau la mare pentru ca nu le place (wtf), oamenii care sforaie, cei care nu stiu cand depasesc bunul simt, vecinii de la curte care se cearta ca tiganii nedand doi bani pe cei de langa ei, oamenii care fumeaza fara sa le pese de cei din jur si apoi tot ei sunt jigniti de prezenta mea ca nefumator.
Daca esti gagica si te regasesti in versurile BUG Mafia, esti cam curva.
In rest, toate bune, sa muriti voi in chinuri. Sau in bezna, tot aia e. N-am fost la Pidjin Party si ma oftic, din mai multe motive decat am acum in cap. Mai bine nu veneam acasa.
I am blown away, but I don't produce the same effect.
Si am ajuns cel mai sarac, asa sarac incat sa fac imprumut/credit. Daca ma vedeti sa ma ocoliti.
Titlu altenativ: I still got sand in my shoes (pe bune! trebuiesc bagati la masina)
Anul trecut pe aceeasi vreme, respectiv sfarsitul sesiunii, picasem ultimul examen si eram negru negru de suparare, in ultima secunda m-am hotarat sa plec in Vama, si a fost dragoste la prima vedere. In spiritul traditiei, am purces si anul asta, in ciuda piedicilor si anume colegii care s-au tras pe fund (nu stiu cum sa le zic altfel) si n-au mai vrut sa vina. Diana was kind enough to help.
N-a fost nimic spectaculos, nimic iesit din comun... exact ce cautam! Plaja, bere, plaja, lene, bere, diverse jocuri de societate :D, bere, parca mi-e foame, bem si-o bere (cine stie cunoaste), mai facem un pic de plaja cat mai e soare. Se apropie seara, hai sa mancam si sa ne schimbam.
In ce ne schimbam? Ei bine, toti cu care am fost sunt varcolaci. La vederea lunii, ochii li se rosesc, gura li se intinde intr-un ranjet diabolic, se fac planuri de subminare a inteligentei - discutie:
"-Ia zi, ce facem diseara?
-... pai, ce facem in fiecare seara!" cu completarea:
" - diseara ne imbatam, daaaaa?"
Si aceste animale primitive se aduna in haite, in locuri marcate, vechi, chiar antice (unul din ele are chiar nume sugestiv, Expirat) si pun la cale nu numai subminarea inteligentei, dar si rasturnarea societatii. Mai au un minim de constienta care le permite sa realizeze ca totul se intampla numai noaptea. Asa ca se creeaza un haos planuit: se bea (cat nu se bea intr-o sesiune intreaga), se fumeaza in pofida responsabilitatilor afisate in cadru civilizat, se danseaza frenetic, lasciv, nebuneste, topaind, toate stilurile bete posibile. In final se varsa si se merge mai departe.
Si cat de frumos a fost! De ce nu a fost perfect? Pentru ca mi-as fi dorit sa nu existe toate acele complicatii care ne fac viata un calvar, care te retin de la a te transforma tu insuti intr-un varcolac, legaturile care se formeaza cu un fir de ata, relatiile care atarna de un fir de ata, dorinte ascunse unilaterale intr-un lant de a carui cunostinta s-ar ingrozi fiecare dintre ei. Dar cel mai bine a fost ca nu au stiut nimic de ei si s-au zbenguit cat au putut.
Si eu? Ei bine, eu am venit pentru uitare, si aproape ca am uitat. Din punctul asta de vedere, a fost aproape perfect. Aveam nevoie de un buton de pauza. Pe langa asta, am cunoscut oameni frumosi, pe care odinioara ii admiram in poze, am cunoscut mai bine alti oameni frumosi (hey! where did all the ugly people go?) si cand stateam seara pe malul marii ma simteam... bine. Pur si simplu, fara complicatii. Mie-mi place in Vama, asta e clar.
Cred ca am sa imi cumpar o casa acolo.
Nu as zice ca sunt complet anti-tehnologie, ar fi si culmea sa fiu anti-geek si student la Automatica. Dar ma simt prost uneori, in special cand am camere foto in mana.
Nu-i bai, invat repede, ma prind rapid, dar stand cu un aparat foto digital in mana, as putea foarte bine sa fiu mamaia care il admira pentru cat de lucios este. "Aa, si uite, chestia aia iese afara". Stiu una si buna: cand imi cumpar eu ceva, vreau sa stiu absolut toate functiile aparatului, asa ca citesc din scoarta in scoarta manualul. Cand sunt, de exeemplu, la mare, si ma bag in seama cu aparatele foto ale celorlalti, cel putin la inceput ma uit la el ca boul la poarta de fier. Poate se intampla doar cu aparate foto, poate pentru ca n-am avut niciodata si nici n-am pupat imprumut sau fantezii de gen. Pur si simplu nu ma descurc cu aparate foto digitale.
Similar si cu imprimantele. Nu inteleg de ce nu se face un tipar omologat dupa care sa functioneze toate. Un tipar optim, calitate maxima, pret minim. Si asa as sti sa le folosesc si fara sa fi interactionat vreodata, e destul sa aud pe altu cum povesteste un printat, si sunt si eu avizat.
Am in schimb talent la televizoare, mp3 playere, diverse periferice minuscule. Dar mai am multe de invatat. Am inceput azi cu masina de spalat automata Indesit.
