http://www.youtube.com/watch?v=y7UEtWsM1lw#t=01m34s
Cam aşa şi în real life, totul devine o banalitate neînsemnată în economia lumii când îţi dai seama că toate problemele tale emoţionale pot fi rezumate într-o glumă şi că toată lumea, de la începutul lumii, a simţit ce simţi şi tu, după care şi-au reluat existenţa lor banală şi viaţa a continuat neperturbată.
Să nu o iei la mişto?! Să nu-ţi bagi picioarele?
M. voia să aplice pentru joburi în supermarket, pentru care avea nevoie de copii după actul de identitate. A luat bicicleta şi s-a dus în campus, unde xeroxurile sunt mai ieftine. Imediat cum s-a dat jos de pe bicicletă, şi-a dat seama că nu şi-a luat paşaportul de acasă şi n-are la ce să facă copie. După ce-a mai stat în bibliotecă vreo 10 minute căutând un scan după paşaport pe care să îl printeze, a găsit o copie ştearsă, dar nu s-a mulţumit cu ea.
M. s-a dus acasă şi a luat paşaportul, apoi a plănuit un traseu pe la 3 supermarketuri unde să aplice. Când a ajuns acolo şi-a dat seama că s-a dus degeaba în campus (did vs shoulda), pentru că există xeroxuri în fiecare supermarket. În fine, a cerut el un formular şi a început să completeze. Când a ajuns la SOFI number (nr de înregistrare la primărie, atestă că exişti) şi-a dat seama că a uitat numărul acasă, îl avea scris într-o agendă. N-a mai vrut să se întoarcă aşa că după vreo 10 minute de gândire intensă şi-a amintit cam care era numărul şi l-a trecut la ghici (a ghicit). A făcut destule copii de paşaport câte să-i ajungă şi apoi a pornit către următorul supermarket. După 10 metri pe bicicletă şi-a dat seama că a uitat paşaportul în xerox. S-a întors, din fericire nu l-a luat nimeni.
Două zile mai târziu, M. trebuia să adune actele pentru cardul european de sănătate. S-a dus iar în campus (unde printul şi xeroxul e ieftin); avea nevoie de adeverinţă de student, aşa că a trecut pe la International Office şi a cerut una. În drumul spre bibliotecă (300 metri depărtare) şi-a dat seama că a uitat portofelul la International Office. S-a întors şi l-a recuperat - în 5 minute nu apucase nimeni să-l observe. A urmat biblioteca unde şi-a făcut copii după buletin şi a printat cererea pentru card. Apoi s-a dus până în centru, la poştă, de unde să cumpere timbre. A cumpărat tot ce-i trebuie, a făcut şi un pic de pretend shopping în noul magazin H&M Man şi s-a dus spre casă cu gândul că într-o zi o să-şi permită şi el ceva de acolo. În drumul spre casă, a trecut pe la un supermarket să-şi cumpere de mâncare. A cumpănit mult (pentru că era împărţit între ideea de a continua cumpărăturile de austeritate sau să-şi facă de cap cu o prăjitură). Când a terminat, s-a dus la casă, unde a realizat că nu mai are cardul şi nu are cu ce plăti (banii cash fuseseră daţi pe timbre). A crezut că a uitat cardul acasă înainte să plece, şi-a cerut scuze şi s-a repezit acasă să-şi ia cardul (supermarketul era aproape). Cardul nu era nicăieri, M. şi-a adus aminte că a uitat cardul într-un aparat de xerox în campus. Din fericire mai avea nişte bani lichizi prin casă aşa că a putut să se întoarcă la supermarket şi să-şi plătească ce-a cumpărat. S-a întors cu ele acasă, a urcat în cameră, şi-a amintit că a uitat pâinea pe "bancheta" din spate a bicicletei, a coborât s-o ia şi pe-aia, a despachetat tot şi s-a repezit iar spre campus, unde a avut noroc să-şi recupereze cardul de la paznicul de gardă care se ocupă cu aşa ceva.
