Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Ca tot e Pastele.

 

Este primavara. Chiar daca sunt si zile ploioase, e frumos sa te plimbi prin ploaie (unora le place mai mult decat altora). Sunt si foarte multe zile insorite, Bucurestiul este in campanie electorala, deci se fac si curatenii, parcurile sunt foarte frumoase, concerte de primavara slava domnului.

Fiti foarte atente la ce va zic acum: sambata 7 iunie 2008 debuteaza Campionatul European. Incepand de atunci, nu veti mai vedea barbati pe strazi pe parcursul meciurilor. Asa ca lasati apropourile, privirile sugestive, gesturile imperceptibile. Fiti directe. Luati-va barbat acum. Scoateti bulanele si decolteele la aer, mult parfum, fara ochelari de soare ca steti prea smechere, scapati cheile pe jos in parcare cand purtati fusta scurta, frecventati cluburile impreuna cu una, doua, maxim trei prietene. Repet: nu veti mai pupa. Pentru cele care aveti deja, tineti-l bine. Pregatiti-va sufleteste si cu provizii. Ganditi-va la tehnici de abordare cu tematica, gen: seara in pat, imbracata numai in jambiere, sau doar un tricou al nationalei alb si ud... incercati sa imbinati sportul cu sexul, ca de exemplu sex pe minge, atarnata de bara, afrodiziace gen bere si seminte, in momentul orgasmului sa strigi "Gooooooooooooooooooool xxx" unde XXX este numele lui. Trebuie sa pregatiti terenul, deci chestiile astea le faceti incepand din mai, cand este si un ultim amical al Romaniei; atunci ii puteti da si un "teaser trailer" sau "preview".

Pentru doritoare avem si site-uri de cultura generala pentru documentare riguroasa, pentru a fi, nu-i asa, pe un nivel de cunostinte comparabil cu al lui. Si, orice ati face, NU faceti ca aici sau aici!

 

Decorul este un metrou normal, poate un pic prea gol pentru ora matinala, in sensul ca am gasit loc printre multe altele. In fata mea o doamna respectabila pe care scria clar Can-Can si Libertatea. Acum era la nivelul urmator, citea cartea: Cele mai mari scandaluri ale istoriei.
Langa mine, manelisti. La inceput se jucau doar pe telefon masinute, dar s-au dedat repede la muzicute la speakerul telefonului. Cand sa coboare (la Basarab, previzibil, nu?) incepe discutia despre camere foto. Cum soundtrackul era prea tare, n-am retinut decat replica de grand-finale: Pai ma, voi tre sa puneti ambele telefoane ca sa ajungeti la camera mea, eu am camera de 3,2 metri patrati!
Si dusi au fost.

 

Diferenta intre o zi buna si una cu surprize, adica imprevizibila:
sa vezi pe cineva pe care nu te asteptai sa vezi, sa prinzi autobuzul dupa ce l-ai ratat si ai mers pe langa el (correction! l-am prins pe cel dinaintea celui pierdut), pentru ca era prins in trafic (sac!), sa raspunzi normal la o intrebare la care in 90% din cazuri ai fi facut misto. It's really refreshing sometimes. I should try it more often. Asta + muuult somn si ceva ceva sperante (ai auzit ma?).

Si acum sa scriu ceva interesant, nu?
Update despre mine:
*maine am meci in cupa seriei, este foarte important asa ca va astepti pe toti suta de vizitatori ai blogului la ora 21 la terenul din poli!!!!!!!!!123
*mi-am adus aminte ca pe alina o cheama florentina.
*ascult guerilla. in prostie.
*nu m-am lasat de cola si nu m-am apucat de exercitii. in schimb am slabit, probabil pt ca nu prea mananc.
*vreau sa le vad pe Alexandrele mele :D
*am de ales intre munte si mare pentru 1 mai. detaliile, de altfel esentiale, nu sunt vrednice de mintile voastre luminate, asa ca raman doar concreţii: la mare e aiurea cu cazarea, la munte e lipsa de bocanci si de dispozitie de urcat pe munte. la mare e bautura si petrecere, la munte e aer curat si colegi.
*este saptamana definitorie. nu grea, nu placuta, nu lenta, nu ploioasa, pur si simplu... astept.

 

Eu am devenit un client oarecum fidel al firmei SebaTur, transport persoane Bucuresti, Galati, Constanta. Super tari oamenii astia. La dus ne-a condus un om care mai facuse alte 4 ore pe drum in prealabil si nu l-a deranjat absolut deloc, am putut chiar si sa adorm in masina. La intoarcere am avut norocul sa ma pot urca in fata, unde am avut loc de picioare.
Pana prin Braila, am dat de vreo alte doua masini care transportau calatori de la aceeasi firma venind pe sens invers. Soferul nostru i-a salutat pe fiecare cu un gest simpatic cu mana, pe care nu vi-l pot reproduce, dar nu e obscen (as putea sa ma filmez si sa postez video, dar ar fi al naibii de ciudat). How nice, mi-am zis.
In urmatoarele momente eu am adormit si m-am sculat abia la popas. Eh, si dupa popas, tin-te bine: am dat de muuult mai multe microbuze transport calatori, numai ca aveau varii destinatii, predominant Vaslui, Bacau, etc; a fost si un autocar. Soferul nostru i-a salutat pe toti. Dupa primul de Vaslui inca mai aveam dubii, imi imaginam ca poate omul se cunoaste cu mai multi soferi de pe mai multe rute, deh, se intalnesc la rascruci, isi mai complimenteaza masinile, cum mai fac soferii astia. In schimb, pe masura ce mai trecea cate o masina vedeam ca asta ii saluta pe toti si ca de fapt e o chestie pe care o face cu omologii. Soferul nostru nu cred ca a ratat vreo masina, in schimb mai erau (probabil neinitiati :D) care nu ii raspundeau la salut. Bai, ce tarani!
Oricum, mie mi-a placut si parca am inceput sa prind usor drag de soferie.

 

Arhivă blog

Label Cloud