Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Si sa renunt la tot, pe cuvant. Vreau sa nu mai beau Cola, vreau sa nu mai stau pe messenger!
Vreau sa renunt la jocuri, vreau sa nu mai deschid browserul din reflex! Sa nu mai citesc bloguri, sa imi sterg conturile de hi5 deja am sters, facebook, youtube, flickr, picasa, rapidshare, blogger, emag, sa nu mai citesc metropotam online si sa fiu acolo!
Trebuie sa nu-mi mai pocnesc degetele. Sa nu ma mai culc tarziu si sa nu mai vorbesc urat cu oamenii care nu merita.
Trebuie!

 

Esti student in sesiune? Stim si noi cat de nasol este! Urmeaza un examen naspa? Sau poate ai avut un examen de cacat si te-a picat magarul? E un prof idiot pe care il uraste toata lumea? Da note din burta, e zeu in facultate si e prieten cu decanul si nu poate fi dat afara? E un comunist imputit care intra in putrefactie, sau mai rau, e inca in putere si anunta sa terorizeze si alte generatii de studenti?
Apeleaza cu incredere la noi! Oferim servicii discrete si eficiente la comanda, printre ele numarandu-se:
-patrundere prin efractie in cabinetul profului si modificare note.
-mesaje de amenintare adresate fosilei! (la batranete se tin si cu dintii de viata lor imputita)
-lucrari curate, indetectabile, stil mafiot, gen: taiat degetul mic, rupt ambele maini, rupt un picior.
-pentru clienti fideli, putem aranja si examene cu proful stand cuminte la catedra tintuit de o luneta sau poate sesiuni de corecturi cu proful avand un pistol la tampla!
-primim si comenzi mari, pentru care se negociaza in prealabil si banii se primesc in avans (la doi profi unul e gratis)

De ce sa te chinui sa copiezi sau sa servesti, cand poti eradica problema odata pentru totdeauna?!
Suna-ne acum!

Disclaimer: nu ucidem profii, dar putem sa ii lasam pe moarte.
Clientii trebuie sa dea dovada ca sunt studenti ai acelui profesor si ca le face viata fripta, sau echivalent trebuie sa demonstreze ca nu sunt idioti.
Femeile profe nu se violeaza, dar se palmuiesc! Cu drag!

 

Am desfacut pachetul abia cumparat si am pus tigara in gura aproape tremurand. Somnul imi face mereu pofta de un fum. La naiba, ies si in papuci daca e nevoie. Si alarma aia nu mai tace odata... m-a sculat din somn si tipa de cateva minute bune. Clar am nevoie de o tigara. Ah ce-as vrea sa-mi fie colegii plecati sa pot fuma in pat!
Asta e, fumez pe hol. Nici nu ma asez bine pe jos, cum se procedeaza la noi, si imediat vine cretzul de pe culoar pe care-l vad fumand mereu fara vreo ocupatie. "Ce faci ma, si tu fumezi? Sa stii ca nu-ti face bine!" zice prostul, hlizindu-se si aprinzandu-si tigara. "Abia m-am apucat." Incepe sa vorbeasca neintrebat, n-am putut sa savurez, ma trezisem cu tiuitul ala in creier si acum imi rezona vocea lui ca un scrasnet in cap. L-am ascultat dand din cap putin si m-am grabit invocand invatatul.
La naiba, alarma aia inca n-a tacut...
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Imi trebuie o tigara. Daca eram la camin fumam unde voiam eu, dar acum parintii nu ma lasa. Fiecare fum devine cu atat mai pretios.
Ies afara si imi aprind cu nesat tutunul. Trag in piept si deja sunt calm. Pana izbucneste alarma. Mama ei de masina, fa-o sa taca!
Nimic. Proprietarul nici nu e acasa. Muzica asta antifurt te-ar innebuni daca ar trebui sa o asculti incontinuu. Dar deja mintea imi zboara la toate cacaturile si devine un simplu fundal suparator. Nu ma grabesc, ma joc cu tigara. Dupa 5 minute alarma inca se mai aude. A naibii de tehnologie. Ma duc sa imi beau cafeaua.

 

Am sa spun ceva foarte previzibil si neinteresant ce nu mi-as permite decat pe messenger, cica imi moare. Flacara. Nu stiu daca sesiunea vine cu un dus rece sau munca sau faptul ca cea mai buna prietena nu ma mai baga in seama sau ca nimeni nu ma cauta decat daca vrea ceva sau ca azi n-am invatat sau ca mi-am luat concediu si s-ar putea sa nu intru in examen sau pur si simplu sunt saturat. Ultimul cuvant a fost fara diacritice.
E una din putinele dati cand ma gandesc sa plec naibii, sa imi iau lumea in cap si sa o tai prin alte parti/tari/continente, sa vad cum o iau de la zero. Dar tot dorul de prieteni ma tine in loc.
Stii ce-o sa ma invioreze? Una din doua persoane, doua-trei examene luate, proiectul terminat la munca, asfaltul uscat, o partida de fotbal si/sau un masaj bun!

 

Cat de urat e sa copiezi Threadless ? Foarte urat.
Ce e mai urat decat sa copiezi Threadless? Sa ti se faca reclama si pe Metropotam!
Nu m-ar deranja daca nu s-ar vedea de colo spiritul ingineresco-prevazator de roman sadea, adica preturi umflate! Mama lor de idioti!

 

Ce-mi place mie cuvantul asta. E ca o floare (d'oh). Si e cu atat mai frumos cu cat se intampla. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Se intampla, e palpabil, precum Fat Frumos care crestea intr-o zi cat altii intr-un an, asa cresc eu intr-o luna cat eu in alti ani.
Mi s-a sugerat discret: nu-ti mai plange de mila, sau de ce esti singuratic, cand ai atatea de oferit, sau cvasi-complimente de gen: incredibil cat de bine se reflecta gandurile mele in spusele tale. Am tacut la fiecare, eu suport critici mai bine decat se asteapta oricine, chiar si complimente!
Hai mai bine sa traim, sa nu mai dam atata importanta lucrurilor scrise. Scrisul e pentru cine nu poate sa faca.
Ce voiam sa zic de fapt e ca am inceput sa mananc pizza. Cea mai banala dintre banalitati. Ma amuz deja cum ai ajuns pana aici cu cititul si totul era de la o pizza amarata.

 

 

M-am.

Am fost sa imi iau pachetul de la maxi-taxi. Din masina au coborat doi tipi negri care l-au intrebat pe sofer cum se ajunge in "trein station". Nu prea vorbeau nici engleza foarte bine si pareau confuzi. M-am bagat in seama, eu si o fata care lua si ea pachetul. Am ramas sa vorbesc eu mai mult cu ei si incercam sa gesticulez, dar am vazut ca nu ajuta si le-am zis: Follow me. Trebuia sa le arat cum sa o ia prin spatele IDM si sa ajunga la Basarab si de acolo la Gara de Nord. Ii duc spre trecerea aia din spate, si tipa astepta acolo. "Bine ca veniti si voi in directia asta, ca eu n-am mai fost niciodata pe aici". In fine, un pic de small-talk, ea trebuia sa ajunga pe Grivitei, tipii de culoare (sau negrii, na) trebuiau sa ajunga in Gara de Nord (aveau o ruda care locuia acolo?!).
Atunci, eu in prostia mea o intreb pe tipa: Poti sa le arati drumul cand ajungeti in Basarab, nu? "Da, sigur". Si am plecat in sens opus. Peste 10 secunde m-a traznit, dar nu mai aveam ce face. Nu stiu cum s-a simtit fata cand am luat-o in sens opus, sper sa nu ma urasca pentru restul vietii. Am luat-o incet dupa ei, la o distanta acceptabila sa vad daca se intampla ceva (eu la binele ei ma gandeam, nu la al lor) si dupa ce i-am urmarit cu privirea vreo 50 de metri m-am intors, ca erau aproape ajunsi in Basarab. Daca o mai vad vreodata la pachet o sa imi cer scuze, desi nu stiu daca mai foloseste la ceva.

Am de luat cadouri pentru 3 persoane. Nu am cumparat inca pentru nici unul, asa bine organizat sunt. Nu degeaba ma apuca toate bolile pe fond nervos, ca sunt prost si apoi imi fac sange rau pe cat de idiot sunt. Am batut azi iar toata Unirea si tot nimic, imaginatia mea bogata e canci cand vine vorba de cadouri. Care stie despre ce e vorba sa se abtina.

 

Arhivă blog

Label Cloud