In liceu era un adolescent frustrat. Adolescent frustrat cu acnee izolata. Avea multe fobii, printre care cosurile kiloscopice, matreatza abundenta din mintea lui, si faptul ca nu vedea bine. Statea in prima banca si nu putea citi la tabla. Intr-o zi, proful de mate l-a rugat sa citeasca de pe tabla rezolvarea problemei care tocmai fusese scrisa. A intrat in panica, s-a inrosit, a bolborosit ceva si a luat repede caietul colegului de banca pentru a citi de pe el. Pentru ca nu reusea sa desluseasca ce scria la tabla. Unul din cele mai penibile momente din viatza lui.
Era pur si simplu not cool. Clasa se impartea in coltul vesel, tocilari, aia de se lasau purtati de val, si restul. Nu facea parte din nici o categorie, deci era la restul. Undeva prin clasa a 10-a a primit un titlu onorific de "tacut".
Nu stia niciodata cum sa vorbeasca cu cei cool, desi ii placea sa creada ca e in stare sa discute normal cu oricine. Ii placea de o fata colega cu el, dar nu a spus niciodata nimic. Oricum, era mult prea invizibil pentru ea. Daca nu credeti, intrebati-o pe ea daca l-a observat vreodata ca altceva decat un coleg ciudatel care ii facea favoruri.
Cand s-a apropiat bac-ul, i-a suras o idee: daca ar merge la facultate in alt oras, ar putea sa inceapa de la zero, ca si cum n-ar fi fost niciodata copilul frustrat, singur, tacut, in banca lui. Ar putea sa devina omul care se crede capabil a fi, super cool, cu multi prieteni, intotdeauna admirat si cautat.
Si dupa admitere a tot asteptat schimbarea mult dorita, dar nu a avut loc magia. Poate ca ar fi trebuit sa mearga in club atunci cand a fost invitat (acum, cand se gandeste, nu isi da seama de ce a refuzat), poate ar fi trebuit sa mearga la chefurile in camin cand a fost invitat, poate trebuia sa se apuce de fumat ...
Insa sunt si lucruri bune. Se simte infinit mai matur, desi are multe, foarte multe de invatat inca. A scapat de majoritatea fobiilor, dar isi da seama ca inca nu si-a trait viatza. Se consoleaza cu ideea ca e tanar si are tot timpul pentru nebunii.De fapt, nu e chiar asa. Si revine iar cu picioarele pe pamant.
Acum el nu stie ce vrea sa faca cu viatza lui. Nu a stiut niciodata, dar acum parca e mai important sa stii. Si el asteapta pe cineva care sa ii fie sprijin, cineva care sa fie mai mult decat un foarte bun prieten. Sa fie un stalp pentru el si el la randul lui sa fie la fel. Cineva care sa il completeze, sa ii dea sfaturi. In continuare, sta in expectativa si nu e bine. Are nevoie de motivatia aia blestemata!

deci eu nu ma pricep la politica. dar stiu urmatoarele:
-parlamentarii au salarii obscene
-pe langa asta, au solde nesimtit de mari de care abuzeaza pe cat posibil
-relativ recent si-au votat mariri salariale porcoase
-au masini de serviciu, telefoane, laptopuri pe care nu stiu sa le foloseasca, birouri, piscine si jacuzzi la sediu, incarca facturile statului cat vor, normal
-tocmai am prins la stiri o idee: deputatii au 3 restaurante, si senatorii sunt gelosi, asa ca isi fac si ei inca 2. a propos, se mananca cu niste pretzuri aproape injumatatite ca in cantinele studentesti, la o calitate incomparabila (asta ma roade pe mine de mult)
-pentru toate aceste facilitati, o foarte mare parte din ei sunt in parlament degeaba. nu au nici un fel de activitate si multi nici macar nu stau treji. se stie asta
-la cati bani primesc, unii nici nu se obosesc sa fie prezenti
-multi sunt ori comunisti, ori porci, ori limitati mintal. personal nu inteleg de ce nu l-a asasinat cineva pana acum pe Vadim. si nu pricep cum un poponar corupt a ajuns primul ministru al Romaniei (nu ma intereseaza in mod deosebit partea gay)