Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Un foc de paie e acela care cand te simti bine realizezi ca nu e pentru mult timp. Luand in considerare factorii sociologici si sociopatici, lucruri spuse si zise, chiar si unora dintre cei mai buni prieteni, perspectiva aparitiei de fum parea cel putin improbabila. Acum voi faceti legatura in capul vostru ca uite, Mihai a zis de fum, dar am invatat cand eram mici ca nu iese fum fara foc, deci foc, deci da.
Reluand ideea, nu stiu cum s-a intamplat. Practic nimic nu s-a schimbat, sunt adanc in c***t, in continuare mi-e scarba de profesori si de unul in special (nu dau nume, ca poate sufera de varii sindroame si se cauta singur pe net), umblu in picioarele goale pe balustrada, corpul fiindu-mi sanatatea (o figura de stil mult prea puternica pentru dumneavoastra) , in continuare sunt in urma cu proiectele, imi las barba sa creasca pana la refuz, beau 3 litri de x pe zi, nu am rabdare sa citesc articolele din Google Reader (cu exceptii), in continuare nu pot sa elaborez un text simpluţ pe blog fara sa deschid obsesiv paranteze. In continuare am bani si nu am ce face cu ei.
Azi am avut o sedinta de doua ore jumatate in timpul careia chiar mi-am amintit de ce imi place sa programez. Mi-am ocupat timpul cu chestii utile cum sunt cititul de bloguri si redactarea de teme pentru scoala. Am folosit pana si telefonul si am descoperit cu entuziasm ca urmeaza Festivalul de Film Francez. Azi s-a ridicat ceaţa (apoteotic, stiu) si punctul culminant a fost inca de dimineata, cand am reusit sa ma scol!
Mai am de rezolvat maruntisuri: cum sa salvez chestiile extraordinar de misto care imi inunda capul numai cand il am pe perna, cum sa ma las de X, cum sa cumpar cadouri renuntand la partea de planificare, cum sa sarut fete/fata, sa citesc toate revistele care se cam aduna si protesteaza ca de ce nu le lecturez odata (Esq+MH+Republik) ca sa nu mai spun de Magicianul (e mare, frate, ce sa-i fac?).
Imi urez succes. Bine ai revenit.

 

-să nu intre în Parlament Vadim, Năstase, Voiculescu, PSD, în general za bad guys - nu că ar fi alţii za good guys, dar pe aceste ilustre sugative nu vreau să le mai văd vreodată decât încercând să desfunde veceul celulei în timp ce aniversează un an de căsnicie cu soţul si partenerul de celulă viaţă, Fane Babanu.

-să primesc un singur cadou de ziua mea, poate chiar nici ăla, pentru că nu contează.

-să am flash-forward-uri. Să mă văd pentru o secundă la sfârşitul lui decembrie 2008 şi să zâmbesc. Să mă ştiu terminând facultatea şi bucurându-mă pentru asta, pentru că mi-a ieşit bine. Vreau să mă surprind mâncând o prăjitură în Vondelpark în octombrie anul viitor şi gândindu-mă că în tot acest răstimp nu am crezut cu adevărat ca pot reuşi, totuşi iată-mă.

-să nu mai fiu cuprins din ce în ce mai des de panică surdă, claustrofobie, neputinţă şi amânare.

-să învăţ să îmi dozez timpul.

-linişte.

-o petrecere monstru la care să nu mă gândesc la nimic din ce mă macină.

-s-o văd pe Alexandra cât mai repede.

-să găsesc fular şi manuşi mişto.

 

Arhivă blog

Label Cloud