Am învățat să nu dau bir cu fugiții la primul semn de dificultate, prima dată când mă simt sufocat de "lipsa libertății". Am mai învățat că nu există dor de libertate ci doar un sentiment de panică atunci când nu știi ce să faci și ești total pierdut într-o relație. Și mai ales că femeile nu sunt niciodată mulțumite cu corpul lor.
 
 Următoarea lecție m-a învățat cel mai important lucru: dacă ai pe cineva cu care ți-e bine, apreciază ce ai și deschide ochii bine, într-o zi ai să descoperi că ai fost măgar și nici măcar n-o știai. Și atunci trebuie să îți calci pe mândrie și să îți ceri scuze, chiar dacă ți se pare că tu nu ai făcut nimic greșit. Pentru că dacă nu o faci, o să regreți pentru tot restul vieții tale. Și atunci când ți se oferă, în mod incredibil, și a doua șansă, nu-i da cu piciorul.
 
 Mai târziu, am descoperit că am o alergie la femei frumoase și de treabă care mă plac, și că sunt construit să fiu self-sabotaging, alergând după femei distructive la rândul lor, în cursa mea ignorându-le pe sus-numitele "good girls" care mă vor aștepta răbdătoare, până când într-o zi își vor pierde răbdarea și-mi vor zice "pa".
 
 Următoarea lecție care mi s-a predat a fost despre gelozie, și despre cum nu îmi place deloc, mai ales dacă e gratuită/nefondată. Eu sunt extrem de gelos și mă consum mult, dar la suprafață nu se vede nici 1% din cât se petrece înăuntru, pentru că (uneori) știu să deosebesc închipuiri de realitate. Dar să fiu agasat constant în legătură cu toate persoanele de sex feminin pe care le cunosc, mi se pare un pic cam mult.
 
 Am mai aflat că dacă te culci cu cineva de două ori, o să creadă că suntem într-o relație, deci e foarte util să stabilești granițe și să hotărăști de la început ce vrei.
 
 Și am mai învățat un singur lucru: atunci când pleci, multă lume te vrea. 
 Ce n-am învățat, în schimb, e cum să agăț femei.