Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Nu aveam chef sa postez, dar scriu acum. S-a intamplat marti, si anume ca am luat trenu spre Bucuresti. Initial m-am gasit cu o tipa din fostul meu cartier, care e si ea la Bucuresti. De doua ori am vorbit cu ea, o data la intoarcerea din Bucuresti, acum cateva luni, si acum timp de cateva minute.. data trecuta mi l-a glorificat pe prietenul ei de la Galati, cum le merge lor relatia de la distanta de vreo 3 ani, etc... bullshit. E topita dupa mine (<-- that's me)

Apoi s-a urcat in vagonul meu, langa compartimentul meu, un fost coleg de liceu, si anume Radu Mihai. Baiatul ala mic si indesat, care incerca intotdeauna sa nu se lase calcat in picioare, desi reputatia era destul de slabutza, in consecinta nu reusea, care folosea cuvinte mari atunci cand nu se impunea, doar ca sa demonstreze ca le stie (oare e nevoie de asta vreodata?).
Dupa 3 ani de facultate, s-a schimbat mult, dar parca pe alocuri e acelasi. E mai serios, gandeste mai mult, are sechele si el, deh, ca orice politehnist, si.. nu stiu, cam atat. I-am impartasit experientele mele, el pe ale lui, ne-am discutat viitorul de ingineri. L-am pus la curent cu tot ce stiam despre fostii colegi, ca deh, asta se impune cand te vezi cu unul din ei. Si per total a fost ok, mai ales ca nu aveam ce face 4 ore pe holul vagonului.

Si cu postul asta am sa o iau razna, sa discut despre fostii colegi de liceu, dintre care probabil nu ma mai citeste nimeni, pt ca bruma de prieteni ramasi dintre ei s-au dus.. din proprie initiativa, in mare. A lor proprie initiativa.

A, da, am uitat ca in drum spre gara, burdusit de bagaje, am vazut un tip in fatza mea pe care l-am recunoscut vag a fi Cristi Ursachi. Un fost coleg si el. Stiam ca e la Constanta la academia navala, sau cum ii zice. Si stateam si ma uitam cu privirea de vultur, si de la o anumita distanta imi ziceam ca nu poate fi el.. era mult mai .. mare si facut! Si era cu o tipa de mana; m-am apropiat si, cum el se tot intorcea cu capul spre ea, mi-am dat seama ca el e (desi nu sunt sigur). Si m-am panicat.. nu stiam ce as fi putut sa ii zic si m-am oprit.

Apoi: Laurentiu Busca, Alex Chicos, Adi Suvac, Lau Plesa, baietii astia sunt descurcareti si sunt sigur ca o duc bine, acolo pe unde o duc.. pe cat de bine o poate duce un student. A, da, il pun si pe Chici in categoria asta.

Apoi mai e Daniel, care deja a depasit faza studentiei ;) si munceste ca tot omu, sta in chirie, joaca poker si isi tuneaza propria masina.

Alice o duce cum o duce (adica nu stiu!), Irina era mare boss, ultima data cand am vorbit ;)), Alinutza s-a saturat mult prea repede de Romania si vrea sa tot plece prin State, Grecia, bla bla.
Iulian si Dana se plictiseau de 3 ani de moarte prin Galati, asa imi ziceau de fiecare data cand vorbeam cu ei. Din capcana asta a scapat Dana, care pleaca pe 7 mai intr-un stagiu (sau ceva) in Spania, pana in august.. bravo ei.

Simona Chivu munceste, si mai mult de atat nu stiu nimic de ea, nici de Anca nu mai stiu nimic mai mult decat stiam pana acum 2 luni (cum am zis mai sus, alegerea ei).

De curand a "ajuns" si Mihaela Dobre, adica m-a adaugat pe mess, si pa multi altii. Suntem un fel de retea fara legaturi intre noi, doar fire imaginare... ne avem unul pe altul in listele de mess si cam atat... de-ati sti voi ce bine ne-am putea intelege, cat de multe am putea face cu un minim de intelegere din partea tuturor! Ah ah vai vai bla bla.

Nu stiu mai nimic despre Ana, decat ca traieste si de doua ori pe an se chinuie cu scoala, Ramona era asistent universitar ultima data cand am vorbit.
Nu stiu nimic despre Matei, Alex Paslaru, Ionut Sabiescu, Dana Seserman, Radu Pecheanu, Alex Chirica, Marius Margarit, Denice, George Enescu, aproape nimic despre Simona Dobre. Doar ca Matei si Denice sunt la medicina.

Si mai era Sorin, pe care l-am vazut o singura data anul asta scolar, in decembrie, la o bere. Anca nu a vrut sa vina atunci. Sorin e anul 2 la Academia de Politie, eu zic ca merita sa intre dupa ce a fost respins pe nedrept cu un an in urma.
Si Dorin sta in camera cu mine... nimic deosebit.

Va rog frumos.. daca din intamplare treceti pe aici careva, "semnati" si voi condica.. macar sa stiu ca traiti.

 

Nu s-a inghesuit lumea la jocul ala cu adevarul. Nu ma asteptam la coada a la Ikea, dar voiam ca macar cativa sa intrevada posibilitatile ideii mele, care totusi era in stare bruta. Ma rog...
Ma tot gandesc ca eu am o viata relativ plictisitoare si imi doresc constant mai mult, dar nu stiu cum sa reusesc. Rectific, eu imi doresc totul. A nu se confunda cu orice. Desigur, idealismul asta utopic nu ma impulsioneaza sa gandesc ca daca nu am totul, nu voi fi fericit. Sa nu fim penibili. In schimb, vreau un procent maaaare. Si deocamdata sunt departe. Dar destul despre lacomia si egocentrismul marca je.
Ce idee mi-a venit mie: sa ma prefac. Cum asa sa ma prefac? Pai, intr-un fel ca actorii. Sunt convins ca un actor bun cu greu poate fi complet nefericit in viata, pentru ca macar pe scena poate fi puternic, impunator, poate zambi, poate radia de fericire; am spus actor bun, din acela care trebuie sa se transpuna in pielea personajului jucat/interpretat si sa ii traiasca viatza pe scena.
Bun, dar deviez de la subiect, si-asa am recitit ultimul paragraf si nu am priceput mare lucru.
A mea idee suna cam asa: in fiecare zi sa fiu altul. Sau sa fiu in zile diferite oameni diferiti, na.
Intr-una din zile voi fi omul pe deplin increzator in puterile lui, rol care, trebuie sa recunosc, imi e complet strain. In alta am sa fiu personajul prietenos, amabil, vorbaret si toate celelalte prostii. Intr-una din zile vreau sa fiu calm, ganditor, relaxat, cool, cum s-ar zice, gandind putin si dand replici smekeroase; ar mai fi personajul plin de initiativa, care pune tzara la cale; ignorantul, cu un je m'en fiche in mine (sper ca asa se scrie); cu alta ocazie as putea fi un student silitor, mergand la scoala, scriind tot de la cursuri si venind acasa sa imi continui temele - trebuie sa recunosc ca asta ar fi grea. As putea sa fiu studios si in alt sens, si anume sa fac pe autodidactul si sa ma invatz unele din chestiile dupa care tanjesc de mult (php, visual, c#, macromedia). As putea sa fiu pustiul sport, imbracat adecvat, cu playerul pe urechi (as putea imprumuta), care isi face veacul pe la universitate - tnb, apoi prin parc si io mai stiu ce, poate un expirat pa seara :); m-as duce la bcu sa agatz intelectualele (sfatul lui Gelu). Sunt multe roluri de interpretat. Aaaa, da, si unul care trebuie neaparat, omul care spune lucrurilor pe nume. Si clarifica toate neclaritatile.
Asta as vrea sa fac. Nu vreau sa ma multumesc cu cel care sunt acum.

 

Arhivă blog

Label Cloud