Miercuri e ziua mea libera, in care nu sunt obligat sa fac nimic, nu trebuie sa fiu nicaieri, totul e infaptuit din proprie initiativa, bineinteles cu constrangerile pe care mi le impun singur, de genul "n-am mai lucrat la teza serios de mult" sau "sunt in urma cu schema de vizionat filme, trebuie sa fac provizii". In fiecare miercuri ma trezesc cu gandul sa inghesui cat mai multe lucruri in atata timp cat imi ramane de la sculatul prea tarziu pana la culcatul in aceeasi nota.
Daca am noroc si nu sunt obosit de multe nopti aruncate pe fereastra, ma trezesc la un 10-11 si bineinteles populez scaunul cu doua buci si dureaza vreo 2h sa-mi dau seama ca timpul trece si eu nu visez. Incep sa-mi fac o lista, avand in vedere ca sunt lucruri importante de facut ce nu sufera amanare si mai sunt si filme nevazute la cinema in A'dam, care dupa mine mereu iau precedenta in fata prostiilor astora de oameni mari.
In cazul asta, lista zicea cam asa: daca filmele oricum sunt mai tarziu, sa incep cu sala, apoi sa imi gasesc un inlocuitor la munca pt sambata si o tai in A'dam pentru un film sau doua, ma intorc acasa si lucrez cat a mai ramas din noapte.
Pai stai ca e abia 13, ca sa merg la sala trebuie sa mananc, si n-am nimic instant, asa ca mai stai sa se faca ceva la cuptor in vreo ora jumate. Daca tot am timp de omorat, hai sa fac niste teste de olandeza vreo ora, ca sa nu zic ca am pierdut-o. Restul l-am "investit" in retrospective QI in anticipatia sezonului urmator, ca mi-e dor. Apoi am mancat. Si dupa cum stie toata lumea, nu poti sa mergi la sala imediat dupa ce mananci, trebuie sa mai stai vreo 2h. Ce sa fac in timpul asta? Sa sun cativa colegi sa vad care ma poate inlocui la munca? Nu, hai sa punem niste rufe la spalat. Acum sa asteptam sa se termine masina, mai aranjam niste haine pe aici, ca e harababura.
Ma rog, pierd timpul aici, hai la sala. Pe la 4. Mi-am uitat pantalonii, intoarce-te inapoi. Mergi iar la sala, ca te-au vazut oamenii intrand si iesind, nu vrei sa te faci de rusine. Trag eu ce trag si o tai, ca e tarziu. Ajung acasa si raman blocat. Sa merg la munca sa vad orarul colegilor, sa merg direct la gara si la film sau sa stau acasa? ca ma cuprinsese o moleseala...
M-am urcat pe bicicleta, cu deosebita inspiratie de a lua si o umbrela cu mine, desi era soare. Biciclesc pana la munca unde stau vreo 15 minute ponderand pe cine sa sun sa ma inlocuiasca, pt ca optiuni nu prea erau si nu voiam sa vorbesc cu oamenii aia. Intr-un final primesc o jumatate de promisiune si ma simt implinit. Zic sa fac si niscaiva cumparaturi sa am ce rontai la film, ma duc direct la gara si ma urc in tren. Am cumparat in mod ne-convenabil chestii care se strica daca nu le pui la rece, si dau sa ies, cand vad ca ploua. Fuck this, eu ma duc acasa. Ba nu bă, eu pot sa las bicicleta aici si ma duc cu autobuzul, ca n-am nevoie de ea pana maine. Merg pana la statia de autobuz de dupa colt cu intentia de lua autobuzul spre gara, pu*a: autobuzul vine in 15 minute, fac atata ciclind. Ma intorc la rotile mele si purced la drum. 500 de metri mai departe imi dau seama ca nu prea am chef sa merg prin ploaie cu rucsacul plin doar ca sa vad doua filme proaste in A'dam, asa ca fac dreapta in loc de stanga si ajung acasa. Intind rufele si procedez la a devora prostiile pe care le-am cumparat, efectiv anuland orice beneficiu aveam de pe urma mersului la sala. Deschid Crimson Tide si vad de unde a invatat Denzel Washington sa joace bad boys in filme. Ma simt oarecum satisfacut.
Se face ora 12, de vreo 2h dupa film nu fac nimic, pentru ca e prea putin timp ramas in zi. Satisfactia dispare.
Întotdeauna există mai multe drumuri în viață, numai că pe multe din ele nu ai luxul de a le alege, trebuie să lucrezi cu ceea ce ți se dă de către viața asta teribil de aleatoare. Așa că m-am gândit să îmi conserv energia pe care aș fi irosit-o pe griji și frământat mâini și să lucrez cu ce am.
Am un loc cu chirie ieftin, o bicicletă, card de transport gratuit pentru încă o lună și bani să-mi ajungă 2 luni, plus o teză de terminat până în iulie. Mai am bilete la 3 concerte în mai, iunie și decembrie, plus festivalul din Belgia. În curând o să plec în vacanță în România pentru 11 zile, nu înainte de a susține ultimul examen rămas la olandeză, după care închei oarecum socotelile și cu întregul curs pe care l-am făcut în ultimul an și care mi-a intrat în sânge și face parte din ritmul săptămânal într-atât încât nu știu ce-o să fac cu atâta timp liber când mă întorc. Toate chestiile astea se vor întâmpla, de bine de rău, pentru că am voit eu să se întâmple. Bine, intenția mea era să fi avut mai mulți bani strânși până acum, dar se pare că în privința banilor am nevoie de o femeie să mi-i managerieze mă scuzați, am vrut să spun "bine că nu sunt femeie, că altfel nu mai aveam deloc".
Peste vreo două zile o să vedem și cum vor merge toate celelalte lucruri. Partea întunecată (a Forței, gen) îmi spune că s-ar putea să fiu concediat, mărturie vie a poverii naționalității române în Olanda, circa secolul 21. Asta sau contractul nu îmi va fi reînnoit, ceea ce înseamnă o lună în plus, dar la fel de rău pe termen lung. Caz în care nu sunt prea multe lucruri de făcut; printre ele se numără procurarea de finanțe pentru plata chiriei în primul rând, aka anulat abonament la sală, asigurare de sănătate, canci stat în București pe durata vacanței, posibil vândut biletul la festival și orice altceva mai pot vinde. Natuurlijk îmi iau la revedere de la orice altceva aș fi vrut să cumpăr pentru suflețelul meu și o să trebuiască să încep iar cerșitul pe la variate supermarketuri pentru că ce p mea altceva să muncesc, cel puțin până la absolvire?
Cum? Să privesc partea plină a paharului? Why don't we do that. Avantaje de ne-neglijat sunt subitul și semnificativul timp liber pe care-l voi procura, pe care voi purcede în a mi-l vârî vârtos în fund, pentru că altceva chiar nu e de făcut cu el. Timp liber am avut și până acum, și crede-mă că mă pricep la nebunie să îl pierd (btw, dacă are cineva nevoie de cursuri de anti-time management, sau time-wasting classes, să mă contacteze). O să am timp să fac tot ce n-am putut până acum!.. cum ar fi să citesc toate cărțile care stau întinse prin cameră și să văd și revăd tot lung- și scurt-metrajul pe care l-am piratat, să alerg și să gătesc! cartofi prăjiți și brânză cu roșii. Dacă sunt la ofertă.
Prea multă atitudine negativă strică, așa că dacă vi se apleacă luați o pauză și continui. Există și varianta în care totul o să fie roz, variantă în care eu primesc un alt contract pentru încă 6 luni și o să pot continua viața mea de lux și desfătare aruncând bani pe dulciuri și concerte și popcorn la filme 3D. O să zbor la București și o să pot să mai stau în al doilea oraș de baștină câteva zile, în care o să înghesui oameni care vor să mă vadă sau pe care vreau eu să-i văd, o să dau telefoane și o să-mi fac griji pentru că lumea e ocupată și eu nu, o să arunc bani pe mâncare în oraș și o să ajung falit la Galați, dar e ok pentru că până atunci îmi vin alți bani. Și-o să mă îmbăt la nuntă, poate mă dau la foste colege de liceu (dacă sunt singure sau bete), a doua zi o să fiu constant stresat să ajung la avion care mă aduce înapoi, unde o să fiu stresat să beau cât mai mult să mă distrez de Queen's Night și Queen's Day, că tot n-am planuri (nu costă nimic să te plimbi prin oraș cu tricoul meu de ocazie). Apoi o să treacă și o să mă stresez cu proiectul ăsta, pentru că ziua voi merge la sală când îmi aduc aminte, seara voi merge la muncă și noaptea o să-mi dau pumni în cap din cauza încă unei zile trecute fără să lucrez la teză. Oricum, într-un fel sau altul o să lucrez eu la ea, o să vină iunie și o să merg la Belleruche, apoi vine Rock Werchter pentru care o să mă stresez să găsesc cort sau cineva cu care să stau, spre deosebire de festivalul în sine unde o să încerc să-mi fac prieteni noi necunoscând pe nimeni, ceea ce o să fie o noutate completă pentru mine - abia aștept. Apoi iulie se rostogolește pe ușă, când va trebui să îmi apăr teza - pe bune, nu ca-n Poli, ce căcat de sistem în care toți se complac - și apoi puf! începe viața de adult. Știați? O diplomă în buzunar e un șut în fund în direcția afară pe ușă.
Ce zici să fac, să mă întorc în România? Nu nu, era retorică.
