Adaugiri la Legile lui Murphy:
-cand te sacrifici pentru binele celorlalti, poti fi sigur ca nu te vor rasplati cu recunostinta, ba chiar vei fi criticat si injurat, luat la misto si ti se vor pune la indoiala toate intentiile bune.
-cand tii la o persoana si incerci sa o arati, cu cat te straduiesti mai mult, cu atat o dai in bara mai mult.
-daca esti punctual, poti fi sigur ca tot pe tine se va da vina pentru intarzierea celuilalt.
-femeile nu vor sa creada ca poate exista prietenie intre doua persoane de sex opus.
-cu cat stii mai multe, cu atata munca devine mai grea + cu cat muncesti mai mult, cu atat ti se dau mai multe lucruri de facut. Morala? festina lente.
-principiul nisipului miscator se aplica surprinzator de mult in viata, cu cat mai mult incerci sa iesi din rahatul in care esti, cu atat te afunzi mai mult, cu cat iti impui sa nu te gandesti, cu atat mai mult te obsedeaza, cu cat depui mai mult efort, cu atat mai putin vezi roadele muncii tale.

Cred ca incep sa resimt efectele a 2-3 litri de Coca-Cola pe zi, maxim 4. Minim unul. Cred ca trebuie sa ma las, dar nu pot vreau. Nu vreau pentru ca nu-mi pasa.
In perioadele de stabilitate emotionala era ok, m-am putut lasa surprinzator de repede, as zice. O cola la 2 zile, apoi la 3 zile, 4, 5, si deja nu-mi mai placea gustul in mod deosebit. Apoi a intervenit sursa frustrarilor, dupa care am inceput sa beau iar, 2-3 litri, mi-am dat seama ca e nociv, dar sincer va zic ca nu imi pasa. Una, maxim doua persoane din lume ma poate determina sa ma las (pf ce vorbesc eu aici, parca e un viciu precum tutunul).
In decembrie imi fac analizele. Tineti-mi pumnii.

Eu nu dau bani la cersetori pentru ca toti sunt penibili, cum schelalaie ei din ranunchi. Chiar incerc sa imi strang urechile ca sa nu-i aud. Azi n-a fost nici o exceptie.
Primul, la pranz, cand am fost in Crangasi, cred ca am auzit cel mai prost cersetor din istorie. Cred ca era un student care depasise limita umana de nesimtire, pentru ca era imbracat normal, arata ingrijit, si a scos un carton care cred ca era printat, nici nu m-am uitat sa vad ce era pe el, dar deja impresia era formata. Frate, si a latrat asta, mai rau ca toti cersetorii din Bucuresti, aia macar pastreaza un anumit nivel sonor sub o limita suportabila, asta era cersetor, corist si poet. Poet, pentru ca recita/urla o poezie facuta de el, cu rime de gen n-avem bani pt maine/nu ne-ajunge nici de-o paine. Total dezgustator.
Al doilea, seara cand m-am intors, era cersetor standard, care totusi a inclus in repertoriul lui si ceva inedit: a spus Luceafarul. Chiar ma temeam ca si asta se crede artist, dar cand am recunoscut versurile poeziei, am zambit pe sub mustata si ochelari. Nu mi-am dat seama daca a terminat poezia, metroul facea zgomot, dar stiu ca la sfarsit a mentionat omu: "Aceasta a fost o poezie de Mihai Eminescu". Fuarte tare! Bile negre: daca se straduia un pic mai mult, suna a manea :D. Oricum, asta a avut mult mai mult succes ca celalalt. Nu la mine, totusi.

De azi trebuie sa imi valorific intelectul la maxim... pt ca moaca sigur n-o sa ma ajute.
Cheers.

Fanul meu va fi foarte dezamagit cand va afla ca eu nu citesc. Am citiiiit, slava Domnului, destul cand eram mic. Nu mult, destul doar. Pentru ca Aneya mi-a dat voie sa aberez si pe langa titluri si autori, am sa zic cum era mai demult, cand stateam la bloc in Galati, si citeam intins tot in pat (pe diagonala, ca sa incap) si citeaaam, si citeaaam, ca frate-miu era cel responsabil cu golanitul, eu pe atunci inca aveam rabdare.
Totul s-a terminat in facultate. N-am mai avut niciodata starea de bine care sa ma imbie la citit. In rastimpul asta am recitit de vreo 2 ori Shogunul, ultima oara in sesiunea trecuta de iarna (cartea favorita) si am avut o tentativa sa o stresez pe Diana sa-mi dea carti frumoase. S-a oprit dupa una sau doua. Am mai citit de la mama, care strange cartile de la Jurnalul NationalCotidianul... si nu mai stiu ce.

E una din dorintele mele cele mai mari sa ma pot reapuca de citit, insa nu-mi gasesc nici timpul, dar mai ales dispozitia si locul. Help.

De fiecare data cand vad scris horoscop, eu citesc. Niciodata la alte zodii, doar la mine. Si niciodata nu ma multumeste scurta lectura, mai mereu citesc ceva ce n-are legatura cu mine.
"Azi primesti niste bani". Fii sigur ca n-o sa i se faca nimanui mila de mine sa imi dea, pur si simplu, niste bani.
"O zi grea la munca". Citeam din astea cand eram student delasator parazit pe spinarea parintilor. Who, what, where? Ce vorbeste asta aici, ma?
Imi placea impartirea horoscopului pe categorii, bani, sanatate si love. Era asa parca in Bravo (da, am citit si eu Bravo la un moment dat, si strangeam postere cu trupe masculine!). Si parca iti imaginezi cum se uita ei la miscarile planetelor si vede ca Jupiter s-a miscat un milimetru spre Saturn si Neptun are o inclinatie de 0,05 grade spre stanga. Se duc ei la tabelul de corespondente cu miscarile astrale si deduc: "Azi nu e indicat sa semnati documente oficiale", sau "Partenerul va reproseaza ca neglijati problemele de familie" - asta se aplica pentru toti barbatii insurati, nu?
De departe favorita mea este parerea avizata despre relatia cu partenerul de viata. "Este posibil ca persoana iubita sa va inteleaga gresit dorinta de libertate", "Consultati-va cu partenerul in privinta investitiilor". Ei dracie, si daca nu se exista asa ceva? Sa ma ingrijorez, ar trebui sa imi caut? :-s O sa moooor?
Cand am zis ca eu cred in zodia mea, nu voiam sa spun ca sunt de acord cu felul in care e descrisa. Doar ca suntem mai ciudati, asa.