N-ai cum sa nu ma vrei! Sunt atat de inalt, ca dau cu capul de praguri! Sunt o fosta prajina convertita la statutul de para! Mandru consumator de toxine din orice “racoritoare” contemporana, incurajez consumul larg de Cola, pentru ca “o masa buna cere o Coca Cola rece”. Am un piept paros si o barba care se incapataneaza sa fie mereu prima. Zestrea mea e un frigider de prin '80, un monitor Samsung smecheras si un aparat foto.

Ma spal aproape in fiecare zi! Chiar si pe corp! Fizicul mi-e impresionant, probabil ar baga in apoplexie majoritatea nutritionistilor! Am o conditie fizica de impresionat, am urcat 5 etaje la munca acu vreo 2 luni! Le am cu sexul, asta daca nimeresc unde trebuie…

Cu mine n-ai cum sa te plictisesti. Ai de ales intre atatea indeletniciri interesante, precum “cum sa-l scoatem azi pe Mihai din depresie” sau poate “la cine se gandeste Mihai si dupa cine mai suspina ca un baietel de liceu”. Am auzit ca “oare Mihai face misto sau vorbeste serios” e un joc destul de popular, ar trebui sa se faca o aplicatie pe Facebook dupa el. Nu trebuie sa platesti facturi mari la telefon, oricum nu imi place sa vorbesc la telefon, in schimb o sa iti fac cadou o optiune cu multe sms-uri si te-ai scos… sa vezi atunci declaratii de dragoste in 160 de caractere sau mai putin! Asta mi-e specialitatea, daca am ceva de transmis o sa primesti mail de la mine, daca e de rau o sa fie unul fara titlu, etc. Dar toate astea sunt lucruri bune!

Vei beneficia si tu de pe urma fanteziilor mele de necontrolat, sexuale sau aiurea. Stiu, nu-i asa ca sunt fascinant? Nu stiai ca sunt un obsedat sexual! Ei bine, fetele de la munca si-au dat seama din prima (aici ar trebui sa fie un link catre un comentariu mai vechi, daca il gasesc, daca nu, bafta).

Vei avea mereu pe cineva care sa iti repare calculatorul sau macar sa lupte cu el, in mandria lui, ore sau chiar zile pana cand sa se dea batut. Si stiu sa curat cartofi de-i ia naiba, sa mor io!

Intimitate garantata! N-o sa te intreb chestii indiscrete pt ca sincer n-o sa imi pese, desi o sa spun ca au importanta pentru mine toate lucrurile care te privesc! Vei fi lipsita de presiunea unui angajament de durata, pt ca probabil o sa ma plictisesc repede, sau daca nu, cel putin nu vei auzi prea curand “te iubesc” de la mine (pentru ca daca ai auzit, cel mai probabil mi-ai dat cu flit).

Zilnic cercetatorii descopera noi si fascinante lucruri despre mine, mai nasol e ca nu ma lasa sa plec din laborator inainte de ora 18…

Vad peste tot in Vama oameni cu tricouri Metallica, Iron Maiden, Led Zeppelin, poate chiar si Judas Priest. Fara exceptie, toate sunt negre. Sincer, fenomenul ma depaseste. Cu ce e diferita atitudinea asta de "eu sunt rocker, imi las plete si port tricouri cu formatii trash metal" de "eu îs baştan mânca-ţi-aş, am duşmani şi am valoare, ascult manele şi puţin mă doare"sau "tokio hotel and make-up ftw"? Nu prea vad diferenta, sincer.
Am zis ca ma depaseste implicarea in modul de viata rock si nu numai, dar asta nu inseamna ca nu imi place rockul. Din pacate, mereu ajung prea tarziu. Nu ma refer la concertul Metallica din 99, atunci era prea devreme. Am pierdut multe concerte din cauza ignorantei sau a comoditatii: Placebo acum 2 ani, ulterior am avut o perioada destul de lunga in care muzica lor ma obseda; Muse anul trecut, am ascultat mereu cu placere dar nu imi mai aduc aminte de ce nu am fost la concert; Deep Purple, despre care stiam ca erau vechi, ceea ce m-a dus cu gandul la "invechit" (hey, honest mistake) - apoi mi-am luat intreaga discografie si am descoperit cam cat de tari pot fi; ca sa ramanem doar la rock, pt ca altfel ar fi prea lung textul, amintesc si de Metallica acum si Lenny Kravitz maine. Iron Maiden nu am ascultat, dar parca prevad ca o sa imi iau si discografia lor si o sa incep sa regret.
Dar vorbeam despre Metallica. Am facut cunostinta cu ei de la Daniel. Timp de 2 ani am avut albumele lor drept sunet de fond al vietii mele de camin. Nu in sensul ca acum le-as recunoaste de la primele acorduri, pt ca sambata am fost destul de rusinat cand am confundat Rammstein cu Metallica in Stuf (doar la inceput). Ci in sensul ca i-am perceput de la inceput intr-un mod negativ. Daca i-as fi descoperit eu cu urechile si curiozitatea mea, mi-ar fi placut mult. Nu tot, dar macar o parte. Asa, ceva a fost mereu in neregula cu ei. Imi plac, dar eu nu am albume Metallica pe comp (cel putin nu aveam). Imi plac piesele lor celebre (si baladele, evident) dar cam atat.
Acum ca ma gandesc bine, aproape toata lumea cunoscuta si care are legaturi cu rockul a fost la concert. Dan, Lau Plesa, Catalin, Dana, Jolly si multi altii pe care nu mi-i amintesc acum (ah da, si Rares). Si daca n-ar fi fost ploaia si unele recenzii negative, mi-ar fi parut rau de tot. Asa, zic doar ca a fost un concert care ar fi trebuit bifat. Imi pare oarecum rau ca n-am fost.

Am un talent deosebit in a face din tantar hipopotam. Mai exact cand vine vorba de dragoste. Tocmai am terminat de vizionat o “comedie” romantica si sunt in acea dispozitie. Nu inteleg de ce se numeste asa, in general viata iti da multe mici motive de a zambi, poti rade si de lucrurile rele, si de penibilitati, cam de orice pe lumea asta, e doar o chestiune de alegere. In schimb romantismul nu e niciodata ca in filme. Si atunci cand e, pare fortat.

Totusi, eu sunt un romantic de moda veche (old fashioned romantic, pe frantuzeste). Ce gandesc si ce simt, fara a incerca sa le transpun in cuvinte, se invart intr-o dulce neoranduiala, se creeaza o confuzie care imi da aceeasi zenzatie de caldura ca si un moment siropos, dar bun, din filme. Faptul ca ma incearca un curcubeu de sentimente ma face, daca nu beat, cu siguranta ametit. Nu stiu daca sunt indragostit, daca asta va intrebati.

Si ca sa exemplific exact cat de penibil poate suna transcris in cuvinte, iata. M-am intors de la mare mult mai confuz decat plecasem (intr-unul din ultimele 3 weekenduri, ca sa fie mai greu de ghicit – yes I’m bragging). Inima mi-era indoita, pentru ca, desi nici nu am incercat, nu i-am spus nici acum ca ma face sa ma simt mic si vulnerabil cand vorbeste cu mine, dar radios si fericit in acelasi timp. In schimb, s-a intamplat ce mie nu-mi face deloc placere sa observ. Nu e prea grozava constientizarea faptului ca tu placi pe cineva si altcineva te place pe tine, sunteti in acelasi grup si nimeni nu spune nimic, asteptand momentul potrivit. E si mai nasol cand tu te uiti cu jind dupa cineva, lipsit de curaj, iar pe tine te admira doua alte fete, care probabil au perceput, cu simtul ala suplimentar al lor, gandurile mele. (you’d have to be a total idiot not to get it, just luke at the pictures).

Cum combati pesimismul? Cum poti sa ridici capul si sa iti spui singur: Nu fi prost, ai sanse, spune-i ce simti, nu vei trece peste asta, doar ai mai incercat in ultimii ani, nu te lasa dominat de gandurile tale sumbre, nu ai nimic de pierdut? Dar dragostea cum o poti combate? Daca tu ai pretentia de a sti ce e dragostea, cum poti sa ii spui celuilalt ca de fapt nu iubeste? Nu fi ipocrit. In acelasi timp, chiar daca ea nu e a ta, ti-e frica sa nu o pierzi, sa nu pierzi putinul pe care il ai din ea.

Pentru ca probabil creierul meu nu era destul de bine amestecat, s-a purces la amplificarea fenomenului. Toata saptamana trecuta.

Luni m-am intalnit cu Silvia. Datorita faptului ca e suspectata a citi acest blog, nu o sa spun nimic despre ea.

Marti

Miercuri am avut placerea de a fi lasat pe afara vreo doua ore, flamand si nespalat. Asteptand in fata caminului pe unul din colegi, am avut norocul sa ma intalnesc cu Andreea (ochi albastri, hhhhhhhhhot). Aceeasi fata care m-a invitat foarte subtil sa mai trec pe la ei prin modul (mi-e dor de chefurile din anul 2). Mi-a inseninat ziua, si nu numai pentru ca arata extraordinar. A da, si sper sa nu citeasca :)

Joi am fost sa imi iau pachet. Ce mi-a fost dat sa vad? M-am intalnit la maxi taxi cu Dana, o tipa din Galati. Am vorbit de vreo 3-4 ori per total toata viata, insa una din ele a fost pe tren, vreo 4 ore foarte interesante, plus o alta data la care ne-am intins la vorba. E foarte foarte frumoasa si misterioasa, mereu are un zambet enigmatic pe chip si tare-as vrea sa aflu ce se ascunde in spatele lui. Pana sa ma dezmeticesc, i-am luat numarul de telefon, pe care culmea mi l-a si dat. Nici n-am vrut sa i-l cer, dar am facut-o.

Vineri am fost sa depun acte la ING. Am asteptat vreo 20 de minute dar s-a meritat. Fata care m-a ajutat este, cred, mai tanara decat imi imaginez eu ca ar trebui sa fii sa lucrezi cu publicul la o banca. O fata blonda cu ochi foarte frumosi si voce blanda, buze tentante. Am facut-o sa rada de cateva ori si am avut impresia ca as fi putut sa o invit si in oras (chiar daca nu eram cine stie ce atragator, tricou ponosit si barba).

Imi pare rau pentru fata de marti, chiar am uitat cine a fost.

Sunt convins ca nimeni nu o sa inteleaga exact ce-am scris aici si cu atat mai putin de ce am scris asta aici. Cel mai bine e sa nu incercati. In afara de tine (asa face Dina, mereu i se adreseaza Lui cu atata dragalasenie si naturalete, ca mai-mai imi vine sa oftez ca nu sunt eu personajul central al scrierilor ei).