Într-o zi am fost teleportat în aeroportul din Praga, cu tot cu bagaj și informațiile necesare pentru a mă descurca în oraș. Se pare că aveam și rezervare la hostel.
 
 M-am urcat într-un autobuz care s-a dovedit a fi destul de aglomerat, nu știam că așa de mulți oameni vin de la aeroport. Timp de 30 de minute am avut plăcerea (?) de a privi direct în labii un cameltoe, ceea ce nu poate fi tradus decât prin "păsărică îmbrăcată". Se afla la < 2 metri de mine și era hipnotizantă. Proprietara ori nu stia ce armă posedă, ori se juca cu gâtul meu.
 
 Se pare că orașul Praga are unul din cele mai bune sisteme de transport în comun, lucru cu care mă declar de acord. Aici puteți admira poza cu sistemul intreg și aici cu transportul de noapte (rușine București).
 
 Am realizat că nu e prea plăcut să lucrezi într-un magazin de suveniruri. Orașul rivalizează cu succes pe Amsterdam și Londra la densitatea de magazine kitsch pe cap de locuitor. Trebuie că este una din cele mai de rahat joburi pe care poți să le ai, mai puțin în cazul în care primești bonusuri de performanță, caz în care blonda aia absolut superbă care lucra în magazinul de lângă pod sigur câștigă bine.
 
 Prima mea plimbare în oraș a început de pe lângă teatrul național, unde am fost acostat de un individ care părea american, cu accent nedefinit (deci putea fi de oriunde), care m-a acostat cu "Is that a map?", m-a înșfăcat cu "I need to get to an internet cafe" și a terminat cu "I need a few euros to get online, bla bla" și de-aici n-am mai ascultat. În mijloc fusese ceva despre el fiind ne-ceh, dar vorbind cehă, o femeie care l-a părăsit și un copil pe-acolo. Elaborată abordare. Spre deosebire de cea de puțin mai târziu, când mă întorceam, o femeie care m-a luat inițial pe limba lor și apoi a adăugat, pentru clarificare: "Lităl maani". Sau de cerșetorii de pe pod, care se pozitionau extrem de umil (unii aveau și câini în aceeași poziție, foarte eficientă tactica).
 
 Când am ajuns în piața veche am exclamat ca pentru mine "Holy shit this is amazing" - exact, în engleză. La puțin timp după, bântuind pe străzile din jur, mi-a trecut prin minte că Pragăi îi lipsesc prostituatele, ar fi mult mai interesant să admiri gagici în vitrine în jurul bisericilor și turnurilor. Amsterdam m-a corupt de tot. Curve pe care le-am găsit la 3 noaptea, când plecam la aeroport. Stătea ca proprietara în intersecție și îmi făcea cu mâna insistent din colțul celălalt, că să vin.

Ce-i drept, femeile astea nu erau urâte. Cehoaicele, nu profesionistele. Erau full-on frumoase. Impresia s-a adâncit pe măsură ce timpul trecea și luam mai multe metrouri și tramvaie. E posibil să fi căutat eu o legătură și s-o fi creat în mintea mea, dar mi s-a părut că ele sunt un amestec egal între blonde și brunete, ca o punte între est - România, și vest - Olanda. Get it? Blond, brunet, vest, est - in the middle! Oh, never mind.
 
 Ideea de crossover între vest și est s-a manifestat și în trafic. Totul bine și frumos, o intersecție cu un pod, unde trec mașini și 4 direcții de tramvaie, totul merge smooth, mai puțin atunci când un baștan se hotărăște să parcheze mașina fix unde era mai îngustă strada, s-o lase pe avarii și să-și vadă de treabă unde avea el cu ghiuluri. Tramvaiele n-au mai putut circula și erau blocate pe pod, mașinile făceau și ele haos, doar doar de-or trece. În vreo 5 minute a venit și poliția, sper că i-a dat o amendă să-l doară la burdihan (ofc că era masiv, numai porcii își permit chestii din astea).
 
 Una din lecțiile de viață prinse în vacanță a fost că trebuie să învăț înjurături în olandeză. Toată lumea le prinde pe astea mai întâi, oriunde ar fi, în franceză, britishineză, italiană sau cehă. Și naivul de mine vrea să învețe să "comunice normal" în limba adoptivă. Mai bine să învăț a comunica nivelul meu de dat limbi olandezelor (profesori voluntari?)
 
 Dacă ar fi să ghiciți, de unde ați zice că era singura mașină cu roțile blocate pentru parcat ilegal din centru? Nu v-ați fi așteptat poate la Cluj...
 
 Cea mai mare gaură neagă aka cea mai stupidă chestie care înghite energie degeaba din univers se află în toaleta publică a hostelului St. Christopher's, unde se află pe repeat o bandă cu lecții de cehă pentru începători absoluți. Și bineînțeles că atunci când spun "absoluți" mă refer la fraze întregi precum "Can I get a room with a view" sau numărători până la 1000.

Jocul meu preferat este "Spot the tourist", pe nivelul intermediate. Dacă îl joc în Amsterdam e pe "Easy", în Praga există locuri pe hartă unde dificultatea crește, spre exemplu în centru pe lângă unde stăteam eu - nu puteai fi niciodată sigur dacă oamenii cu rucsac erau turiști plecând de la hostelurile ascunse după blocuri sau localnici foarte practici. Și da, am jucat "Spot the tourist" în timp ce eram turist, și ce?
 
 Am urcat un deal. A fost o realizare în sine, dar scopul paragrafului e să evidențiez câți alergători erau acolo în parc. Deci parcul era pe deal, era un deal cu copaci care era și parc, cu poteci șerpuitoare - înțelegeți voi. Dar să văd oameni alergând la deal (și era o pantă semnificativă) cât și urcând pe scări în pas de alergător, asta mi-a umplut sufletul de mândrie pentru rasa mea. E într-adevăr un oraș foarte prielnic pentru alergat, cu multe locuri mișto, precum malul de vest al râului.
 
 Una din realizările mele din Praga a fost facilitarea relațiilor sexuale între un brazilian și o italiancă, dintre care tipul stătea în cameră de hostel de 8 persoane (tipa prin alte părți). I-am admirat curajul când a adus-o pe tipă în cameră, atenție, cameră shared în care mai rezidau 4 oameni; că i-am oferit intimitate, coborând jos la o bere. Până să apuce să termine, ceilalți 2 (americani) s-au întors și i-au prins în fapt. Eu n-am fost acolo, dar americanul nu și-a mai vrut patul înapoi. Fast-forward 3 ore mai târziu, mă întorc în cameră unde brazilianul, insistent ca întotdeauna, o adusese iar pe tipă - care fată părea foarte knowledgeable, i-au luat 0.8 secunde să-și tragă pantalonii înapoi. Le-am mai dat o oră la dispoziție și le-a ieșit. Mă rog, ei i-a intrat.
 
 De ce m-ați mințit că e normal să se aplaude in avion, că n-a făcut-o nimeni nici la dus, nici la întors. Și n-o mai faceți nici voi, românilor, nici măcar dacă alții aplaudă, ce dracu te doare pe tine-n cot ce fac alții. Mă rog, nu că nu te-ai simți ca acasă în celelalte privințe, engleza stewardeselor sună exact la fel de robotico-expeditiv ca și a româncelor. În virtutea aceleiași idei de mai sus, 2 erau blonde, 2 brunete. And dat ass!
 
 Cam atât am avut de povestit, mai puțin ideea care mi-a venit în timpul șederii mele. Luându-mi notițe mentale, am schițat o idee pentru o carte, schițat fiind cuvântul de ordine, o carte care ar prezenta interes pentru oameni ca mine, obsesivi și compulsivi (separat). Cartea poate fi ori (auto)biografică, ori pur entertainment, ori informativă pe nișa de travel. Și întrebarea e: v-ați aflat vreodată în postura de-a trăi într-un loc, pentru puțin timp sau lungă durată, și să vă doriți să vă integrați repede? Care sunt trucurile necesare, ce trebuie să știi pentru a trece cu succes drept un localnic?
 
 Voluntari?