În urma a două vizionări The Avengers în cinema, simt că e de competența mea să las deoparte subiectele serioase de blog și să tatonez terenul pentru intrarea într-o nouă branșă, aceea a criticilor de film. Însă eu voi fi o nouă specie de critic, acela care caută nod în papură filmelor care mi-au plăcut. Și începem cu
 

Un pic diferit față de obișnuitele postere înărcate

 The Avengers, creația Marvel, plină de super-eroi și extratereștri, cu multe și scumpe efecte speciale și încasări record. Las partea convențională a recenziei colegilor mei de la Marele Ecran, eu mă voi concentra pe demitizarea acestor FALȘI eroi, acești impostori ai legilor fizicii, chimiei, anatomiei and whatnot.
 
 Filmul este o rescriere a unor comic books care se întind pe mai multe decenii și, după cum spune Știe-Tot, inițial era alcătuit din chestii care n-au apărut pe ecran, de înțeles de altfel, cu nume stupide ca Ant-Man sau Wasp. Dar cei care apar în film sunt sau au făcut parte la un moment dat din echipa Avengers așa cum apare în comics. Cu cine să începem?

N-am putut să mă hotărăsc între postere

 
 [SPOILERS]
 
 Hai să începem cu indestructibilul, Hulk. Monstrul ăsta verde apare la jumătatea filmului, unde se dezlănțuie și distruge tot. Mai apare la sfârșit, când pare să fie mult mai confortabil în a se controla și a respecta chiar ordine (!). Deci stai să înțeleg: Bruce Banner se chinuie cu greu să nu se transforme într-o bestie fără minte, care e pregătit să distrugă pe toată lumea pentru că l-au adus pe nava asta, prilej cu care transformarea lui durează vreo 3 minute (e drept că se opune), iar la final Banner mărturisește că el e mereu nervos și într-un singur shot panoramic (2 secunde) se transformă din om în pachet de mușchi, continuând prin a lua ordine de la Captain America și chiar salvând pe Iron Man.
 Hai să abordăm și sensibila problemă a indestructibilității. Zise el la un moment dat: Mi-am tras un glonț în gură și Hulk l-a scuipat afară. Hmm, ok, atunci cum reacționezi la o combină industrială tăindu-te în fâșii? Oare ce se întâmplă cu Hulk dacă-i torni în cap cel mai concentrat acid pe care îl poți sintetiza? Și dacă Thor îl aruncă în afara atmosferei, ce pățea atunci? Și cel mai mare semn de întrebare, de unde își ia Hulk energia? Ca un corp pseudo-omenesc cu atâția mușchi, ce arde el? că de mâncat nu îl văd niciodată să mănânce. Bruce Banner ar trebui să mănânce 100k calorii pe zi și să fie mega-suplu. O simplă problemă de metabolism, Whedon.

Trecând la următorul membru fondator, domnul Tony Stark e un biet om. E un fel de Batman dar cu mai mulți bani și cu jucării mai amuzante. Ok, pot să înghit că armura lui e impenetrabilă (totul pare să fie impenetrabil în filmul ăsta), dar cum naibii este el protejat înăuntru? Ce fel de amortizoare poate să înghesuie el în costumul de metal în așa hal încât să nu își rupă toate oasele la fiecare căzătură din cer, cum se mai întâmplă în filmul ăsta? Și ce dracu de material e ăla care nu se îndoaie decât dacă vine un zeu și îi face o gaură în costum? N-are cum să fie din același metal ca scutul lui Captain America, pt că ăla era unic. Oricum, all in all, omul Tony Stark e ridicol de ușor de omorât în orice moment, mă mir că n-o face nimeni.
 
 Thor, dragă Thor. Ai încins tu spiritele femeilor, dar până la urmă ce ești, zeu sau semizeu? Că se pare că nici tu, nici frate-tău nu știți. Și cum vă primiți voi puterile acolo în Asgard, e un bol mare cu bilețele și cine trage pe cel norocos, ăla e? Oricum, n-am înțeles exact cât de puternic e, pentru că la un moment dat se bate cu Hulk, which is pretty badass, apoi e înjunghiat cu o scobitoare de fratele ăla viclean și aproape cade din picioare. Eu dacă aș avea arma fulgerului numa' pe-aia aș folosi-o, ca un combo supralicitat la Mortal Kombat.
 
 Până la urmă, Hawkeye și Black Widow sunt oameni, nu au nici un fel de putere. Și cum puii mei vede arcașul ăsta așa de bine la sute/mii de metri distanță în halul ăsta? Vederea omenească sunt convins că nu funcționează așa. Pagina lui de Wiki omite în mod convenabil detaliile despre vederea supra-umană. Dar sunt multe lucruri despre cât de bun e în luptă, așa că vine întrebarea firească: cum te-a bătut o femeie? În film, Black Widow îi dă niște pumni în gură de nu știe ce-i cu el, și nu numai asta, dar avem și scena clasică în care sunt amândoi cu mâna pe cuțit. Nu știu despre voi, dar pe mine nu m-a bătut niciodată la forță o femeie mai mică de dimensiuni și nici n-o să se întâmple.
 
 Captain America? A fost injectat cu același ser pe care încerca să-l reproducă și Bruce Banner, deci el are un fel de putere proporțional mai mică, concentrată într-un corp omenesc. În afară de costum (și masca, wtf?), chiar nu găsesc vreo slăbiciune în cum e construit super-eroul. Ceea ce e bine pentru ei, se pare că el ar fi conducătorul.
 
 PS: mențiune de onoare pentru Maria Hill/Cobie Smulders, care e bunăăă în filmul ăsta, parc-aș alege-o pe ea în dauna Scarlettei. Nu mă uit la serialul ăla, dar dacă m-aș uita, pentru ea aș face-o.
 PS2: știa Bucureștiul ce știa: șhaorma e de supereroi (check this out)!

 În ciuda aparențelor, trebuie să menționez că filmul este extraordinar, fabulos de distractiv, fără cusur la prima vedere (mai ales în IMAX) și am chicotit ca un copil mic pe parcursul întregului film. Și i-am dat 10.

 Vrei să scapi de un prieten bun fără de care nu te-ai vedea, și nu știi cum? Ești sufocat de prea multă atenție din partea prea multor oameni cool și ai nevoie de spațiul tău? Ai prea multe cunoștințe și n-ai timp de relații umane așa că vrei să ieși la pensie și să te bucuri de liniște? Nu te îngrijora, avem o selecție largă de atitudini distructive care te pot ajuta să scapi de surplusul de amici nedoriți, cu care te poți întâlni după ani și ani și cu care să nu mai ai nimic de discutat. E simplu, urmează unul din pașii de mai jos sau o combinație de doi sau mai mulți pentru un efect îndelungat! În foarte puțin timp poți realiza performanța de a fi evitat în locuri publice sau la telefon de către acești oameni!
 
 Prima rețetă este clasică: ai prieteni cu care ieși în oraș regulat, te distrezi în cluburi, faci sport cu un grup de oameni, ai colegi de treabă care te invită constant la activități. Tot ce trebuie să faci e să te cuplezi cu unul sau una care să-ți ceară nici mai mult nici mai puțin decât tot timpul tău liber - sau îl poți acapara tu pe al lui/ei. În primele luni vei începe să refuzi regulat invitațiile prietenilor, aruncând scuza legitimă că te îndeletnicesti în activități de cuplu. În timp devii din ce în ce mai comod într-o relație călduță și prietenii vor înceta să te sune, decât poate de două ori pe an, la ocazii speciale, for old time's sake, etc. Atunci se va întâmpla să fii deja invitat(ă) la o nuntă (pentru că asta fac cuplurile comode, exersează) și vei putea să refuzi fără nici un stres. Sigur, îți declari intenția înflăcărată, dar vagă, de a te întâlni în curând, și o vei lăsa atârnând. Misiune îndeplinită.
 
 Dacă ești una din cele două persoane pe care le cunosc, o metodă mai directă, dar neînțeleasă, este să te retragi în munți unde vei lua parte la ședințe de meditații/brainwashing, unde oricum nu te va căuta nici dracu. Din când în când îți faci apariția în Vamă și toată lumea e la fel, numai tu ești schimbat și încerci să-i racolezi pentru același lucru. Se uită ciudat la tine și nu te mai caută nici pe Facebook.

 Dacă te afli într-o poziție incertă cu o persoană de sex opus, ai două opțiuni: ori răcești relația ca pe Large Hardon Collider pentru că nu e destul de atrăgător/atrăgătoare, ori faci sex (opțiunea preferată), ceea ce mai mult ca sigur va strica relația, pentru că dacă ați fi vrut să fiți un cuplu ați fi fost deja. Deci futai, după care o varză de frânturi de sentimente, de obicei doar de o singură parte, după care urmează frustrări legate de dezinteresul uneia din părți și de aici totul se duce la vale fără ajutor. Felicitări, ai un +1 în Little Fuck Book. Îi mai verifici din când în când contul de Facebook, când ești în călduri (mereu, masculin, sau la ovulație, feminin).
 
 Dacă te bucuri de o trecere largă între prietenii cu care ai crescut, atât cei din copilărie cât și cei din liceu, cel mai simplu lucru de făcut e să te muți din orașul natal. E o metodă simplă, tried-and-true, prin care ajungi în ză big city unde de multe ori vin și cei de acasă, dar sunt atâtea tentații și lucruri de făcut încât poți să scapi de prieteniile vechi fără să pari suspicios. Din când în când te întorci la sursă și mai bei o bere, pentru că altfel te plictisești de moarte într-un oraș mort. Repeți asta de două ori pe an și e de ajuns să ții o flacără de veghe aprinsă.
 
 Ești deja în ză big city și n-ai scăpat de prieteni încă, cu toate distracțiile din jur? Ești un om mare de-acum, e timpul să-ți iei un job. Poate să fie cel mai de căcat posibil, tot te va ajuta să muncești 8-10 ore pe zi pentru un salariu cel mai des de rahat, și îți va distruge zilele, nu vei mai avea chef de nimic. În weekend tot ce vrei e să recuperezi timpul pierdut vegetând din timpul săptămânii, timp pe care îl recuperezi... relaxându-te, normal. Dacă ești foarte norocos, ai parte de un job bine plătit și/sau foarte mișto, care te stimulează să lucrezi mult overtime. Problem solved! nu vei avea timp nici de prieten/prietenă, așa că e bine să plănuiești din timp și să-ți faci dinainte, preferabil să fi intrat deja în etapa "nu facem nimic, dar e prea confortabilă relația" înainte să începi să muncești ca un animal. Poți fi sigur de faptul că nu vei mai ieși decât cu o mână de prieteni într-o sâmbătă seară, și asta numai dacă îți dorești - un workaholic e mai rău ca o femeie gravidă, poate să invoce orice scuză în orice moment.

Dacă te întrebi: totul e fine and dandy, dar ce fac când vreau să scap de cineva anume? Ai venit la persoana potrivită, pentru că sunt deosebit de experimentat în această categorie de alienare. Îți trebuie un plan pe termen mediu-lung. Întâi ai parte de prietenia clasică, cu mici diferențe dacă e de același sau sex opus. Apoi începeți să vă apropiați și vă încredințați secrete unul altuia, ca niște prieteni buni. Următorul pas e să ajungeți la apogeu (nu vă mai gândiți la sex), în preajma căruia unul din voi se mută și îi propune celuilalt să stea împreună, că tot vă înțelegeți așa bine. Ai rezolvat jumătate din problemă! Aici ajută mult și să fii un personaj asocial cu probleme comportamentale și de comunicare, sau să fii un control freak cu OCD/self-centered bastard (bitch). Începeți să vă certați pe cele mai banale lucruri, gen vasele din chiuvetă, gălăgia, prietenii pe care puteți sau nu să-i aduceți, banda de internet și cine ce cameră ia. De aici nu trebuie decât să te relaxezi (figurat vorbind, va fi o perioadă extrem de stresantă) până când lucrurile devin iremediabil distruse și unul din voi se va muta fără nici o vorbă. Și așa va rămâne. 
 
 Recunosc că bărbații au un avantaj nativ în aceste metode, deoarece putem aplica metoda fuck & don't call oricât de des putem, iar față de cei de același sex e destul să aplicăm ignore, fiindcă nu se întâmplă foarte des ca un bărbat să îi spună unui alt bărbat: "Când mai ieșim împreună?" sau "You never call anymore!". Mission accomplished. 
Și da, nu-mi fac iluzii, sunt convins că femeile au de două ori mai multe și mai crude metode decât ce-am înșirat eu mai sus, dar nu vom afla niciodată, pentru că sunt cel mai bine păstrat secret.