Acum o saptamana mi-am luat gandul de la concertul Chemical Brothers. Inca n-a fost, si deja imi pare rau ca nu ma duc :((. Nu stiu ce naiba s-a intamplat, ori n-am bani, ori nu am cu cine sa ma duc, ori n-am dispozitia necesara, dar stiu ca e o greseala. Adica, uitandu-ma la inregistrari ale concertelor Chemical prin lume, toate scuzele posibile si imposibile palesc. Frate cum sa nu-ti placa Chemical Brothers si sa iti placa orice altceva house/trance? They are the best!
Sa varsam o lacrima in cinstea inteligentei mele si a momentului inspirat in care am hotarat ca totusi nu o sa ma mai duc. O consolare e ca e la Sala Polivalenta. Orice ca orice, dar nimic nu e mai misto ca un concert in aer liber.. eventual pe plaja!
Aaa, si sper sa mai am si alte consolari cand o sa aud review-uri negative legate de organizare... da, hotarat lucru, asta m-ar face sa ma simt mai bine. Pana una alta, am ratat toate concertele toamnei... somebody slap me, please!

M-am gandit la titlul asta toata seara si dimineata, deci n-aveam cum sa nu incep asa. M-am mai gandit si la titluri alternative, cum ar fi: Don't drink and drive on a week-day, even if you're in the passenger seat, sau Mai bine cu o Cola in fata pana la 6 dimineata, si n-are rost sa mai insist, ca deja ati inchis pagina.
Cu capul vajaind, dar macar cu memoria fresh, am sa incep sa povestesc de ce port aceleasi haine ca ieri (oh, don't worry, mi-am schimbat tricoul) si de ce am pete pe ele si de ce sunt asa docil si de ce mi-e frica sa mananc.
Aseara a fost inaugurare de club, asa ca multumita domnisoarei (n-am facut bine sa dau link?) am fost si eu si am vazut Victoriei partea de jos (pe cuvant ca nu-mi aduc aminte sa mai fi fost pe acolo) si am participat la o inaugurare de club Arrogance cand ar fi trebuit sa fiu cuminte si sa ma uit la meci, cel mult la un film. Vom vedea in cele ce urmeaza ca a fost o alegere (ne)inspirata. Fiecare intelege cu sau fara paranteze.
Pentru ca am fost cu niste alcooliste si un alcoolist si pentru ca a fost bautura gratis, pe scurt am baut toata seara. Despre club o sa zic doar ca e misto rau, pentru o zi de week-end, si probabil daca nu era presiunea asupra mea sa tot beau, m-as fi distrat :)).
Atentie: urmeaza descrierea in amanunt a unei betii.
Pentru ca eu nu stiu ce sa comand in club, am baut ca si altii whiskey cu cola sau red bull, ceea ceeeeee imi aminteste acum de ultima betie crunta care tot de la whiskey in Expirat mi s-a tras si acum imi dau palme pentru ca nu mi-am adus aminte aseara!!!!
Dupa vreo 3-4 l-am intrebat pe barman ce altceva poate sa imi dea, nu m-am aventurat decat la un Garrone, apoi inca alte whiskey-uri si la sfarsit, cand nu mai puteam, voiam sa cer cocktail non-alcoolic si nu mai aveau, asa ca barmanul mi-a recomandat, dupa simptome, o bere. Tin sa mentionez ca nu am simtit absolut nimic pana la ultimele 2 whiskey-uri, in conditiile in care per total au fost vreo 8-9 (who the hell knows).
Gradul de alcoolizare are mai multi indicatori. Unul din ele a fost ca i-am dat Simonei o palma peste fund. Altul a fost ca am dansat (asa un pic). Apoi la bere mi-am facut curaj si am facut cunostinta cu Ilinca/Ruxandra. Doar atat, din pacate. Mi-a cam fost un pic rusine cand mergeam pe doua carari (doar doua) pe langa Di, dar trece ca-s nesimtit din fire. Apoi acul indicator a luat-o razna cand am *vezi titlu* imediat dupa iesirea din taxi. Hey, at least it was quick.
Nu-s mahmur, dar se invarte ceva, in mod sigur...
Cam asta e istorisirea unei alcoolizari, fara a face referire la companie care a fost placuta sau la locatie care a fost placuta sau la sms-ul salvat ca ciorna pe care n-o sa il citeasca niciodata ... care a fost placut de scris, but still...

Live. Dezbatere.
Sometimes i feel like i don't have a partner,
Sometimes i feel like my only friend
Is the city i live in, the city of angels,
Lonely as I am, together we cry.
Adica piesa e live, si m-a pus pe ganduri in privinta unui lucru. My only friend is the city... ar trebui sa fie un cantec trist, in care totusi se regasesc atatia oameni care acompaniaza pe solist (like i said, e dintr-un concert). Deci, de fapt, nu sunt singuri. Sunt mii ca ei. Ei nu isi dau seama, insa tot ce au de facut e sa intinda mana.
Din momente ca astea reiese satisfactia pe care o poate avea un solist/cantaret/compozitor, cand vede ca in muzica pe care o face se regasesc atatia oameni si versurile lui rezoneaza in inimile atatora. Similar e si cu scrisul, fie el romancier, poet sau blogger. Scriitorul isi mai alina din singuratatea care l-a impins sa scrie texte triste, emotionale, asemenea dispozitii demne de tragedii grecesti, numai ca transpuse in contemporan, brusc devin appealing pentru toti cei care descopera acel sentiment si isi aduc aminte ca nu demult ii dureau aceleasi lucruri. De aici, falsa impresie ca sunt intelesi. It's all a big misunderstanding.
Dar e mai placut sa traiesti in iluzie. De-aia place Robbie Williams (baiatul asta revine obsesiv, nu?). Compune preponderent piese de dragoste, sensibile, dar nu siropoase (zic eu). Bine, probabil s-au mai terminat ideile, ca a mai schimbat registrul intre timp. Dar cert e ca el, cu vocea lui superba interpretand magistral piese sublime, ma face pana si pe mine sa vreau sa ies la cafea bere cu el, d'apoi toate fetele care viseaza la un print frumos si nu se multumesc cu bietul muritor de langa. Who needs ordinary people, when there's Robbie? He's not married, there's still a chance.
No pe bune, admire Robbie, I'm not jealous. Not any more :)

Nu stiu exact de ce place altora Ratatouille, mie mi-a placut din cauza soarecelui care se simte subapreciat si totusi reuseste sa faca lucruri marete chiar si fara sa primeasca creditul meritat (da, altruism, you know who! *in case you read my blog :D*). Yes, it's fun, dar nu e genial, e un family movie, si nu l-as vedea de doua ori.
In fine, voiam sa zic ca acum cateva zile am vazut Elephant, film mult mai potrivit pentru mine, sufletelul meu si nevoia mea (recent stavilita) de filme bune. Astept pe 69 sa vina cu propuneri de filme bune, si cu o bere, eventual. Mai ales cu filmele bune.
Elephant iti da impresia ca sta. Nu se intampla nimic, desi modul de filmare e interesant, in cadre suprapuse (did i say that right?). Scene care se intretaie, una dupa alta, cadre luuuungi, gen: il urmareste pe un tip mergand cateva minute. E greu de crezut ca nu te plictisesti la asa ceva, insa ceva mi-a captat atentia de la inceput, si am ramas sa il vad. Ramaneti si voi si nu o sa regretati.
It's a slow boil.

Mie imi place sa scriu peste tot. Acum ceva timp ziceam ca am nevoie de o agenda ordonata si corespunzatoare exigentelor mele, adica ceva destul de mare incat sa nu fie greu de manevrat, insa destul de mica cat sa o cuprind cu palma si sa scriu. Ca un carnetel de notite al detectivilor din filme, care isi noteaza tot felul de indicii de la locul crimei.
Motivul pentru care imi doresc asta (din ce in ce mai mult) este faptul ca sunt dezordonat. Consecinta faptului ca sunt dezordonat e ca fac eforturi (inutile, as putea zice) de a remedia asta prin biletele, coli albe scrise, agenda studentului scrisa la toate paginile posibile, fisiere Notepad, fisiere Excel, documente Word. Scriu pana si in sms-uri pe care le salvez pe telefon si le citesc din Ciorne. Evident, e o afacere proasta.
Lucrurile scrise variaza. In general incerc sa tin minte ce am de facut in viitorul apropiat. Am doua liste: to do si to get. Nice, nu? Tin sa mentionez ca am facut o lista mai lunga acum ceva timp si jumatatea to get e inca foarte plina, pe cand lucrurile de facut mai dispar, mai expira, te musca de fund si tot tre sa le faci, deci astea sunt mai usor de infaptuit. Listele astea pot contine lucruri de gen: cadou X, bere Y, curat prin camera, spalat haine (da, uit tot). Si multe alte chestii stanjenitoare.
Nu pot spune ca m-au ajutat foarte mult, insa de supravietuit am reusit, si nu sunt cel mai varza om posibil, deci misiunea nu e complet esuata.
Pentru viitor, imi propun o Agenda. NU din aia cu ursuleti cu inimioare!!!

Ca tot venise vorba de George Costanza :)
Sunt anumite personaje, fie ele de film sau nu, care exercita o influenta atat de puternica asupra oamenilor, incat deja devine nesanatos, chiar o usoara obsesie.

George Costanza. Mic, chel si isteric. Acu, nu vreau sa va stric placerea si sa va zic ca textele sunt scrise de Seinfeld, da' nah.. :) Prin replicile lui a facut deliciul unei generatii (mai multora?). Pe cat de isteric era, pe atat de bine ii ieseau vorbele de duh. Numai ca un asemenea om, in realitate, ar fi mai mult decat enervant, chiar si in societatea americana contemporana. Poate ca singurul loc in care se simtea ca acasa era SUA anilor 90, pana sa intervina toata nebunia cu atentatele si razboaiele si petrolul si incalzirea globala si..

Nichita Stanescu :D. Oh cmmon people! De ce nu Ion Barbu? Daca erati nascuti acum 100 de ani ar fi fost idolatrizat Eminescu. Ok, omul a fost inteligent, visator, sensibil, scrie genial. Insa sunt atatia oameni deosebiti, fiecare unic in felul lui, care merita cunoscuti si sunt geniali, poate prin desen, poate doar prin felul de a vorbi, prin prisma cunostintelor. (nu e cu dedicatie)

Robbie Williams. Eh.. ce sa zic si eu acum :). Si eu as vrea sa il cunosc, dar nu din punctul ala de vedere, si nu pentru ca mi s-ar parea genial, si nici n-as da foarte multe ca sa fiu intr-o camera cu el. Mie personal imi place umorul lui, plus faptul ca el chiar e o persoana normala, care se transpune constient intr-un superstar, si asta ma intereseaza pe mine, cum reuseste. Cum se detaseaza de penibilul din noi toti pentru a deveni un semizeu in ochii unora. Sau doar mizeaza pe prostia maselor? (nici asta nu e cu dedicatie)

Angelina Jolie. Oh my sweet, one day we'll be together. Ei bine, asta e cu dedicatie :D. Mai e nevoie sa zic ceva?

o sa mai completez :) acum atat mi-a venit in minte

A avut loc impartirea in doua. Adica Mihai fatalistu' si-a luat talpasita si o sa ne scrie din alt loc, dar asa secretos cum e el nu vrea sa ne zica de unde. Ultima oara a zis ca si-a reactivat blogul ala on the side si ca iar simte nevoia sa scrie acolo. Duca-se!
Noi vom scrie despre oameni frumosi, prietenii, ganduri nobile, filme, iubiri impartasite, pasi reusiti de dans, cat de frumos e afara si altele. Pe supadecaramele o sa aberam pe langa subiect, asa sa se amuze lumea. Because we're funny guys :)

S-o credeti voi ca nu e funny. E chiar foarte funny, numai ca voi n-aveti de unde sa stiti.
Atunci cand zici: "Dude, that's not funny" de fapt nu stii tu sa vezi partea amuzanta din poveste. Nu are nici o legatura cu educatia. Are legatura cu auto-instruirea ta si cu largimea vederilor tale.
In ingustimea mintii tale, nu ai cum sa iti inchipui cum ar putea fi amuzanta afirmatia mea, pentru ca nu cunosti contextul in care ar putea fi amuzanta. Prefer sa iau varianta cea mai putin restrictiva, adica daca mie mi se pare funny si tie nu, este, si tu esti prost. Asa cum o viata, pentru a fi traita, trebuie sa o traiesti. Trebuie sa experimentezi cat mai multe. Asa si cu simtul umorului, trebuie sa fi vazut/auzit ca sa decizi daca e amuzant sau nu. Daca nu vezi partea amuzanta in Seinfeld, Bundy, Powerpuff Girls, Vacanta Mare, videoclipuri Foo Fighters, glume cu evrei si negri, daca nu poti rade de tine si de viata, probabil trebuie sa te reevaluezi.
Atunci cand iti pierzi simtul umorului, asa cum mi se intampla mie chiar acum, trebuie sa te opresti.

Bibliografie: toate spectacolele de stand-up posibile de pe lumea asta, cateva vizite la Cafe Deko, desene animate cand erai mic, poante porcoase, Gogu Kaizer, Icanhascheezburger, etc.