Si stai si te intrebi: in ce conditii se merita traita viata asta? Nu poti pur si simplu sa treci prin ea, sa consumi oxigen si sa poluezi fonic si vizual, sa consumi resursele planetei si gata. Bine, teoretic fiecare are un loc bine definit, daca tu n-ai fi intrat chiar atunci in magazin sa cumperi o paine, cine stie ce s-ar fi intamplat? Daca nu te aflai pe peron atunci cine stie ce-ar fi patit femeia aia (chiar daca n-ai facut nimic) ? Daca nu trimiteai sms-ul ala (asa, in egoismul tau) oare cum s-ar fi simtit? Toate au un sens si daca stai sa analizezi ce-i in jurul tau pentru cateva minute e greu sa mai fii vehement impotriva teoriei cum ca totul ne e predestinat (asta, sau universuri paralele).
Deci, ce poate aduce linistea sufleteasca? Sentimentul ca esti iubit de cineva? Gandul ca esti o persoana speciala pentru el sau ea? Sau poate vrei ca numele sa iti ramana pentru posterioritate, sa fii inscris in Cartea Recordurilor, in cartea de istorie, intr-un manual de medicina sau de ecuatii diferentiale. Vrei sa fii no1 search pe Google? Poate sa fii cel care a ajutat la prinderea unui hot si privit ca un erou apoi de tot orasul. N-ar fi rau nici sa fii cel care castiga marele pot la Loto de Revelion, dar fii sigur ca nu iti va tine nimeni minte numele. Dar in cazul asta nu-ti mai pasa.
Cred ca majoritatea sunt asa. Vor sa le fie lor cel mai bine. Pana si eterna si mereu prezenta cautare a dragostei este un act de egoism. Vreau iubirea vietii MELE, pentru MINE, vreau sa ma faca fericit tot restul vietii. Sau: vreau sa simt ca am trait viata asta din plin! Vreau sa ma distrez la maxim! O viata avem, nu? Sex cu cat mai multe! Cat mai multe orgasme de la cat mai multi! Vreau sa traiesc in lux! Visul meu e sa ajung bogat, cu iaht, avion personal si multe masini... exact ca in Cribs!
Exista oameni care isi dau viata pentru altii. Si nu ma refer in razboaie. Sunt sacrifii umane pe care nimeni nu le observa, uneori nici cel salvat. Uneori sacrificiul nu implica viata. Nu implica nici o parte lipsa a corpului, doar o cicatrice mentala. Si pentru ca suntem construiti cu totii egoisti, cu cat suntem mai cicatrizati, cu atat mai duri devenim, insensibili, nepasatori. Si cu atat mai putin probabil sa faci vreun sacrificiu cat de mic pentru cel de langa.
Nu stiu cum sunt altii, dar eu intru intr-o criza de comunicare.