Twas an annoying vacation. Multe chestii m-au calcat pe coada, ceea ce n-a fost de ajutor in conditiile in care plecasem cu capsa pusa din capitala multiubita. Tot ceea ce urmeaza este un pamflet, pentru ca nu faptele in sine m-au enervat, ele n-au fost decat caii de povara ai intregii istorii recente existentialiste contemporane intrinsece (sac).
Cele mai enervante chestii in vacanta asta.
Se face curat in casa pe data de 31. Cateva ore mai tarziu, in dimineata zilei de 1, ai orez in par, haine, pe pat si pe jos. Te culci in orez.
Asa-i ca sarbatorile sunt perioada din an in care trebuie sa fim mai un, mai iertatori, mai iubitori, etc. Ah crap.
Sa nu te prinda anul nou cu datorii, sa ai bani in buzunar, sa duci gunoiul pe 31, nu pe 1 (de parca in prima zi a anului nu ai tone de gunoi in casa).
Trebuie, dar TREBUIE, sa ai zece tipuri de aperitive, sapte feluri de mancare, patru tipuri de bauturi, la care se adauga tot ce aduc invitatii. Dimineata pe 1, masa e plina de mancare neterminata. Seara pe 1, nu mai e deloc mancare in casa.
Trebuie sampanie la miezul noptii, numaratoare inversa, toate cacaturile. Idiots. E doar pamantul invartindu-se in jurul soarelui, e un obicei stupid stupid stupid (revelionul, nu pamantul invartindu-se).
Este imperios necesar sa te distrezi de revelion. Sa bei serios, party all night long, oh yeah, nu e voie sa te culci cat timp e noapte, party like there's no tomorrow!... dar o singura data pe an? De ce mai petreci daca nu mai e ziua de maine?
Urarile de bine sunt criminale. Ce sa mai zici de ele...
C0ncerte de revelion cu mega formatii! Animal X, Blondy, Alb Negru, Mandinga, Morandi, Akcent!
De Craciun si Revelion se scot vesela buna, fetele de masa albe, cuverturile noi, oh vai, acelea care vor sta inca 364 de zile in dulap, daca nu se mai scot la vreun paste.
Prefacatoria, Doamne.
Dar totusi cei mai enervanti sunt probabil oamenii ca mine.
Stii ca e groasa atunci cand nici calatoria nu-ti mai aduce satisfactie. Stand intre patru pereti sau intre alti trei pereti, avand sau nu o telecomanda in mana, cu stomacul urland de foame sau poate ghiftuit, cu un animal in curte sau chiar cu cinci lighioane, toate frumoase, stand pe internet, nici macar asta nu-ti mai indulceste drumul. Studiile intensive asupra calatoriei in timp au avut parte de o lovitura odata cu schimbarea guvernului, nu mai au parte de finantarea necesara, deci a cazut si varianta asta - apropo, ce idee tampita este masina timpului, acum mi-a picat fisa, daca viata ne este determinata de alegerile pe care le facem, cum ar putea exista o singura dimensiune a viitorului in care sa ajungi printr-o simpla tragere de maneta? Intre 29 decembrie 2008 si 15 iulie 2009, ce se intampla cu liberul arbitru? E clar ca HG Wells era religios pana in maduva spinarii, avea impresia ca destinul ne este scris dinainte. Mereu alegerea cea mai grea e cea pe care n-ai facut-o inca si sa fiu al naibii daca nu ma simt ca un ratat inainte sa fi facut alegerea! ... sau alegerile.
Dar sentimentul de neimplinire otherwise known as 'sunt un ratat' nu vine de la alegeri. Intr-un fel ciudat si intortocheat, presimt ca o sa o iau mereu la stanga, presupunand ca furculita in drum are numai doi dinti. Sentimentul (=reactie chimica in corp) vine de la starea de fapt curenta si prezenta. Sunt cu mult mai norocos decat atat de multi pe lumea asta, totusi sunt complet pe langa. Oare un cub se simte neimplinit fara un polizor care sa-i ofere lumea intreaga, transformandu-l in sfera? Oare Mihai (care s-a mai implinit in ultimele luni, dar asta e o alta discutie) de ce are mereu nevoie de ce nu are? De ce isi doreste mereu schimbare? Pentru ca starea de fapt nu e satisfacatoare. De ce nu e satisfacatoare? Pentru ca nu are ce vrea. De ce nu are ce vrea? Datorita starii de fapt, cauzata de lipsa a ceea ce isi doreste. Hmm, asta e ca problema din gimnaziu unde 2+2=5 si trebuia sa ne dam seama unde am gresit, dar sa fiu al naibii daca tin minte. Atunci nici eu, probabil cel mai ganditor din clasa, nu am stiut raspunsul, dar adevaratul esec e ca nu am tinut minte.
Fiti atenti aici: daca va intreaba cineva, Kings of Leon sunt trei frati si un var; ei au calatorit toata copilaria lor cu parintii, tatal fiind predicator; nu au avut parte de multa muzica in copilarie, alta decat, sa zicem, muzica religioasa, poate gospel. Deci se poate spune ca nu au avut parte de influente muzicale notabile la inceput, in afara de stilul sudist si, desigur, influenta lui Angelo Petraglia, primul producator (?) si textier. Primul album a fost incadrat ca southern garage-rock, insa in pregatirea lui fratii au avut parte de influente, pe langa cele 'clasice' cum sunt Rolling Stones sau Cash, si de Pixies sau Velvet Undeground. Dupa dobandirea faimei in UK (in State nu au fost asa norocosi din prima) au deschis concerte pentru U2, Pearl Jam sau Bob Dylan, care si-au pus si ei amprenta asupra stilului lor. De altfel, intr-un interviu, Caleb Followill a numit pe Bob Dylan si Neil Young printre influentele timpurii in muzica formatiei, ca de altfel si Joy Division, The Cure, Radiohead (astea trei in alte interviuri).
-Trebuie sa incepem cu small talk, nu?
-Sigur, tu prima.
-Ai frati sau surori?
-Da... am. Un frate care are... (ma schimonosesc intr-un mod interesant, prefacandu-ma ca fac calcule) 21 de ani.
-Ai facut acum calcul? Nu stii pe dinafara?
-Nu, de ce as sti pe dinafara? La fel si cu parintii. Imi place sa calculez, mai ales daca o fac repede. Opt minus unu, 7, deci 47, opt minus sase, 3, deci 43. Simplu. Nu tin minte nimic decat daca vreau sau ... decat daca vreau, atat. Cand eram mic absorbeam tot. Informatiile ma bombardau si eu eram un burete, asimilam tot.
-Am depasit oleaca nivelul de small talk, de altfel...
-Ok, revenim la conversatia de salon. Chiar daca suntem intr-un pub. Ce zodie ziceai ca esti? De fapt, nu conteaza, nu prea cred in zodii. Cred doar in zodia mea si in cei care o poarta. Ah, de fapt, taurii sunt destul de e.. (prelungesc cuvantul in mod caraghios) lllllocventi in comportament - scuze, nu stiu de ce, uneori zabovesc asupra cuvintelor de parca inca sunt in procesul de invatare al limbii. Mi se intampla din ce in ce mai des, din pacate - bine, nu destul de des incat sa ma ingrijorez - dar ma trezesc lungind ca prostul cuvintele, pentru ca partea din creier care ar trebui sa le proceseze intelesul se blocheaza, parca e acoperita cu o ... folie izolatoare fonic, eu strig la el si el nimic, ma lasa cu o singura litera. Dar nu-mi fac prea multe griji, in clasa a 11-a profa de romana, Laila Chitic (cred ca era cu i, nu y, altfel ar fi fost copil din flori, si nu parea prea hippie de felul ei), ei, profa asta ne-a zis la un moment dat in ora ca i se pare uneori ca intelesurile eludeaza cuvintele, ca se trezeste uneori rostind cuvinte care nu au intelesuri pe moment. Si era o profa destul de tare, deci daca i se intampla ei eu nu-mi fac griji.
-Da, dar (chicoteste amuzata, pe jumatate ironica, o suvita rosie ii acopera un ochi, arunc o privire fugara la buzele ei care ma innebuneau chiar si din poze si mi le musc scurt pe ale mele) ... stii... discutia aia marunta! Esti un pic ciudatel, dar nu-i nicaieri ca acasa, daca nici la noi Moldova nu-i nebuna, atunci n-am cu ce ma lauda!
-Hmm :) (pauza de zece secunde, zambim amandoi). Tie ce-ti place?
-Ce-mi place ce? In ce domeniu?
-Pai.. si asta e un test, nu? Depinde cum raspunzi, daca dai un raspuns instinctual stiu ce-ti place mai mult si mai mult, e ceea ce iti vine mai intai in minte. De exemplu, mie imi place sa stau. Imi place sa stau si sa ma gandesc. Imi plac discutiile unu la unu, intr-un bar, pub, etc. Imi plac filmele si muzica - asta ca sa le bifez de pe lista. Imi place sa fiu echilibrat si sa am scopuri. Imi place sa am ce nu am, dar aici e un cerc vicios, mereu vreau ce nu am si ce vreau cu siguranta nu am, dar cautarea lor e placuta. Are sens ce zic?
-Pf :) gandesti prea mult!
-Mda, stiu.