Detin Nurofen, Nurofen forte, niste paracetamol pe undeva, dar nu mai stiu pe unde... apoi vine artileria grea.
Rhinxyl, picaturi nazale.
Ampicilina, capsule.
Ambroxol, comprimate pentru uz oral.
Hexoraletten N, 20 de pastile de supt!
Nimesulid, 10 comprimate.
Diprosalic, solutie cutanata.
Ducray Kertyol S, sampon.

Imi scade cotatia la bursa daca mai zic mult chestii de-astea. Si-asa publicul nu mai cumpara...
I'm just saying...

Draga tu,

Sa stii ca sunt foarte dezamagit de tine. Daca vrei sa stii (dar probabil cunosti deja) am vrut ieri sa iti scriu suparat, cu injuraturi chiar. Nu stiu ce era in mintea mea sa-ti fi trimis asa ceva. Azi sunt mai calm si vad inutilitatea cuvintelor urate. Am sa-ti insir frumos toate deceptiile mele si tu sa faci cu ele ce crezi de cuviinta.
Stiu ca din cauza ta mi se intampla toate. Si bune si rele. Cele bune le iau mai mereu ca atare, si pentru asta imi pare uneori rau, dar ce-as putea sa fac sa imi arat aprecierea pentru ele? sa le traiesc mai intens? Sa binecuvantez darul oferit? Parca jucam teatru. Totul e o compensatie pentru ceva (cauza si efect, pentru ca totusi jucam dupa niste reguli) si deci lucrurile bune au o cauza, ori intrinseca adica beyond my reach, ori extrinseca, adica din alte parti. Nu mai stiu ce voiam sa zic, dar poti sa iti imaginezi mai departe. Oricum vorbeam despre dezamagiri. Hai sa.
De ce ma vad nevoit sa imi imping limitele peste ceea ce pot in momentul de fata? Inteleg ca poate cresc in valoare, dar nu vreau ca schimbarea sa aiba loc brusc, sa ma epuizeze fizic, psihic si emotional. De ce nu te gandesti tu, daca esti asa destept (nu da!), sa imi faci tranzitia mai lina? Eu nu vreau sa am parte de nopti nedormite decat benevol. Nu mi-a placut sa nu pot manca o zi intreaga. Imi recunosc vina de a fi irosit 2+2 zile fara sa lucrez, dar ai vazut si tu circumstantele (da, stiu ca mereu imi acord circumstante atenuante). Mie mi se par scuze destul de bune. Nu eu i-am primit pe oamenii aia si nu mi-a stat in putere sa ii trimit acasa. Nu e vina mea ca a nins ca naiba si ca au inghetat tevile si nu am avut caldura si am inghetat si eu. Uite ce m-ai facut sa fac: concediu medical.
(Baaa, tocmai mi-a scapat o injuratura! Adica sa nu apuc sa ies si eu in oras cu asemenea companie selecta?! Esti nesimtit, pe cuvantul meu. O sansa la un an jumate si nu pot sa profit de ea. Pentru asta te tin minte.)
Cel mai mult ma oftic ca ma faci sa iau mereu, dar absolut mereu, decizia neinspirata. La ce bun sa ti le insir...
Uite, pentru paragraful urmator am sa fac un efort deosebit si o sa ti-l dedic in mod special. Rubrica: "de ce?".

De ce eu a trebuit sa imi dezvolt miopia si a lui Ionut a regresat de la sine? Prin ce mister astral s-a intamplat asta? De ce ma bombardezi acum cu toate, dar absolut toate cacaturile posibile (nu, nu insist sa imi arati ca se poate mai rau) in loc sa le intinzi si tu uniform pe toata durata vietii? De ce nu am avut curaj sa ii spun ca o iubesc atunci cand trebuia, acum multi ani? De ce sunt mult mai multi oameni saraci care nu merita sa fie saraci decat bogati care merita sa fie bogati? De ce nu purtam ochelarii in liceu, ca sa fi vazut mai bine atunci cand a contat si au trecut 4 ani din viata fara sa ne cunoastem? De ce imi induc singur starea asta in care nu pot sa vorbesc macar cu un prieten, sa ii spun ca-mi e dor, ca vreau sa ne vedem, sa lasam certurile deoparte, sa-l/o strang in brate? De ce m-ai facut asa incapatanat si pe alocuri salbatic? De ce ma simt vinovat pentru toate prostiile care graviteaza in jurul meu fara sa ma atinga, de parca le-as fi creat eu? De ce ma faci sa ma simt vinovat pentru orice nu este calea aia cea mai dreapta/abrupta (nu exista doar doua carari, sa stii, sunt o infinitate, din care una e cea mai grea si una cea mai usoara) ? De ce, in egoismul meu, ma pregatesc sa te intreb de ce nu m-ai norocit cu prieteni care mai si dau, nu numai cer (sau mai bine zis mai multi, sa-mi fie si mie mai usor)? De ce am ajuns sa cunosc asa multi oameni dificili, altii plictisitori si altii prea cuminti (poate pentru ca sunt si eu asa?) ? De ce nu ma dezintegrez la cat de imprastiat am ajuns?
Si in momentul asta cred ca nu mai am nimic de zis. Oricum stii ce as putea spune. Dar sa nu ma saluti pe strada, eu nu te mai cunosc. Precum omul din bancul cu *lasa Doamne, m-am descurcat si singur*, mai bine ma lasi sa ma descurc singur. Si sa-mi scuzi ignoranta.
See ya.

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata, dar eu ma simt periodic depasit de evenimente. E o senzatie neplacuta, cu siguranta. Feelingul ala cum ca nu apreciezi la adevarata importanta cacatul care ti se intampla, si mai tarziu vei vedea ca a fost un punct crucial si te vei mira cum a trecut peste tine fara sa-ti dai seama.
Tot timpul am parte de neplaceri din astea. Uite, de exemplu, am ajuns intr-o situatie in care m-am aglomerat cu temele si am vreo 5-6 de predat. Cel mai sumbru scenariu zice ca eu n-am sa intru in 2 examene daca nu predau temele respective. Stiu ca e pragul cel mai de jos, dar chestia asta ar putea avea un efect incalculabil asupra mea din toate punctele de vedere. Si eu parca nu realizez. Bine, am avut un scurt moment de panica mai devreme cand ma intinsesem in pat cu castile si parca ma durea juma de corp, cum a venit asa a trecut. Dar asta e doar un exemplu.
Scoala nu e totul. In schimb, sa ne gandim la lucruri mai ample cum ar fi deciziile profesionale sau, mai bine, cele personale. Amoroase. Uitandu-te inapoi, iti dai seama ca in seara aia ai fost la o rascruce, ai fost testat si ai fi putut fi pe un drum mult mai bun acum, acum probabil ti s-a dus sansa.
Unele lucruri nu sunt chibzuite cum ar trebui. Iti dai seama dupa ceva timp. Incepi sa rumegi la ele. Si le dai pe toate partile, vezi cu cat mai bine ai fi putut reactiona, te intristezi si mai mult, greselile tale iau amploare in mintea ta, si fara sa iti dai seama ai ramas cu o sechela care te va urmari tot restul vietii; regret dupa regret merge viata asta.
Sa nu v-aud zicand ca n-ati da timpul inapoi sa schimbati ceva, ar fi o mare ipocrizie.
Reformulez: daca ar fi sa dati timpul inapoi, cu siguranta ati schimba ceva.

this is a pretty good one