Mish Blog, meet pătrunjel. Pătrunjel, meet Mish Blog.

-So what's up, pătrunjel?
-Cum mi-ai zis, mă?
-Oh sorry, peterselie.
-You can just call me Peter.
-Şi ce mai faci tipule? Nu ne-am mai văzut de mult!

Patrunjelul ăsta e olandez, deci trebuie să vorbesc în engleză cu el, nu ştiu să-i zic decât "kunt u mij zeggen hoe laat het is?" şi din ce ştiu eu, pătrunjelul n-are ceas. Acum vă traduc conversaţia... cu mici excepţii.

-Oh, just chillin on the shelf... these bitches don't have much use for me.
-Frate, tu ştii cât te-am căutat? Am tot folosit rozmarin în ciorbe, au ieşit foarte ciudat... nu aşa le făcea mama. Am cumpărat ceva care semăna cu patrunjelu şi am aflat că e rozmarin pe care l-am pus la mişto în ciorbă şi a ieşit o panaramă.
-Rosemary, curva aia, ştiam că e mai uşuratică dar nici chiar aşa, să se ducă cu oricine. Bă, eu am ieşit odată cu ea, o fo' combinaţie, am făcut schimb de nişte clorofilă, dacă mă înţelegi; da' după aia am avut gărgăriţe o săptămână!
-La mine acasă de-ăştia ca tine cresc pe garduri. Găseşti în orice piaţă o tonă de pătrunjel la un leu legătura, chiar mai puţin.
-Those little bitches sold out. Au devenit prea comerciali; eu am rămas elitist. Nu vezi că mă ambalează individual? Am şi termen de valabilitate! I'm the best, fuck the rest, boscheţii dracului!
-Bă puţă, tu m-ai costat 1,30 euro şi ai doar 15 grame, din cauza ta e complexată Irina! Ia marş înapoi în frigider până nu te fac omletă!

Sincer vă spun că nu înţeleg cum de nu s-a gândit nimeni la ele până acum.

1. Nu se prezintă nimeni la vot. Oricine are cele mai mici dubii în privinţa alegerii, toţi care sunt "forţaţi" să aleagă răul cel mai mic, oricine nu a votat pe G sau B în primul tur, cine n-a fost deloc în primul tur, nimeni să nu se prezinte! Or să se voteze candidaţii pe sine, apoi membrii de partid, logic, câteva mii de autobuze cu oameni săraci sau proşti şi aia e. Câteva zeci de mii de voturi invalidează alegerile, nu? Dacă nu, ar trebui.
2. Persoanele peste 70 de ani nu mai au drept de vot, pe motiv că au trăit prea mult în comunism şi s-ar putea să fie încă infectaţi, nu vrem să riscăm. Dacă nu, dăm drept de vot persoanelor peste 14 ani, să mai contracarăm din efectele gerontofiliei senilităţii.
3. Un dublu asasinat sincron. Cineva îi împuşcă pe candidaţi, sniper style. Think Lee Harvey Oswald times two. După aia cineva trimite un mesaj gen Al Quaeda pe internet ameninţând pe următorii candidaţi că "with great power comes great responsability". Apoi se organizează alegeri cu cine-a mai rămas. În ziua alegerilor, Gheorghe Becali şi Corneliu Vadim Tudor decedează în mod suspect de cauze naturale.
4. Dacă iese Geoană preşedinte, facem revoluţie şi îl detronăm după care îl instaurăm pe Radu Cernea. O să fie o revoluţie de verde, când armata vrea să tragă, protestatarii strigă: Verde stop!
Dacă iese Băsescu preşedinte, îi momim pe piraţii somalezi cu ciorbă de burtă şi mici şi îi punem pe ei să facă revoluţie. În schimb îl punem preşedinte pe taică-meu, că e marinar, are 1.93 şi îl urăşte pe Iliescu.
5. Aducem un preşedinte străin pe mulţi bani. Îi oferim contract de 5 milioane de euro anual plus bonusuri de performanţă.
6. Îl votăm pe Moş Neculae. Ce, credeaţi că a fost împuşcat la revoluţie? Nimic nu ştiţi.
Îl ţinem 10 ani cât construieşte autostrăzi şi plăteşte datoriile externe, împiedică plecarea tinerilor români în străinătate, extinde metroul bucureştean dar tot nu face celor din Drumul Taberei (mama lor) şi până atunci mai mor din comuniştii de acum, se mai purifică rasa ariană.
7. Mugur Isărescu preşedinte, Klaus Johannis prim ministru, Pache Protopopescu primar al Bucureştiului, Băsescu primar în Constanţa, Geoană primar în Timişoara... cât rezistă. Şi Andi Moisescu Răzvan Exarhu ministru de externe.
8. Începem să dezvoltăm arme nucleare şi facem primele teste în judeţul Galaţi (există nişte palate de haur pe-acolo). Americanii ne somează să încetăm, noi replicăm FAQ şi apoi ne aşezăm confortabil. Într-un an de zile o să trăim cu soldaţii americani ca dacii cu romanii şi în sfârşit o să avem un KFC şi în Galaţi! Înnăbuşesc revolte ale maghiarilor şi oltenilor şi instaurează o conducere nouă. În 5 ani se retrag la ei acasă şi lasă România cu 5000 de kilometri de autostrăzi.
9. Asta ultima e un long shot: Dacă iese Băsescu sau Geoană preşedinte, mergem la culcare devreme. Ne trezim devreme, facem exerciţii fizice, mâncăm sănătos, ne pupăm mai des părinţii, soţul/soţia, prietenul/prietena, căţelul sau wallpaperul. Mergem la şcoală sau la work unde muncim din greu, realizăm chestii remarcabile şi obţinem satisfacţii. Ieşim seara la o bere cu prietenii să sărbătorim. Mergem acasă şi ne culcăm. A doua zi, vor fi trecut 5 ani.

Nu ştiu cum am ajuns să primesc newsletterul Sport.ro, nu pot să-i acuz de spam pentru că memoria nu mai e la fel de bună ca în tinereţe. Nici nu trebuie să îmi pun eu problema asta, Yahoo e destul de deştept (go figure) să identifice mailurile insistente şi cu titluri suspicioase şi să nu mă deranjeze cu mesaje în genul celor pe care le veţi vedea în rândurile următoare.
Eu de fapt nu am încredere în Yahoo. Îmi verific mail(urile) şi cont(urile) de spam de câteva ori pe zi - ok, asta rămâne între noi - de teama unor mesaje pierdute acolo. Pentru uşurinţă marchez toate mesajele noi ca fiind citite, printre ele aflându-se aproape zilnic un titlu boombastic de la Sport.ro. Am ignorat cât am ignorat dar într-un final mi-au captat atenţia şi am zis că merită un post, sunt aproape amuzante dacă n-ar fi triste.
Cât i-am dat eu de urmă, seria începe relativ nevinovat, “Romanii sunt niste salbatici!” Ce spun scotienii despre Romania dupa meciul Urziceni – Rangers! Nu-i problemă, de-astea sunt şi la ştirile de la televiziune, scandalurile sunt provocate de ei, se ştie. Apoi vine Jardel în scenă: Banel i-a lasat masca pe turci! Uite cea mai tare faza reusita de Steaua aseara!. Îmi aduceam aminte vag că Steaua a pierdut, oare cum i-a lăsat mască pe otomani, nu ştiu.
Să nu uit să vă zic, toate mesajele încep cu notificarea VIDEO, pentru amatorii de mârlănii şi senzaţii tari, trebuie să vii cu ceva concret, nu să fluturi cuvinte grele cu caps lock şi să abuzezi de semnele de exclamaţie, nu, asta e treabă de amator. Mereu trebuie să arăţi dovada, nene; în cel mai rău caz, arunci un IMAGINI SOCANTE pe care trebuie să-l asezonezi cu O nationala batuta cu pietre, jucatori lasati in sange de suporteri furiosi! ca să alunece mai bine.
Bineînţeles, există şi zilele bune, în care redactorii (sau editorul, habar nu am) e lovit de inspiraţie şi exclamă: VIDEO criminal!, MEGA HOTIE!!! sau DEZVALUIRE şi PORNO în aceeasi propoziţie; da, vorbim în continuare despre Sport.ro, ştiri sportive, nu?
Cred că e inutil să menţionez în punctul ăsta că din 22 de mesaje pe care am avut (ne)inspiraţia să le strâng, două nu, atenţie, NU se referă la fotbal. V-aţi revenit? La ce sport se referă de fapt, nu ştiu, poate reuşiţi voi să descifraţi, sunt primele două din următoarea listă delicioasă:

-Sparge baloane cu spatele! Ea este cea mai flexibila femeie din lume!

-VIDEO: EA are cel mai puternic san din lume! VEZI cum scoate dopul sticlelor de bere!

-VIDEO Alt scandal in Franta! O mare companie nu-l mai lasa pe Henry s-o ia in mana!

-VIDEO: Cel mai tare papagal care tine cu Steaua! VEZI cum il injura pe Bogdan Stancu!

-VIDEO / Ultimul hit in magazine! Cristiano Ronaldo face pipi si Kaka pe el!

-VIDEO: "Brad Pitt" Tudor are profesori buni! Vezi aici TOP 10 hotii la MONDIALE!

-VIDEO criminal! Vezi sutul care a spart poarta, omul si zidul din spate! La propriu!

-VIDEO incredibil! Gerrard si Beckham au DISTRUS un stadion! Vezi cum s-au provocat cei doi!

-VIDEO SOCANT: Tatal capitanului Angliei vinde COCAINA

-Asa ceva n-ai mai vazut! MEGA HOTIE!!! La Paris in barajul pentru Mondiale in Frant

*preferata mea, de departe, Henry nu mai e lăsat să o ia în mână, omfg wtf ffs!

**pentru integritatea dumneavoastră mentală, am făcut caps-urile mai mici, să nu fugiți pe dealuri masturbându-vă cu campania electorală erectă în minte

Acasă n-am mers destul de mult cu trenul. Într-o vreme luam microbuze între Bucureşti şi Galaţi pentru că erau mai flexibile şi mai ieftine, de când se scumpise transportul CFR. Plus că fumatul în tren reapărea ca diverse mâncărimi pe care n-o să le menţionăm aici. Dar mereu mi-a plăcut să merg cu trenul, holbându-te pe geam la vaci, ţărani, halte şi recolte.
Şi într-o zi s-a ivit şansa de a mă plimba cu trenul în ţărişoara asta mică, în care circula mai multe trenuri pe oră decât în toată România într-o zi (da, mărimea contează). A trebuit să-mi pierd portofelul Motivul plimbării feroviare nu este important, ceea ce contează este faptul că am avut cam 4 ore la dispoziţie să observ cum merge la ei treaba (pun intended) dacă nu văzusem până acum destul.
Şi mă duc eu în gară, care e imensă, btw, cea mai mare din Olanda, se pare. Toate gările au zeci, sute de automate de bilete unde poţi plăti cu cardul sau cu monede. Lumea nu stă la coadă decât dacă nu are card, o coadă ordonată, delimitată de cordoane. La ghişeu ţi se dă biletul în sub 2 minute. Fiecare peron este marcat clar, cobori cu scările rulante iar fiecare platformă are aviziere cu următorul tren care pleacă şi prin ce oraşe trece.
Am luat bilet şi mi s-a explicat clar că trebuia să schimb în Amersfoort şi Zwolle. O grămadă de oameni fac naveta în fiecare zi, aşa că multe din trenuri sunt ca metrourile bucureştene, numai că nu sunt sufocante şi nu stai ca sardinele. Aici olandezii chiar pot merge pe gratis cu trenul (cei din clasa muncitoare), în timpul săptămânii sau în weekend, la alegere.
Ajuns în Amersfoort, am mers iar la informaţii să întreb cum ajung în Kampen, fiindu-mi lene să merg la panou. Doamna de la ghişeu mi-a printat - atenţie, mi-a printat! - ruta, orele şi liniile de la care pleacă fiecare tren, şi asta doar pentru o singură schimbare! Am rămas un pic mască, nu ştiam ce e mai awe, că mi-a printat traseul sau că ştia să folosească un PDA pe care verifica rutele şi o imprimantă (pentru că era de vârsta a treia).
Până-n Zwolle a fost la fel de aglomerat, dar asta nu înseamnă că n-am avut unde sta, dimpotrivă. Din Zwolle trebuia să iau un stoptrain, un fel de Braşov-Zărneşti. Gara suferea de lipsă de spaţiu, se vedea că fusese proiectată mai demult şi îşi depăşise capacitatea, dar nu aveai cum să te pierzi pentru că erau semne peste tot, aveau două linii una în continuarea celeilalte, dar n-am avut probleme în a ajunge acolo.
Până şi un stoptrain din asta era impecabil. Am stat într-un vagon decorat ca un trenuleţ pentru copii (erau şi nişte copii pe acolo care-şi făceau de cap) care semăna şi cu un casual bar, având în mijloc nişte mese înalte, un fel de vagon restaurant fără mâncare sau băutură. Toate trenurile n-au întârziat mai mult de 5 minute (spre deosebire de metroul bucureştean).
Tocmai din cauză că n-a întârziat trenul, chiar şi în orăşelul asta mic, m-a făcut pe mine să-l pierd pe cel de întoarcere, fiind absorbit să fac poze 50 de metri mai încolo. Nu mai puteam cumpăra tichete de la ghişeu pentru că era închis (ăsta era un orăşel foarte mic) dar fata care vindea s-a oferit să îmi cumpere bilet după ce a închis magazinul, pur şi simplu. A plătit ea pentru bilet la automat (da, aveau şi aici automate) şi eu i-am dat banii cash.
La întoarcere a fost mult mai liber, am putut să mă holbez în linişte pe geam, chiar dacă se întunecase şi mă uitam la luminiţe. Aproape că a meritat banii daţi, chiar şi fără recuperarea portofelului.
Staţia Utrecht era aglomerat ca întotdeauna, nu-i de mirare, e lipită de un mall. Şi când te gândeşti că o vor extinde până în 2013...

Am lăsat, mai demult, un comentariu la un articol care se pare că mi-a atras mulţi fani. Când zic mulţi, vreau să spun trei. Atâţia oameni m-au abordat cerându-mi sfaturi despre aplicaţii la mastere în străinătate, unii mai mult decât alţii.
Nu ştiu despre voi, dar eu uneori mă gândesc că nu am să fac niciodată ceva extraordinar, nu o să schimb lumea, nu o să las nimic durabil în urma mea, prostii de-astea, şi mă deprim. Însă când poţi să spui că ai ajutat pe cineva cu nişte sfaturi care îi pot schimba viaţa, parcă te simţi un pic mai bine. Când am aplicat eu (chestie despre care o să povestesc mai în detaliu când o să fiu mai confortabil) am înnebunit cu informaţiile, am asimilat o grămadă de chestii şi nici acum nu sunt sigur de unele din ele, nici nu poţi să fii până când nu te loveşti practic de ele. Mi-aş fi dorit să fie cineva care să îmi spună exact cum o să fie în privinţele care mă dureau pe mine cel mai mult, dar nu am găsit pe nimeni care să fie fix în situaţia în care voiam să ajung. Am avut noroc cu Alexandra care m-a ajutat mult, Diana, căreia îi datorez în continuare o bere, şi Sorana. Acum la rândul meu vreau să fac partea mea şi să uşurez munca oricui are nevoie.
În continuare, cine are nevoie de ajutor cu aplicaţii la master, cel puţin în Olanda, poate apela la mine. Merge şi bachelor, am legături de încredere, pe-aici sunt şi copii mai mici învăţăcei. Acum am început să iau în considerare şi propunerea lui Marian Bănică, să fac un grup de discuţii pentru asta, populaţie 4. Poate când ne mai înmulţim se mai manifestă doritori.
Numai să nu mă căutaţi dimineaţaaaaaaaaa!

Ok, problemă de logică. Se spune din bătrâni să trăieşti din plin fiecare zi - asta poate pentru că erau bătrâni şi era foarte probabil să le fie ultima zi? - moving on! Să trăieşti din plin, să nu laşi flacăra să moară. Plin de pasiune, căutând să profiţi la maxim de ceea ce are de oferit lumea asta, nu se ştie niciodată când se va termina. Asta nu înseamnă a presupune ce-i mai rău, recte să crezi că mori cât de curând. Dimpotrivă, alimentat de un adevăr inevitabil, devii plin de optimism în legătură cu lucrurile care pe care le poţi face, prinzând aripi. Pe scurt, devii un optimist. Nu?
Asta e deducţia mea de până acum, dacă am greşit, îmi cer scuze.
Cealaltă faţă a monedei ar fi să nu trăieşti din plin fiecare zi. Pe această parte mă aflu şi eu, trebuie să recunosc. Nu fac nici pe departe uz maximal de fiecare zi în această ţară pentru care m-au felicitat mulţi, prea mulţi încă, înainte de plecare. Nimeni nu s-a gândit să îmi zică some real shit, scuzaţi-mi franceza, toată lumea s-a gândit că voi fuma şi voi bea şi voi mânca ciuperci şi voi fute, probabil, prostituate, cine ştie. Ei bine, eu nu fac nimic din toate astea (mai puţin băutul). Eu procrastinez. Dar ce este procrastinatul, doamnelor şi domnilor, decât un cuvânt care nu există în dicţionar speranţa într-o zi de mâine mai bună? Nu este oare adevărat că, în fapt, eu sunt cel cu speranţa vie, cel cu încredere în ziua de mâine, adevăratul optimist? Privind cu seninătate în viitor, am tăria de a vedea că lucrurile bune vor ajunge într-un final şi la mine, sau eu voi ajunge la lucrurile bune, după caz. Fără speranţa că voi putea face şi mâine ce am de făcut azi, ce ne mai rămâne? Dacă ne-am consuma şi am face totul prea repede, ce ne-ar rămâne? Păi în primul rând ne-am obosi prematur şi am trăi mai puţin, asta e clar. Apoi, cine ştie cum printr-un hazard probabilistic chiar ajungem să nu mai avem nimic de făcut, pentru că le-am făcut pe toate. Atunci pentru ce mai trăieşti? Ai putea ajunge să îţi doreşti ca lucrurile să se fi terminat mai devreme, poate.
Dar eu, având mereu speranţa că ziua de mâine poate fi mai bună, mai productivă, mai utilă, eu sunt adevăratul optimist undercover. Iată că v-aţi înşelat cu tonţii!

Eu sunt un bucătar amator. Şi când zic amator nu fac fițe ca Jollyca, ci eu chiar sunt complet şi (i)remediabil amator. Cât am stat cu părinţii n-am avut un impuls către artele gastronomice care să se întindă pe mai multe secunde, apoi la cămin s-a petrecut tragedia culinară a vieţii mele, în momentele în care, plecat fiind de-acasă, păduri cutreieram ar fi trebuit să învăţ să gătesc, tot ce am făcut a fost să încălzesc mâncare pe un reşou timp de 3 ani şi la cel mai ieftin cuptor cu microunde de pe piaţă restul de doi.
Ceea ce ne aduce la momentul zero, în care m-am trezit ca după o lungă siestă într-un living room cu aragaz cu patru ochiuri plite, coffee maker, fierbător, blender (haha, tocmai mi-am dat seama că avem blender) şi ustensile mai cuprinzătoare decât are casa mea din Galaţi. Şi dă-i cu cartofi prăjiţi, nene.
Starea de fapt s-a agravat, mâncarea zeilor (?) nemaifiind satisfăcătoare din punct de vedere oral. Acestea sunt momentele în care un mascul îşi dovedeşte bărbăţia, acesta este testul suprem al maturităţii, nu prima dată când faci sex, nu armata, nu facultatea, nu prima dată când tragi cocaină de pe fundul unei prostituate bisexuale, nu! Atunci când te poţi întreţine culinar (şi aici nu vorbesc despre mâncare) cu un meniu echilibrat şi variat, în care nu te duci mereu către sertarul de sus unde ai punga de 5 kile cu cartofi.
Oare ce am vrut să spun mai sus? Am vrut să spun că arta gastronomică, exersată cum trebuie, provoacă o satisfacţie nemăsurată, mai mult poate decât de nişte copii pe care îi modelezi după cum vrea muşchiu' tău şi apoi te întrebi când ajung la adolescenţă cu ce-ai greşit de te scuipă-n ochi. Nu. O friptură divină sau un tiramisu sublim nu îţi sunt nerecunoscători. Ei te lasă să le (îi) savurezi în tihnă, mai întâi vizual apoi tactil (?) şi apoi toate celelalte.
Problema mea este ca eu sunt complet lipsit de orizonturi. Am primit mai multe cărţi de bucate în format pdf - prea multe, aş zice, care se referă la bucătăria tradiţională românească, bucate internaţionale, aperitive, chinese recipes, reţete culinare exotice, etc. Şi eu tot nu ştiu ce să îmi fac care să varieze.
De făcut am făcut chestiile de bază, fasole, orez, mazăre, o ciorbă, o încercare de supă, diverse feluri de carne de pui în mai multe feluri. Duc dorul în special peştelui, care este al naibii de scump aici (şi oricum nu mă pricep la peşte), al ciorbelor de fasole, de zarzavat bine făcute (aici nu avem zarzavaturile româneşti sau cel puţin nu le găsesc eu), al plăcintelor şi cine mai ştie ce. Asta-i şi problema, că nu mai ştiu ce.
Ceea ce voiam să spun e că am nevoie de idei. În condiţiile în care aici carnea e mai scumpă decât mi-aş dori eu şi peştele e şi mai scump (dar să fiu al naibii dacă nu îmi fac o porţie mare de tot), eu am nevoie de idei originale gen fructe de mare, numai să ştiu că o să-mi placă (nu, nu caracatiţă), supă de orez, ceva carne de vită gătită mai fancy, nişte ciulamale, cine ştie (şi acum citez din vârful capului meu), orice care să îmi satisfacă gusturile oarecum restrictive (jur că nu e vina mea, am fost bolnav când eram mic); acest mic învăţăcel dutchlandez va aprecia nespus.

• Gangster movies:

The Godfather 2: I didn't like the first one, but I went ahead and saw the second, seeing that it's "the best sequel ever made". F that, I'm not watching the third, way too subtle for me.


American Gangster was better, I must admit, a lot better. We all know Denzel can be a very convincing badass. Unfortunately, this movie is confused, it doesn't know what to show more, acting, writing, music or costumes. It almost delivers in every way possible. Also, the ending is too abrupt. But Denzel makes up for all of it, being a very lovable criminal. Russell Crowe gets the secondary role, although he co-stars. Josh Brolin is a nice touch, too.




Reservoir Dogs looks like a school project that Tarantino did before Kill Bill or Pulp. Not that it's bad, but it's intentionally overdone, a lot of blood, confusion, secrecy, sick people and in the end you really don't know what to think of it, just that you love the style. I'm guessing this guy cannot do a normal movie. But what's normal?

Eastern Promises: well, Viggo was nominated for an Oscar, which could be because of his Russian accent or the general impression that he could kick everybody's ass in 5 minutes. But it wasn't what I needed at the moment, so don't watch the movie if you want to be cheered up, it doesn't work.

• Horrors: 28 Days Later, 28 Weeks Later

The one is a sequel of the other, I think you got that by now. Zombies and stuff, actually a pretty good movie the first one, few Hollywood influences, unlike the second one which actually stars more Americans in Britain then British people. The good thing is that this is not about the blood and the biting and stuff, but the thrill, which makes a good horror in my opinion.

• Romanians.

• Fantasy/Science fiction:

• Dramas:

Reign over me satisfied my need of seeing Adam Sandler not being funny, which I loved in Punch Drunk Love. The movie is actually pretty pointless but you get to love it until the end.

Requiem for a dream, brrrr. What can I say, the guy is incredible, Darren Aronofsky I mean, I think I'll be seeing Pi and The Fountain pretty soon, thank you very much.


A Scanner Darkly. Funny story, I was reading the book before I left. I had the movie for a long time but hadn't seen it. After reading half, I lost it somewhere on the way to Timisoara or back, so I gave up my promise of not watching adaptations prior to reading the book. And I loved it. The part that I did read was perfectly portrayed. And of course kudos (whatever that means) to the director, one of my favourites (because he did Before Sunset).



Green Street Hooligans was worth it just because it doesn't go all Hollywood on you; it's also refreshing to see Frodo get his ass kicked.

Assassination of Jesse James is a very stale movie, I didn't get it. To be fair, I saw only 2/3 of it, but it really doesn't have what I was looking for, no action, no tension, not even the right kind of acting. Maybe it's just me.

Saving Private Ryan, on the other hand, was perfect. I never get tired of great war movies, Tom Hanks at his best, classic directing (Spielberg ftw!) and as bonuses Matt Damon and Nathan Fillion!

Shogun is actually a mini-series written for TV. After getting over the initial shock and disappointment, I kinda enjoyed the fact that they did their best to bring it to the screen, although it can never rise up to the book.

• Sort-of comedies:

• Relaxation movies:
  

These... well, these could have been mistakes in other circumstances, but everybody needs a popcorn movie every once in a while. G.I. Joe was an action packed comedy, which I obviously wanted to see ever since it was announced.




Dance Flick was just nostalgia talking, I never laughed at a movie more than when I saw Scary Movie 2 and I just wanted to see something just as stupid. Well, could have been worse.

Idiocracy is not as good as I thought it was, it's just a stupid movie with stupid people (literally). I don't know if this movie was supposed to raise questions about illiteracy but it's waay to americanized.

The Ugly Truth is actually made of two movies, one that's funny and sharp and the second half which is for chicks. That's right, I said it. I don't see how Gerald Butler can fail to become the sexiest man in the world in a couple of years. He just brings it out of women... and some men.

Upcoming: Surrogates, Bruno, Citade de Deus, La vie en rose, Life of Brian, Pandorum, Public Enemies!

Internet de am avea, lumea cul ni s-ar parea.
De-as avea un laptop nou, jur ca n-as mai fi un bou.
Dar cum n-am de nici un fel, n-am cum sa va scriu defel.
Numa-n campus ce mai prind, doar c-acum tre s-o intind!

Chestiuni administrative inainte de toate. Numarul de Romania nu mai merge, daca as fi inapoi in tara m-as gandi serios sa schimb providerul numai ca nu sunt, nu-i asa, asa ca de ce sa-mi pun problema, daca as fi fost acolo nu mi s-ar fi intamplat aceasta chestiune care se numeste: cartelele Orange Romania nu au acoperire in Olanda. Numarul meu este 031 644 053 155 pe care evident ca n-o sa ma sunati, doar nu sunteti nebuni. Insa mesaje primesc cu drag. Inca mai dau bani pe transport in comun pana invat bicicleta destul de bine cat sa particip la trafic. I-am scris lui Catalin stie-el-care cerandu-i sfaturi despre cum sa-mi aleg bicicleta dar nu a raspuns nici dupa o saptamana.
Programarea in Java atata cat am facut eu o sa ma ajute mai mult decat credeam, deja se scrie cod Java in 2 din cele 3 cursuri pe care le urmez acum. Sunt cu mult in urma cu invatatul si e abia a doua saptamana, in continuare dau vina pe versul 2.
Incerc sa nascocesc o zicala demna de chestiile care-mi trec mie prin cap recent, poate exista deja. Se refera la cate greseli poti sa faci in viata si cat de mult inveti din ele. Cel mai grav este daca inveti dintr-o greseala destul cat sa nu o repeti in viitor, nu doar sa o identifici. Un fel de rock bottom VS top of your game, cat de des se intampla si ce trebuie sa inveti din fluctuatiile astea.
Partea nasoala in erorile repetate e ca o sa le tot faci pana la sfarsitul vietii. Pardon, o sa le tot fac. Cand eram mic nu mi-am stapanit emotiile si am plans in fata intregii clase, nestiind ce greseala fac. Apoi nu am gandit in perspectiva cand m-am despartit de prima prietena (experienta, nene!). Cand am cumparat coolerul ala nou nu mi-a trecut prin cap sa vad daca e aceeasi dimensiune. Daca as avea o axa a vietii pe o tabla foarte lunga de panza, as infinge bolduri, multe multe bolduri, cu o precizie de milimetri fata de locul in care am dat-o in bara. Ar fi multe, intr-adevar, cele mai multe inainte de facultate, dar sa fiu al naibii daca astea de dupa nu dor mai tare.
Ma rog, vorbind strict despre tot ce s-a intamplat pana pe 26 august dimineata. Dupa aia totul e blank.
Primesc request-uri si le onorez in limita timpului disponibil.

După 5 ani de muncă neîntreruptă, iată că a venit şi răsplata. Doamnelor şi domnilor, în urma cultivării atente a culturilor diferite de bacterii de fermentaţie în mediu controlat, închis şi umed, am reuşit să îmbunătăţesc alimentele secolului 20, ducând ştiinţa alimentară către noi culmi ale progresului. Experimentele au culminat la 10 zile după accidentul hazard care a prilejuit deschiderea de noi orizonturi şi mi-a oferit o sursă inepuizabilă de bacterii. Astfel am obţinut:
-salam cu mucegai (avem brânză cu mucegai, de ce n-am avea şi salam? prevăd că va deveni o delicatesă!)
-că tot veni vorba de brânză, brânză topită lichidă.
-din trei cutii de lapte lichid, am obţinut lapte de consistenţa şi culoarea mucilor, lapte incolor, inodor, insipid şi lapte praf.
-într-o pungă din fericire etanşă, ceva ce presupun că era smântână sau brânză topită acum are miros de drojdie.
-multiple borcane cu conţinut neidentificat, multicolore (nu e important de la ce ai pornit, important e ce obţii!)
-conservă peşte pusă la păstrare 4 ani. Va fi capodopera mea, o voi păstra până la bătrâneţe.
-cutie de Tnuva cacao, distilată în două substanţe, un lichid asemănător cu limfa şi cacao, doamnelor şi domnilor! Cacao solidă!

Ca bonus, am primit o ghicitoare ce m-a ţinut în şah două zile (ghici de unde vine mirosul) şi tot în acest timp un curcubeu de arome olfactive, crescând în intensitate odată cu deschiderea uşii frigiderului.

Mă gândesc ca pe viitor să-mi amenajez un colţisor în frigider cu borcănaşe speciale în care să îmi continui cercetările. Dacă voi reuşi să creez noi specii, nu vă fie frică, le bag repede la microunde şi promit că iese ceva gustos!

2:45 to 3:15 make my skin creep.

Ofer urmatoarele obiecte, contra cost zero, persoanelor care sunt dispuse sa le ia acasa si sa le ingrijeasca bine, sa le dea de mancare, sa le perieze si le pretuiasca mereu (pentru ca sunt de la mine):

-frigider Arctic stricat, branduit cu "s-i-d-e-x", contine o poza cu tom si jerry, una cu Dylan din Beverly Hills si niste poze cu pui de catei. Nu functioneaza de o saptamana in urma unui atentat ucigas al unui cutit ascutit asupra congelatorului, de unde a iesit freonul.
-cutie carbuni aromati pentru narghilea, in posesie personala de aproximativ 5 ani, data de expirare necunoscuta (inscriptii intr-o limba araba)
-Jocul Cuvintelor (un joc cu cuvinte, ffs, un fel de Scrabble romanesc, presupun). Dimensiuni: mari, vreo 70x70 cm
-ceas desteptator marca Ikea (rezervat)
-colectie revista Esquire pe un an. Bonus, un Playboy, un Re:publik, doua Men's Health.
-hard disk vechi, ATA, stricat si recuperat (adica reconditionat), netestat daca mai merge dupa recuperarea datelor, Western Digital 120 giga.
-crema de protectie solara, factor 6, de anul trecut (termen de expirare necunoscut)
-sac de dormit Carrefour no.1
-aparat foto pe film (film not included)
-massage tooth brush (pasta de dinti care maseaza, posibil sa ma razgandesc)
-mouse USB sageata negru
-multe pliculete de ness (sau capuccino, habar n-am)
-elicopter teleghidat din polistiren (rezervat)
-mousu ăsta (super mega rezervat)

*ne rezervam dreptul de a ne razgandi fara o notificare in prealabil

Fanii adevăraţi vor înţelege, nu-i aşa?
Mai am puţin de stat, puţin de aşteptat, încă un pic de enervat, o infinitate de celibat, nişte diabet zaharat, bagaje de cărat, datorii de achitat, conturi de rezolvat, fete de pupat îmbrăţişat, telefonul de mesaje curăţat, la Cola de renunţat, doze de reciclat, civilizaţie de vizitat, hărţi de printat, diplome de expediat, vreo două cărţi de cumpărat, oameni de îmbunat.
Oameni, fiţi buni!

UPDATE 2012: site-ul s-a mutat de ceva vreme la http://www.carteadecitit.ro/

Mai ţineţi minte când va rugam să mă ajutaţi cu o carte? Ei bine, cineva m-a contactat pe mail şi mi-a dat toate informaţiile de care aveam nevoie (mulţumesc şi Andrei pe calea asta). Persoana aceea mi-a recomandat cartiprivate.ro unde mi-am găsit cartea - dacă intraţi o să vedeţi că e un anticariat hibrid din Timişoara, mai mulţi oameni vând cărţile proprietate personală prin intermediul site-ului, n-am înţeles foarte bine ce treabă are Adevărul în cazul asta, poate e sponsorizat de cotidian, poate e pus la cale de ei, în fine; se pare că site-ul a fost la început o singură bibliotecă personală dar s-a extins, oricine putând să-şi expună titlurile.
Ei bine, eu i-am contactat pe mail şi am fost rugat să dau toate detaliile adresei la care să mi se livreze cartea, după care mi-au fost comunicate preţurile, 25 lei pentru carte şi 9 lei pentru transport, pentru a fi de acord cu ele. Nu ştiu dacă vi se pare mult, dar cartea e în stare foarte bună, având în vedere că e editată în 2000 şi de atunci nu se mai găseşte pe nicăieri. Plata se face ramburs şi aia e!
Sunt mai mult decât mulţumit şi îi recomand :D şi ajunge în 3 zile!

9h muncă+7h somn=16h=> rămân 24-16=8 ore neacoperite.
Dimineaţă te scoli la 07:00, cine se scoală devreme cască toată ziua, nu? dacă mai freci motanul o juma de oră te ridici din pat la 07:30. Mai rămân 07:30 ore din zi. Vrei să faci un duş 15 min, mănânci 20 şi te îmbraci în 10 minute şi ai plecat la 08:15, mai ai 06:45 din zi.
Drumul până la muncă durează 45 minute, ajungi la ora 09:00, au rămas 6 h din zi.
La birou de bine de rău eşti forţat să stai 9 h, munca e braţară de aur dar nu poţi s-o amanetezi, se face ora 18, pleci acasă, faci pe drum 45 minute, ajungi la 18:45, au mai rămas 05:15 h din zi.
Să zicem că-ţi tragi sufletul 15 minute, 5 h rămase. Vrei să mănânci (în caz că ai ce mânca) ceea ce durează 30 de minute, 04:30 h rămase.
La 21:30 vrei să alergi, un jogging pe zi ţine mărul departe sau cum era vorba aia, alergi şi tu cât te ţine, jumătate de oră, rămân 4 h libere în zi.

Problema e că astea 4 ore rămân doar în condiţiile în care poţi să dormi 7 ore pe zi, fiind forţat să te culci la 12, să nu faci nici 10 minute de overtime (yeah right), şi să îţi respecţi propriul program fără să te lălăi (ca mine, dacă tot veni vorba) şi fără să ai alte chestii programate. Orice activitate extra strică iremediabil programul, fie că e un film, un concert, o ieşire la bere.

Acestea fiind zise, ce facem în cele patru ore rămase?

*text scris cu insolaţie*

Suntem extrem de ipocriţi, intrăm într-o cu totul altă dimensiune pentru care cuvântul nici n-a fost gândit şi pe care nici n-o poate cuprinde. Totul e o minciună pentru că asta cerem. Nu poţi accepta adevărul şi nu poţi vedea maşinaţiunile din spate, preferând să crezi că totul e roz şi undeva sus Dumnezeu face toate chestiile astea pentru tine (când eram mic am fost învăţat să scriu dumnezeu cu D şi iată că nu m-am dezvăţat nici până acum). La naiba, chestia asta cu religia ne-a afectat pe-atât de multe nivele încât nici nu mai putem concepe o lume fără cuvântul "credinţă" (parcă japonezii aveau, în secolele evului mediu/feudal, un cuvânt care echivala cu dragoste însă pentru ei nu există noţiunea de iubire în sens creştin, la ei simboliza datorie, onoare, etc).
Nu poţi privi o sumă de factori nefavorabili care a dus la prăbuşirea unui avion sau mai multora ca fiind altceva decât mâna lui Dumnezeu sau "o mare nenorocire". Suntem singurele fiinţe (cred) care avem conştiinţă de sine, amplificată exponenţial de iluzia de a fi după chipul şi asemănarea creatorului. E un tip acolo sus la butoane şi noi semănăm cu el, deci suntem preferaţii lui şi n-ar vrea că noi să murim. În consecinţă, se presupune că e o tragedie sau "mare păcat" dacă mor oameni. Numai că genocidul e prea puternic să-i facem faţă, nu putem concepe aşa ceva, nu putem cuprinde uciderea în masă a zeci sau sute de mii de oameni cu căpşorul nostru umil, aşa că ne indignăm doar la ştiri spectaculoase cu un om care a murit decapitat pentru că s-a aruncat în faţa trenului (d'oh) sau 150 de oameni care au murit într-un avion deasupra Atlanticului. Sau, nu-i aşa, un om de care a auzit multă lume şi, pentru că le-a plăcut muzica lui, acum vor să-i ştie în amănunt viaţa şi moartea, dar numai lucrurile bune!
De câteva săptămâni, nu ştiu exact câte, mă bate un gând extrem de simplu şi totuşi destul de rar întâlnit şi anume că oamenii n-au "drept", nu există drepturi, ni le luăm noi singuri, în fine, nu avem dreptul de a trăi şi de a pretinde viaţa noastră în dauna oricărei alte vieţi a altor specii, pentru că ăsta e cursul firesc al naturii, mor viermii din copaci, păsările sunt înghiţite de şerpi, un uliu nu-ştiu-ce, vulpea nu-ştiu-ce, etc, toţi mor şi chestia asta se numeşte "survival of the fittest" în condiţiile în care speciile se echilibrează, credeţi-mă, omul nu e the fittest (ca în piesa de la Streets), numai că noi păstrăm şi pe cel mai amărât individ şi pe cel mai prost, care în sălbăticie ar fi primul sacrificat, pe care îl punem într-un mediu cu totul la botul calului, că să creadă că totul i se cuvine, eventual după aia îl angajezi la un adăpost de animale din Braşov şi îl laşi să omoare câini pentru că oamenii sunt superiori. În fapt, tot ceea ce se întâmplă e că noi distrugem echilibrul vieţii (mă rog, într-un final se va compensa) pentru că noi nu ne oprim din futut niciodată şi n-o să ne omorâm copiii şi mereu o să considerăm că trebuie să perpetuăm specia (ce tâmpenie aia cu dus numele familiei mai departe) şi pe planeta asta n-o să mai avem loc (să mă cac în toate maşinile voastre de beşinoşi cu varice şi proaste cu curul şi gura mare care nu ştiţi să mergeţi pe jos) şi chiar dacă o să populăm alte planete o să le distrugem şi pe alea într-un final, oare n-a stat nimeni să calculeze? Ce treabă are ozonul şi temperatura planetei cu orice, toate astea sunt efecte şi cauza e omul şi faptul că nu mai mor din ei.

Eu aveam altă idee la început. Se referea la minciună care e ceva foarte abstract şi mie nu mi-a plăcut teoria la şcoală aşa că hai să discutăm practic.
Îţi place să foloseşti calculatorul şi să intri pe net şi să pui poze pe Facebook şi Hi5 dar nu ştii să-ţi rezolvi singur problema atunci când apare, chemi un depanator, pentru că tu te minţi şi-ţi zici că totul e la fel de frumos în spate pe cât e şi în faţă, crede-mă, nişte oameni au transpirat şi au născocit soluţii tehnice pentru chestia aia, după mult storcit de creieri, au fost la şcoală şi s-a investit timp în ei şi li s-au plătit bani buni doar ca să ai tu un amărât de browser de-a gata.
Eşti într-un centru de shopping şi urăşti faptul că e aglomeraţie şi ai vrea ca toţi să fie dracului în altă parte şi să ai tu liber să faci cumpărături, ce naiba, eşti un tip de treabă, hmm, oare? Nu cumva mai sunt şi alţi oameni de treabă pe aici pentru care tu eşti un ghimpe în coastă şi nu mai bine te-ai duce tu la plimbărică să fie unul mai puţin în calea lor?
Filmul este o păcăleală pentru că-ţi arată cât mai multe neadevăruri într-o formă cât mai cosmetizată şi cu o fundă roşie pe cât de mare posibilă. S-au inventat criticii de film a căror treabă e să fie nemulţumiţi că nu e destul fond de ten şi funda nu e destul de mare sau că nu e destul sclipici pe film, nicidecum să pretindă înfăţişarea adevărului brut, fără pampoane. Ce se vinde? Filme cu roboţi, desene animate, vampiri, distracţie şi femei goale, nave în spaţiu sau împuşcături cât cuprinde şi bătăi la brandu gol. Şi "fanii" francizelor originale sunt nemulţumiţi că remake-ul nu e destul de fidel predecesorului său. Mda.
Eu dacă îţi spun ţie "cred că mă îndrăgostesc de tine" din toată chestia asta n-o să înţelegi decât că nu-ţi convine ţie aşa că o să mă eviţi mult timp de-acum încolo pentru că am intrat cu bocancii în lumea ta interioară feerică, unde nu se spun adevăruri directe preferând să ne amăgim cu iluzia încrederii de sine, să ne plimbăm sub clar de lună pe o străduţă idilică sau să facem nişte gesturi extraordinar de romantice care să împopoţoneze un fapt extrem de simplu, îmi eşti foarte dragă şi vreau să ne vedem cât mai des pentru că nu mă mai satur de tine pentru că feeling-ul creşte exponenţial şi nu îl pot controla, chiar ai fi vrut să păstrez asta pentru mine, crezi că am făcut-o să-mi fie mie bine? În mod clar nu mi-a fost.
Şi totuşi, făcând abstracţie de politică, aş zice că cea mai mare iluzie e industria muzicală - ar fi bine dacă am putea separa muzica de industria care o susţine. Aproape nimic nu se vinde fără o imagine, fix de-aia ar trebui apreciaţi cu atât mai mult oamenii din spatele muzicii, cum ar fi Gorillaz şi poate Moby, care nu-şi creează o imagine personală şi nu se vând pe sine. Britney Spears; ce mai e de zis?

PS: Caut un titlu alternativ pentru monstruozitatea asta de text; celui care vine cu cea mai bună propunere îi dau o bere/cafea, chiar două.

În drumul către casă, plimbarea obligatoriu nedorită de 30 de minute din fiecare zi, mă gândeam la toate motivele pentru care viaţa mea e de căcat chiar acum, nu îmi permit să zic "e de căcat.", dar la naiba, parcă stă Butch cu furca în mână şi învârte la Tom în cazanul ăla înfierbântat,



băi şi nu-i mai dă drumul, la fel şi eu, nu pot să scap, oricum dacă aş scăpa nu am unde să mă duc că sunt flăcări peste tot, Kerouac zicea în romanul ăsta psihedelic că_comparaţiile sunt odioase, dar eu nu sunt budhist şi în consecinţă fac o tonă de comparaţii, pentru că în liceu era figura de stil preferată, deci vorbeam despre viaţa mea care e aşa într-un mare fel chiar dacă debordez de egoism şi încerc să vindec lumea de efectul de soare, ceea ce n-o să se întâmple prea curând, ttot ce văd sunt deadline-uri peste tot, parcă trebuia să înceapă alt film acum, un film cu diplomă şi cu salariu mai mare, parcă trebuia să curgă mierea şi laptele, sper că nu sunt lactoză-intolerant de la atâta cola, cred că americanii de la asta au devenit, hmm, ăştia au cola din 1907 toamna fix! când era răscoala i-o bagi-ilor la noi, stai, despre ce vorbeam? cum eu am fix 5 ore libere în fiecare zi mai puţin weekendurile când nimic nu e deschis dar na, nu putem să dăm shutdown că trebuie să ardem caloriile, evoluţia este o curvă pentru că erecţia bărbaţilor este necontrolată şi nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să renunţăm la sânge în cap pentru o plăcere de câteva secunde, la naiba, chiar nu e cine ştie ce, sau cel puţin aşa aud, pentru că nu vreţi să ştiţi cum e să stai în cămin dar vă zic eu, shubidubidu, aţi înţeles, eu urăsc în principiu faptul că trebuie să merg la muncă pentru că efectiv n-am de ales şi am fost şi la şcoală pentru că nu-i aşa trebuia şi acum tre să mă duc la fundaţie şi sunt timpi morţi peste tot dar nu pot să îi umplu cu chestii interesante, tot ce pot să fac e să nu mă descompun la sfârşitul zilei şi să aştept weekendul, numai că aştept ca boul pentru că o să alerg şiroind de ape în oraş căutând rochie de bal care să se potrivească cu pantofii pe care îi am deja şi putrezesc într-un colţ, pentru că n-am bani să cumpăr alţii, dar asta mă obligă la pantaloni negri şi cămaşă deschisă la culoare şi horror! sacou, mă poate ajuta cineva cu sfaturi concrete?
Şi dacă s-ar putea să mă şi hrănească cineva la ore fixe, aş fi al lui pentru vecie.