Eu sunt un bucătar amator. Şi când zic amator nu fac fițe ca Jollyca, ci eu chiar sunt complet şi (i)remediabil amator. Cât am stat cu părinţii n-am avut un impuls către artele gastronomice care să se întindă pe mai multe secunde, apoi la cămin s-a petrecut tragedia culinară a vieţii mele, în momentele în care, plecat fiind de-acasă, păduri cutreieram ar fi trebuit să învăţ să gătesc, tot ce am făcut a fost să încălzesc mâncare pe un reşou timp de 3 ani şi la cel mai ieftin cuptor cu microunde de pe piaţă restul de doi.
Ceea ce ne aduce la momentul zero, în care m-am trezit ca după o lungă siestă într-un living room cu aragaz cu patru ochiuri plite, coffee maker, fierbător, blender (haha, tocmai mi-am dat seama că avem blender) şi ustensile mai cuprinzătoare decât are casa mea din Galaţi. Şi dă-i cu cartofi prăjiţi, nene.
Starea de fapt s-a agravat, mâncarea zeilor (?) nemaifiind satisfăcătoare din punct de vedere oral. Acestea sunt momentele în care un mascul îşi dovedeşte bărbăţia, acesta este testul suprem al maturităţii, nu prima dată când faci sex, nu armata, nu facultatea, nu prima dată când tragi cocaină de pe fundul unei prostituate bisexuale, nu! Atunci când te poţi întreţine culinar (şi aici nu vorbesc despre mâncare) cu un meniu echilibrat şi variat, în care nu te duci mereu către sertarul de sus unde ai punga de 5 kile cu cartofi.
Oare ce am vrut să spun mai sus? Am vrut să spun că arta gastronomică, exersată cum trebuie, provoacă o satisfacţie nemăsurată, mai mult poate decât de nişte copii pe care îi modelezi după cum vrea muşchiu' tău şi apoi te întrebi când ajung la adolescenţă cu ce-ai greşit de te scuipă-n ochi. Nu. O friptură divină sau un tiramisu sublim nu îţi sunt nerecunoscători. Ei te lasă să le (îi) savurezi în tihnă, mai întâi vizual apoi tactil (?) şi apoi toate celelalte.
Problema mea este ca eu sunt complet lipsit de orizonturi. Am primit mai multe cărţi de bucate în format pdf - prea multe, aş zice, care se referă la bucătăria tradiţională românească, bucate internaţionale, aperitive, chinese recipes, reţete culinare exotice, etc. Şi eu tot nu ştiu ce să îmi fac care să varieze.
De făcut am făcut chestiile de bază, fasole, orez, mazăre, o ciorbă, o încercare de supă, diverse feluri de carne de pui în mai multe feluri. Duc dorul în special peştelui, care este al naibii de scump aici (şi oricum nu mă pricep la peşte), al ciorbelor de fasole, de zarzavat bine făcute (aici nu avem zarzavaturile româneşti sau cel puţin nu le găsesc eu), al plăcintelor şi cine mai ştie ce. Asta-i şi problema, că nu mai ştiu ce.
Ceea ce voiam să spun e că am nevoie de idei. În condiţiile în care aici carnea e mai scumpă decât mi-aş dori eu şi peştele e şi mai scump (dar să fiu al naibii dacă nu îmi fac o porţie mare de tot), eu am nevoie de idei originale gen fructe de mare, numai să ştiu că o să-mi placă (nu, nu caracatiţă), supă de orez, ceva carne de vită gătită mai fancy, nişte ciulamale, cine ştie (şi acum citez din vârful capului meu), orice care să îmi satisfacă gusturile oarecum restrictive (jur că nu e vina mea, am fost bolnav când eram mic); acest mic învăţăcel dutchlandez va aprecia nespus.