03:39. Mihai învaţă. Toată duminica a nins cu fulgi minusculi şi în faţa casei e un strat de câţiva centimetri de zăpadă, nu e destul nici să-ţi intre piciorul în ea. Totuşi, olandezii se comportă de parcă ar fi fost în Africa acum un an şi ninge pentru prima oară. Sistemul de transport pe care l-am ridicat în slăvi înainte e paralizat, nu ştiu în ce măsură dar ştiu că trenurile întârzie sau sunt anulate şi oamenii sunt blocaţi pe aeroporturi as I speak.
Ceea ce nu ştiaţi e că temperaturile mici şi zăpada fac un combo care alterează minţile unor olandezi. Spre exemplu, de 45 de minute nişte indivizi aruncă bulgări de zăpadă în geamurile sufrageriei şi grohăie în limba lor. Suspectez că e vreun spital de nebuni prin zonă de care nu ştiam. Geamul încă nu a cedat; am încercat să aplic psihologie inversă închizând luminile şi anulând orice mişcare, poate poate se plictisesc. Bineînţeles există şi posibilitatea ca înainte să plece să îşi încerce norocul cu un pietroi de pe-undeva. Momentan s-au reorientat către geamurile vecinei, însă nu înţeleg ce pastile au luat în ultima vreme care să le inducă iluzia că e amuzant să încerci să spargi geamurile oamenilor cu zăpadă, de la ora 3 până la 03:30. Oare nu au familii? Oare sunt oameni ai străzii? Oare au fost concepuţi prin sex anal? Sper să nu aflu niciodată răspunsurile.
Ca să nu credeţi că e un incident prea izolat, acum ceva timp, înainte de temperaturile extreme, un individ s-a urcat până la etajul 1, dracu ştie cum, ţinându-se de geamul meu, doar ca să ajungă la vecina de sex feminin; mai mult ca sigur a băut o bere şi jumate, i s-a urcat la cap în 3.4 secunde, i-a venit să se pişe şi tot ţinându-se a confundat erecţia pişărcoasă cu nevoia sexuală aşa că a regresat vreo câteva mii de ani de evoluţie imitând maimuţele ca să mă sperie pe mine - închipuie-ţi cum e să ai geamuri înalte de 2 metri, să nu stai la parter şi dintr-o dată să apară un individ în sticlă hlizindu-se ca o blondă proastă ce e.
Să mai menţionez şi noaptea în care câţiva indivizi au intrat printr-unul din restaurante şi au urcat la 1 pentru un motiv foarte important, să vandalizeze o cuşcă de pisici, să întoarcă un covor şi să dărâme o bicicletă, după care să încheie magistral cu nişte behăituri/sughiţuri şi poc uşa trântită. Atunci, mai mult decât actul de vandalism, de care nu-i credeam în stare, mai mirat am fost de futilitatea existenţei unor fiinţe umane chiar şi în ţările despre care unii ar spune că sunt mai civilizate.