Pentru ca nu exista sincronizare. Nici pentru bere, nici pentru spalat, nici invatat. Nici macar aia cu interviul nu m-au prins la telefon, si a doua oara n-au sunat. In definitiv, eu sunt numitorul comun, deci eu sunt de vina. Asa cum o teorema creste mare dupa un numar suficient de experimente, asa si eu pot deduce ca nu ma suprapun din punctul asta de vedere cu aproape nimeni pentru ca sunt stricat. Sunt ca nuca in toti peretii de pe lume. Mi-am pierdut seninatatea, dupa cum se vede cu ochiul liber. Da, si ma simt cum ma simteam, adica nu bine. Nu bine deloc. Dupa un high invariabil urmeaza un low... nu? Doar sa nu fie prapastie. Si sa am echipament de protectie.
N-am sa mai scriu pe blog si n-am sa mai beau cumpar cola pana duminica. Inclusiv. Nu imi fac iluzii ca as reusi, da' merita incercat. Poate termin si cartea.
Auzi tu, carte din scrisori...