Stiu, titlul e very appealing :)). Dar e ora de aberat :| asa ca bare with me, daca tot ai ajuns aici.
Mi-a venit sa scriu despre diverse tipuri de oameni. Normal, inspirat de evenimente recente.
Fiecare se crede normal. Cred. Adica nu stiu sigur, dar vorbesti cu oameni si au niste pareri la fel de firesti ca "Buna ziua". Adica, cum, nu toti fac la fel? (si da, ma gandesc si la mine, dar eu n-am avut niciodata iluzia ca sunt normal sau intreg).

Mai intai, avem omul vesnic binedispus. Are burta si nu ii pasa. Nu da pe scoala mai mult decat un minim de interes. Nu neaparat genul jemenfişist (lol, ce cuvant am inventat) insa ala care are o incredere suprema mersul lucrurilor si nu e niciodata prea ingrijorat de nimic, are destule cat sa fie multumit si nu tanjeste la mai mult pentru ca se multumeste cu atat. Poate de aici vine starea aia de multumire continua.

Omul care binedispune mereu. In cazul meu, tre sa fii fata ca sa ma binedispui complet, dar trecem peste asta (n-are legatura cu fizicul). Persoana aia supersociabila, care vorbeste cu toata lumea, pare si chiar este inteligenta, ironica atat cat trebuie, iti tranteste niste vorbe de duh de stai si te minunezi :), zambeste des (normal) si stie sa gandeasca pozitiv de parca ar depinde viata de asta. Si pur si simplu atrage oamenii ca un magnet.

Omul care se impaca pe toti. El nu e suparat pe viata, nu poarta ranchiuna, e prietenos si amabil, dar hotarat. Normal ca se intelege bine cu toti, nu e indiscret, cel putin un amic bun pentru toti, vorbaret de obicei si nu exagereaza niciodata (mental vorbind).

Persoana super petrecareata, care vrea sa te scoata din casa oricand apare un cat de neimportant eveniment. Uraste sa fie singura si vrea mereu prieteni in jur, macar cat sa se simta bine. E un om temperamental si pasional.

Persoana cu o vointa incredibila, care isi poate impune anumite teluri pe care indiscutabil le atinge, insa nu tinteste absurdul. Nu stie ce vrea, dar asta nu o impiedica sa fie constanta in actiuni (caci suspectez o inconstanta in sentimente) si in starea stabila e deosebit de eficienta. Mult mai fragila, totusi, decat pare. Cel mai mult ii admir determinarea, dar si multe alte lucruri mi-as dori sa am si eu.

Persoana care intotdeauna vorbeste razand, sau glumind, vesela la suprafata dar nu mereu si la interior. Are nevoie de un foc constant puternic, posibilitate de hiperactivitate foarte ridicata, insa n-are parte si asta cauta constant: adrenalina constanta (adrenalina e totusi cam mult zis).

Fata aia frumoasa care lumineaza in jurul ei, indiferent daca e suparata sau nu :) dar nu e nici un mister aici...

Ala vorbaretzu frate! Ala care nu mai tace, totusi nu simti nevoia sa il intrerupi enervat, pentru ca poti sa nu fii atent la toata discutia si sa revii in ea fara sa fi pierdut nimic :D. In fine, nu debiteaza nulitati, doar vorbeste mult.. La fel, pare vesel mereu, dar e doar gura de el. Suspectez de lene crunta.

Al care munceste oricand, e la dispozitia muncii sale, si aici excludem pe cei care fac ceea ce le place la nebunie, ca aia sunt fericitii. Cei care se dedica slujbei (macar sa castige bine!).

(cine a ajuns pana aici trebuie felicitat).
Si eu. Eu sunt indecis, imposibil de multumit complet de lucrurile materiale, tangibile, uneori mult mai boem decat par, care uneori nu da doi bani pe parerile altora, dificil, cu toane (asta parca e refren) insa mai putine lately. Implicat, se pare. Chiar m-am mirat azi: m-a intrebat Marian Banica de ce nu colaborez cu vreun ONG. Ei bine, nu stiu. Depresiile cele mai depresive sunt grave. Am idei utopice, normal, am idei copilaresti, vorbesc destul de mult fara sa gandesc. Extrem de recent mi-am gasit o alta hiba. Imi creez scenarii in expectativa vreunui moment intens anticipat, insa in fata faptului propriu-zis nu reusesc sa zic/fac ce as fi vrut, e ca un fel de black-out. In momente din astea dispare cu desavarsire cerebralismul (?). Si sunt extrem de instabil. Ca si pasiuni, preferinte, chiar si ganduri.
Cam atat. O caracterizare foarte sumara. Si tineti minte, sunt doar cuvinte. Nu va agatati de ele.
Si da, "tipologiile" de mai sus nu sunt chiar asta, e descrierea catorva persoane cunoscute, care sunt mai mult sau mai putin emblematice pt mine. Si as vrea cate putin din fiecare.