Ieri ma întorceam de la "învăţat". Când să ies din Politehnică (da, la ora 1, mulţumesc frumos) m-a acostat un domn cam jerpelit. M-am uitat la el şi s-a oprit la vreo doi metri de mine. S-a pus pe burtă şi dădea semne de sociabilitate. M-am aşezat pe vine şi l-am chemat blând la mine. A început să meargă târâş, ca prin tranşee. I-a luat vreo 30 de secunde să ajungă la mine, şi eu n-am vrut să mă apropii ca să nu îl sperii. A venit la mine dând din coadă şi abia aştepta să fie mângâiat. L-am alintat de vreo doua ori, şi până la ieşirea din Poli, adică încă 100 metri, nu m-a lăsat neam în pace. L-am mai moţolit o dată, de murea de plăcere. Numai căţeaua de acasă mai face aşa.
Şi l-am lasat dezamăgit.