Cu totii tindem spre un echilibru. E al naibii de atins, dar e minunat cand reusesti. Dupa ce ai reusit, singura mare greutate e sa il mentii, si cei mai multi oameni nu reusesc. Nici eu nu fac exceptie.
Imi place ca tu iti cunosti echilibrul la perfectie. Stii sa nu faci excese, stii exact cat sa te axezi pe scoala, nu te apropii prea mult de oameni (sau poate e vorba numai de mine, nu stiu), stii ca somnul e cel mai bun sfetnic, reusesti sa te scoli cand trebuie, tocmai pentru a prezerva echilibrul. La o adica, nici nu iti recomand sa intri prea mult in contact cu mine, pentru ca sunt plin de excese, si nu din alea nesanatoase, nici macar interesante nu sunt.
Mai stii jucariile alea din portelan care erau create ingenios, astfel incat sa isi mentina un echilibru aproape ireal sustinute doar intr-un varf subtire? Ei bine, la mine varful s-a tocit. Dar e de bine. Inseamna ca pot face anumite prostii (a se citi excese) si sa nu ma simt dereglat complet. Insa la capitolul autocontrol sunt cu mult sub tine. N-as indrazni sa iti cer vreodata sa ma inveti, dar eu continui sa sper. Am avut si eu incercari timide. Fara reguli autoimpuse, nu ma pot simti in regula. Presupun ca asta e motivul pentru care nu imi gasesc o liniste, fie si relativa, de nici nu mai stiu cand. Presupun pentru ca nici nu am avut rabdare sa imi fac o autoevaluare sincera. Poate nici nu e nevoie.
In ultimele 2-3 saptamani, m-am simtit bine. Nu din punct de vedere psihic. Dar am tot batut eu apa-n piua cu o fraza care deja nu imi mai place sa o zic: sunt suspect de bine dispus. Dupa ce atinsesem un prag minim, am primit un sfat (indirect, ce-i drept) foarte bun de la o persoana care mi-a devenit draga de atunci. Si am incetat (partial) sa actionez fara sa gandesc. Simplu, nu? Si multe lucruri s-au imbunatatit. Ma simteam chiar ok, am reinfiripat prietenii la care nu renuntasem voit, ci fortat. Chiar am indurat mitocanii si torturi (e cam mult spus) psihologice cu zambetul pe buze. Se apropie momentul culminant si nu mai sunt ok.
Cum finala se apropie (duminica-luni, poate marti) deznodamantul poate fi unul singur. Intru in examen sau nu. Dupa care am de gand, planuiesc si intentionez ferm si fara echivoc sa ma ocup serios de viata mea in restul saptamanii. Cu ocazia asta va zic: Pazea! O sa beti cel putin o bere saptamana viitoare!
Cu putin noroc, am sa imi incarc bateriile pentru inceputul sexiunii. Da, am scris bine.
Baterii de 9 volti, in serie cu un SPST push button, cu un stabilizator de tensiune LM 317... i'm losing itttttttttttttttt
Imi place ca tu iti cunosti echilibrul la perfectie. Stii sa nu faci excese, stii exact cat sa te axezi pe scoala, nu te apropii prea mult de oameni (sau poate e vorba numai de mine, nu stiu), stii ca somnul e cel mai bun sfetnic, reusesti sa te scoli cand trebuie, tocmai pentru a prezerva echilibrul. La o adica, nici nu iti recomand sa intri prea mult in contact cu mine, pentru ca sunt plin de excese, si nu din alea nesanatoase, nici macar interesante nu sunt.
Mai stii jucariile alea din portelan care erau create ingenios, astfel incat sa isi mentina un echilibru aproape ireal sustinute doar intr-un varf subtire? Ei bine, la mine varful s-a tocit. Dar e de bine. Inseamna ca pot face anumite prostii (a se citi excese) si sa nu ma simt dereglat complet. Insa la capitolul autocontrol sunt cu mult sub tine. N-as indrazni sa iti cer vreodata sa ma inveti, dar eu continui sa sper. Am avut si eu incercari timide. Fara reguli autoimpuse, nu ma pot simti in regula. Presupun ca asta e motivul pentru care nu imi gasesc o liniste, fie si relativa, de nici nu mai stiu cand. Presupun pentru ca nici nu am avut rabdare sa imi fac o autoevaluare sincera. Poate nici nu e nevoie.
In ultimele 2-3 saptamani, m-am simtit bine. Nu din punct de vedere psihic. Dar am tot batut eu apa-n piua cu o fraza care deja nu imi mai place sa o zic: sunt suspect de bine dispus. Dupa ce atinsesem un prag minim, am primit un sfat (indirect, ce-i drept) foarte bun de la o persoana care mi-a devenit draga de atunci. Si am incetat (partial) sa actionez fara sa gandesc. Simplu, nu? Si multe lucruri s-au imbunatatit. Ma simteam chiar ok, am reinfiripat prietenii la care nu renuntasem voit, ci fortat. Chiar am indurat mitocanii si torturi (e cam mult spus) psihologice cu zambetul pe buze. Se apropie momentul culminant si nu mai sunt ok.
Cum finala se apropie (duminica-luni, poate marti) deznodamantul poate fi unul singur. Intru in examen sau nu. Dupa care am de gand, planuiesc si intentionez ferm si fara echivoc sa ma ocup serios de viata mea in restul saptamanii. Cu ocazia asta va zic: Pazea! O sa beti cel putin o bere saptamana viitoare!
Cu putin noroc, am sa imi incarc bateriile pentru inceputul sexiunii. Da, am scris bine.
Baterii de 9 volti, in serie cu un SPST push button, cu un stabilizator de tensiune LM 317... i'm losing itttttttttttttttt
2 Responses to Despre echilibru
incep sa sune din ce in ce mai bine post-urile tale...congrats persoanei u sfaturile ;),ca vad ca le nimereste bine
adica devin plictisitor :))
Something to say?