Acest vartej al civilizatiei contemporane, acest mirobolant spatiu de refugiu al privirilor frustrate, aceasta vale dezgolita intre munti sau delusoare, despre el/ea e vorba.
Mie imi place. In general nu ratez sansa de a privi in directia lui, nu ma pot abtine si nici nu mi-a trecut vreodata prin minte sa ma abtin. Intelegeti voi, doar nu cand se uita ea la mine :). In apararea mea, zic: de ce mai este acolo, de ce exista, daca nu pentru a starni admiratie, si cum altfel decat prin indelungi fixatii :D. Sau priviri fugare.
Istoria decolteului: in clasa a 12-a, in cadrul unei imbulzeli in jurul bancii intai de pe mijloc, am avut sansa de a admira unul destul de mult; ma hipnotiza, efectiv. Marimea sanilor nu conteaza, u know that, erau sani mici, insa estetica decolteului ma fascina, nu mi-am putut dezlipi privirea cateva zeci de secunde. Bine ca lumea nu s-a miscat si ea nu m-a privit. In fine, probabil erau mai multi care se uitau, dar eu ma bucur ca am scapat neprins.
Chiar: oare ce ai raspunde cand te-ar intreba: unde te uiti, mah? Ai incerca sa o dregi, sa minti? Ai complimenta sanii? Normal ca nu, poate sanii sunt flescaiti. Cel mai bine merge cu tupeu.
Motivatia decolteului sunt convins ca e foarte simpla, si ca toata lumea o cunoaste, insa eu nu pot decat specula. Chiar nu stiu. Incredere de sine? Estetica? Treat for the eyes? Tease? Momeala pentru barbati? Chiar va rog, completati.
E adevarat ca daca ii zici unei femei ca esti impotent, se va stradui din rasputeri sa iti demonstreze contrariul? :)