N-am sa inteleg prea curand cum functioneaza psihologia inversa a existentei si folosirii timpului liber. Inainte de vara asta, eram pasare de noapte, nu functionam inainte de ora 16, mancam... cum mancam, dar mai ales pierdeam vremea aiurea, da' aiurea rau de tot. Si in timp ce imi omoram cu sange rece timpul liber, imi doream sa am chestii de facut, tanjeam dupa activitate, agitatie, people and stuff. Apogeul a fost cu o saptamana inainte de angajare, cand m-am intors in Bucuresti cu scopul declarat de a ma pune la punct macar cu niste concepte de programare, ca tot incepeam cu programarea, dar ceea ce s-a intamplat a fost ca s-a injumatatit rezerva nationala de menta, atat de mult am frecat-o.
Acum, plang dupa timp liber, relaxare, ore pentru mine, sau poate ore pentru mine si altii, dar nu reusesc sa imi gasesc acele ore, mai ales in ultimele 2-3 saptamani si inca vreo saptamana de acum incolo la fel am sa fiu. Insa, dupa cum ziceam, eforturile se rasplatesc.