In rarele momente cand se intampla sa ma doara ceva atat de rau incat sa stau la pat (sau febra, ca tot veni ocazia) se intrevede o raza de speranta, inevitabil (mai putin atunci cand mor, da' mai e). Si cand ma loveste raza asta in capul deja delirand, cu nasul fluviu, me hot, etc, am un moment de luciditate - biiig mistake. Si fantazez eu la viata mea, la cum nu apreciez ce am atunci cand am, in speta sanatatea, si ce nu fac eu cu sanatatea aia atat de pretioasa. Cum nu imi traiesc eu viata?
Pai, ia sa vedem. Nu merg in cluburi. O fi bine, o fi rau? Asta eu nu stiu sa zic, stiu doar ca vreau. Intotdeauna imi fac de treaba in week-end si intotdeauna uit de posibilitate.
Nu ma duc la curve, asta probabil e de bine :D
Nu agat, dar nici nu am nevoie. Sau am? Gelule, zi tu aici.
La un moment dat ma ofticam ca nu imi folosesc timpul liber sa mai invat chestii pe care mi le doresc
-paranteza- aici se cheama ca sunt perfectionist, adica eu chiar vreau sa stiu de toate perfect, ceea ce o parte din mine realizeaza ca nu se poate, cealalta se ia in gura cu prima si tipa ca ba da, se poate, de ce nu, ca atunci cand am chef invat foarte repede, deci de ce n-ar fi posibil bai, asta prima parte?? -paranteza-
Asa, si ma fac bine. Asta ultima parte e pe vine, ca la munca invat de rup. Java & shit (shit inseamna mult mai multe decat v-ati putea imagina). Si, believe it or not, voiam sa chefuiesc week-endu asta, dar am fost pedepsit de corpul meu, care era sa ma omoare.