Si nu vreau sa zic dispozitie rea. Nu ma simt ingrozitor, nu sunt fatalist. Dar mai ciudat de atat nu cred ca pot fi. Poate mi se trage de la refuzul cererii in casatorie.
Cert e ca azi nu prea se merita sa ai de-a face cu mine. Sau poate e vremea de afara care ne afecteaza pe toti. Dar nu cred ca se mai simte cineva, deci ar trebui sa ma dau doar eu cu capul de pereti.
Am prins un glimpse dintr-un videoclip cu Fergie. Si zicea ea acolo: do you have a problem with me, say it to my face. Oare merge? Adica, cu ce ma ajuta pe mine sa iti spun in fata ca esti scarbos, sau penibil, sau plictisitor (sau cu ce ii ajuta pe altii sa imi zica mie, e mai potrivit). Daca zici cuiva ce parere proasta ai despre el, evident ca ceva se rupe (ma exclud pe mine, nu stiu cum as reactiona). Si cu ocazia asta ai si o sansa mare sa ii ramai antipatic.
Pe de alta parte, nu e bine nici sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, ca apoi sa barfesti pe la spate.
Metoda mea, singura, e ignorarea. De vreme ce ma enerveaza, singura posibilitate e sa nu mai am de-a face, in acelasi timp fara sa vorbesc prostii despre acea persoana, pentru ca e foarte probabil ca eu sa fiu cel ciudat (wouldn't be the first time).
Sper ca postul de fata este proof enough despre cat de ciudat ma simt azi. Don't insist :))

Pentru totdeauna? Ce implica pentru totdeauna? Tu chiar iti doresti asta? Eu nici nu pot incepe sa deslusesc ce inseamna cuvantul. Acum, vreau doar un sarut in fiecare zi... sa nu te plictisesti de mine. Sa ma ierti cand am o zi proasta, da?
Vreau sa ma lasi sa iti masez picioarele. Sa nu ma certi ca nu iti aduc flori... oricum palesc pe langa tine... Nu vreau sa-mi spui "N-am nimic" atunci cand te supara ceva... sa ma lasi sa te a jut cu tot ce pot, chiar daca inseamna sa ma sacrific poentru tine.
Vreau sa gatim impreuna, tu sa ma inveti sa fac salata de vinete pe care numai tu o s-o mananci, sau sa invatam impreuna daca nu stim. Sa ma-nveti sa vorbesc la telefon, sa nu mai fiu asa salbatic. Nu vreau sa te plictisim de sex, cum fac cuplurile de cativa ani, deci nu vreau sa ne casatorim din disperare.
Sa ne uitam la meciuri impreuna sau macar sa incercam... n-as vrea sa stai langa mine doar ca sa imi faci o favoare. Promit ca ma uit cu tine la tenis feminin si patinaj artistic. Am sa iti iau cutii de servetele si o sa ne uitam la filme siropoase, numai sa plangi in bratele mele. Te rog.

Stii ce-am facut eu azi? Sa iti povestesc. M-am sculat la 8, ca intotdeauna. Desi e cuminte sa ma scol la 7 jumate, e destul de greu avand in vedere oboseala de dupa cursurile de dans.
A trebuit sa ma duc la scoala sa depun lista cu optiuni pentru specializari a colegilor mei. Asta in conditiile in care trebuia sa fiu la munca la 9, dar la 9 se deschide secretariatul. Omul, secretarul, corect din fire, nu s-a prezentat inainte de 9. Asa ca am asteptat. Intre timp mi-am sunat cativa dragi colegi, in speranta sa fiu ajutat de unul din ei. Nici o sansa, toti dormeau un somn duuuulce, pe care l-am intrerupt eu unora. Eh, daca nu, nu. Raman eu, ce sa fac. Apoi am sunat pe cei care nu venisera pe la scoala sa imi spuna ce specializari vor. Vreo 2 nu s-au deranjat, unu mi-a inchis telefonul, ca somnul e mai important, si unul singur mi-a raspuns.
Secretarul, voios, bine dispus, isi facea de treaba agale cu cativa studenti, printre care si Ismail, pentru cine il stie (enervant om!) si m-am abtinut cu greu sa nu izbucnesc in 20 de minute cat am stat dupa 2 persoane. In fine, da foaia, ia carnetele, scoala-l si pe Cretz din somn - Cretzu e mai politicos de felul lui, nu mi-a zis nimic ca l-as fi sculat din somn sau ceva.
Apoi, cand sa plec, primesc apel cu numar ascuns. Se prezinta a fi un coleg de-al meu, Leata, care teoretic a fost si anul trecut in grupa... nu ca l-am fi vazut pe la scoala, Doamne fereste. Nimeni nu il cunoaste, dar el mi-a reprosat ca de ce nu l-am cautat eu sa il intreb de optiunile pentru specializare, ca intreaba in jur, toata lumea ma stie. Sugi cucu, prostule, du-te singur si pune-ti optiunile.
Cu chiu cu vai, am ajuns la 10:45 la munca. Slava Domnului ca nu m-a luat sefu la rost...

Contrary to popular belief, the exam creators are not evil or malicious. (I will admit, however, that while creating the exam, we experienced a giddy joy when one of us came up with a particularly tricky, er, clever question. High-fives all around!)

Even though the odds that you’ll ever actually use octal in the real world are astronomically tiny, they were included in the exam just for fun.

Chances are, you don’t keep your checkbook in hex. (If you do, there’s a Geeks Anonymous (GA) group ready to help.)

The F suffix gives you a way to tell the compiler, “Hey, I know
what I’m doing and I’ll take the risk, thank you very much.”

*sper ca sefu nu imi citeste blogu*
Uite, sunt niste oameni pretttty crazy pe-aici. Unu din ei se spala dimineata in baia de pe hol. Poate sta pe aproape si nu are apa... who knows?
Luni mi-am adus doua caserole de mancare, una cu carne de gaina, alta cu orez. Marti n-am fost, miercuri caserola cu pulpele disparuse. Intr-un final am gasit-o intr-un sertar, goala si spalata. Ma intreb inca:ce-o fi mai rau, sa-mi fi aruncat cineva mancarea sau sa mi-o fi mancat cineva?
Sefu devine (sau era?) din ce in ce mai obsedat de ordine, curatenie, da mailuri organizatorice in prostie, reface structura serverelor, urmeaza sa inventariem toate aplicatiile instalate (!) pe computerele personale.
Chiuveta de la bucatarie e za main attraction zilele astea. Ca cine infunda, sa se constituie o potera care sa-l identifice... omg omg like wtf (:D)
Multi nu muncesc, sunt convins (i'm one of them). Sefii nu ne baga in seama, in sensul ca nici nu ne vad (trece privirea prin noi). Nu ne explica nimeni reguli, chestii. Pff m-am si pierdut de cand am inceput postul asta.
E trist rau sa mananci orez gol, fara paine, fara nimic... trist, i tell you!

Mi-a venit aseara, nu mai stiu exact la ce ma gandeam, dar ma uitam la femei pe strada. Si am facut imediat o analogie, dupa cunostintele mele evident limitate: mitul care zice ca femeile vor un penis mare e cam acelasi lucru cu cel care zice ca barbatii vor sanii mari.
Nu-mi sariti in cap! In primul rand, e doar un mit. In al doilea rand, orice mit are un sambure de adevar. So, probabil marimea sanilor ar fi buna la departajare doar in cazul unei egalitati perfecte in rest. No really, chiar nu sunt asa importanti. E ca si cum ar zice femeia: sa nu fie prea mica, daca e mai mare, cu atat mai bine, dar e mai mult decat ok si medie. Daca e prea mare, nu e bine.
Nu conteaza inaltimea, ci conteaza istetimea. Nu?
Astept sa imi sariti in cap.

N-am mai simtit ceva comparabil de cand eram mic si prost, adica de prin liceu. Am avut un atac de panica azi, controlat, totusi, doar mintea mea z-a zbatut cateva zeci de minute. M-am simtit ca o femeie pe stop si un barbat in criza varstei de mijloc la un loc, pentru un lucru care ar putea parea banal.
Cu directia Unirii am luat-o la pied spre metrou. M-am intalnit cu Geo, etc, ce ne-am mai conversat noi. Imi pusesem un tricou mic, adica n-a fost al meu initial, da' ma rog, cam micutz. La un moment dat mi-a zis Geo ca fac ţâţe. Io am luat-o ca pe o gluma. Stiu ca fac burta, asta incerc sa opresc, insa nu mi-am inchipuit ca imi cresc si sâni.
In fine, ajungand in Unirii, unde sunt multe vitrine lucioase, am apucat sa ma admir si la un moment dat mi-am dat seama ca are dreptate si m-a cuprins o rusine de cum am ajuns, fata de unde am plecat. Eram slab si inalt, toata lumea imi zicea sa mai mananc, acum mi se zice sa trec la regim. Like, wtf?
Dupa ce mi-am dat seama am devenit foarte self conscious (asa se scrie?) si am luat-o la pas spre metrou, grabit spre casa, chiar mi-a fost rusine, mi se parea ca toata lumea se uita la pieptul meu in formare :)) si chiar m-am ferit de priviri suplimentare *rolling eyes*. Da, nu glumesc, chiar eu sunt.
Apoi din Grozavesti am luat-o pe malul Dambovitei ăl mai putin umblat, din acelasi motiv :).
Puteti sa ziceti ca sunt tembel, nu ma deranjeaza, m-am gandit ca ar fi corect sa impartasesc asta cu blogul. Si implicit cu toti admiratorii anonimi care vor fi foarte dezamagiti cu ocazia asta :))

Cu toate ca de vreo doua luni ma plang ca nu mai am timp de nimic din cauza jobului, paradoxal tocmai in ziua libera am avut cele mai multe lucruri de facut. Bine, asta la inceputul zilei, pentru ca pe parcurs s-au mai amanat/cancelat din ele, pe motive de i cant make it.
Pt ca m-am culcat pe o ureche (literally) m-am sculat tarziu, adica la 11 aveam progamare la dentist si la 10 faceam ochi. Am mancat in graba, oricum mult mai bine decat in orice dimineata in care merg la munca. Graba sa ajung la cabinetul ultracentral (Aviatorilor inseamna ultracentral?). Oricum mi s-a parut o zona de bogatasi, cu strada pavata in stil vechi, adica bulevardul, si very high class. Simply put, n-am sa locuiesc prea curand acolo.
Cabinetul chiar se vrea a fi high class, este pe 3 nivele, cu receptie la parter, cabinete la etaj si radiologie (grafie?) la subsol. Serviciile, ce-i drept, excelente. Receptionerele, superbe. "Superb" e scris la cerinte la angajare. Asistenta, superba, blonda, supla, ochi criminali, accentuati de faptul ca doar ochii i se vedeau (masca pe fata). Oricum, v-am lamurit.
Doctorita, cu un batz in cur. Obiectiv vorbind, nu am nimic de spus. Subiectiv vorbind, aveam impresia ca vrea sa ma stoarca de bani. M-a trimis sa fac radiografie, cu asistenta superba. N-am avut curaj sa fac ceva cu ea :-< . Apoi mi-a pus un pansament si mi-a zis ca am nevoie de altceva care o sa faca alt doctor de-al lor. Pentru consultatie, radiografie si pansament am platit 100 lei. Pentru ce urmeaza sa imi faca celalalt doctor ar urma sa platesc minim 130 lei. Ma gandesc serios daca sa ma mai duc. Singurul regret e ca n-am sa mai vad frumusetile alea prea curand. Trecand la lucruri mai frumoase, la intoarcere am avut norocul sa stau in mijlocul unui vagon unde a venit sa cante un tip mai tuciuriu, asa, dar foarte tare. A interpretat original cateva bucati, cu chitara, si cu o voce mai mult decat misto, nu mai stiu care au fost primele, dar stiu ca a terminat cu Volare de la Gipsy Kings.
Toata lumea zambea, si eu aveam norocul sa fiu chiar langa el! O tipa a venit, i-a dat niste bani in husa pentru chitara si i-a cerut numarul de telefon :) pentru calitatile lui vocale, ca sexy nu prea era.
Asta m-a binedispus. Aveam nevoie, ca urma medicul din Regie. Cu pauza in Crangasi, ca deh, tre sa trecem pe fructe si legume la regim. Si Pepsi :))
Noroc. E asistenta misto care se ocupa de mine, imi da si trimitere, imi ia si numarul de telefon (pentru fisa) si our roads part.
In ze afternoon. Medic dermatolog. Probabil deja ghiciti de ce n-am fost la munca. Ajung cu intarziere, dupa ce am stat cu lentilele de contact in fata vreo juma de ora (Sa le pun, sa nu le pun? notez ca urma sa ma duc la cursuri de dans, care s-au anulat).
La dermatolog, Colentina that is, ajung si vad o multime de oameni ocupand aproape toate scaunele din acea parte de etaj. Ma resemnez, scot o carte si incep sa citesc. Dupa vreun sfert de ora, imi vine in minte sa intreb pe una care statea pe acolo: Nu va suparati, asteptati la usa de langa? La ginecologie? Da, toate asteptam acolo. Atunci m-am uitat mai bine si am vazut ca toate sunt femei si de fapt la dermato nu era nimeni. Okkkkkkkkk...
Scurt, la obiect, n-am sa scap de boala mea decat daca m-apuc de yoga si devin vegetarian. Ca cica nu dispare niciodata si e pe baza de stress si E-uri. Cool.
Apoi cauta ca prostul un magazin cu jucarii cool. Ieri mi-a facut pofta un coleg de munca, a adus o maimuta dansatoare misto (de jucarie) si cantatoare si m-am gandit ca ar fi cadoul ideal. Si am ajuns in Unirii unde singurul lucru pe care l-am observat a fost clubul de carte din Diverta - chiar erau 5-6-7 tineri stand pe jos, unul citind cu voce tare pentru ceilalti.
Clar, a fost ziua muzicii, pentru ca undeva spre Unirii 1 la metrou era un alt nene cu naiul si era destul de priceput. Pe el, din pacate, nu il ajuta acustica, era pozitionat la baza scarilor rulante intr-un du-te vino constant.
Alt overheard: Pe peron in Unirii, un muncitor la telefon: -Da doamna, sunt la Eroilor acum, ajung imediat la dumneavoastra.
A, si sefu ne cere sa fim la 9 la munca... poate are impresia ca o sa creasca productivitatea, nu stiu cine l-a mintit pe el. Sau poate nu i s-a zis ca altii merg cu metroul si fac intre 40 si 50 minute.
Acum ca recitesc, chiar nu a fost o zi incredibil de plina, dar am fost incarcat psihic de noua taxa inventata de cei de la Social Camine, care ne cer banii pe sederea in camin pe 25-30 septembrie. Au mai gasit-o si pe asta. Si 180 pe cazarea pe prima luna, care include si fondul de rulment magic, care nu se returneaza niciodata si nu se foloseste la nici o reparatie. Draq, ma enervez singur.
Si cam atat.

PS: am uitat sa zic ca intr-o zi am sa pornesc o bataie generala la metrou, cand o sa il lovesc pe unul care blocheaza usile de iesire din metrou. Chiar sunt nesimtiti toti? Azi nici nu a mai schitat nimeni un gest, s-au postat toti in fata usilor. Idiots!

Printre primele poze pe care le-am facut eu cu acest aparat profesionist din anii 70 (?) se afla cateva complet nereusite, adica pe intuneric (credeam ca blitzul foloseste la ceva) si unele, putine, bune. Primele sunt ok artistic (ooda) si restu sunt cu oameni :).








PS: sunt mai mult decat un incepator si se pare ca aparatul nu e integru... asta ca o scuza, asa!

Crezi ca e usor de ajuns? Think again!
Am facut toate greselile din manual: am luat-o in sensul gresit. Am intrebat un portar (care evident n-avea de unde sa stie, dăăă). Era sa asteptam si tramvaiul care nu venea :)) dar unu a fost mai destept. Am mers, am mers, am mai intrebat un om. Bai nu se mai termina strada asta? Aaaa, uite acolo magazinasu.
Greseli elementare: nu te duce dupa o anumita ora :)) ca se termina mancarea; in primul rand, nu manca de acolo, ca e fast food da' rece. Scump si fara gust (bine, salata portugheza ar fi misto calda). Apoi, nu te comporta ca si cum n-ai mai fost :) vanzatoarele te iau pe sub picior. A, trebuia sa iau salata din raft? A, imi dati si tacamuri? A, ambalajul se deschide asa? =))
Si uite asa am mai bifat un loc de mancare in Pipera, pana acum conduce detasat Casa Vera pentru multitudinea de feluri "ca la mama acasa" si pentru faptul ca au terasa jos unde poti sa mananci. Cool!