În cel mai bun caz, mâine nu mai beau Cola, mai bine zis păstrez decizia de azi şi o aplic perpetuu pentru tot restul vieţii cu amendamentele de rigoare (sărbători legale, cazuri de forţă majoră, etc). Am parte de o revelaţie pe la ora 11, când deja am ajuns la turaţie maximă şi rezolv taskul pe care îl am de făcut până la 3, timp destul să fluier până la 6. Atunci mă duc la Anthony Frost unde găsesc cărţile pe care le caut şi la Diverta să iau bilet pentru Andrieş, care bilete nu s-au terminat încă.
Mănânc bine şi sănătos, bine însemnând puţin. Am renunţat la pâine şi carne. Am rezolvat dilema mâncatului la cămin (cum, nu ştiu, dar hei, utopie) şi mă simt foarte sănătos. Până seara scot cursurile de IOM, le frunzăresc şi apuc să şi citesc vreo 3.
Îl iau pe Daniel de la aeroport şi bem o bere, ne relaxăm, vorbim, etc. Sâmbătă MTzR, mici, bere, Sarmalele Reci, îmi găsesc timp să şi învăţ între toate astea. Îi cer bicicleta lui Cătălin şi mă plimb o oră cu ea. E începutul unei rutine sănătoase. Dimineaţa mă învăţ să merg la alergat, fac din ce în ce mai mult în fiecare zi. În curând o să alerg pe la Ciurel până în Crângaşi şi înapoi la cămin.
Doi prieteni de-ai mei au jucat la loto şi au nimerit 5 numere fiecare. Mă bat la cap să le accept banii ca finanţare necondiţionată pentru master. Le iau doar bani de început, vreo 800 de euro, cu promisiunea că îi voi returna peste 2 ani.
Săptămâna viitoare la examen pic exact pe subiecte şi iau un 9 care mai îndulceşte din notele astea de trecere. Media rămâne mică aşa că mă ambiţionez să îmi fac o lucrare de licenţă bună. Acum că am încetat procrastinatul e mult mai uşor să-mi găsesc timp. Merg la profă şi îi arăt materialele pregătitoare, îmi spune că e târziu. Eu, cu un licăr în ochi, îi zic că pot şi o voi face şi va fi deosebită. Predau licenţa pe 4 iunie şi iau 8 sau 9 pe ea. Trimit diploma către universitate şi ei îmi trimit documentul de accept necondiţionat. Bem.
Am în buzunar bilete la Depeche Mode şi Ziua Zero, îmi cumpăr şi la Gogol Bordello şi Andrieş. Jonglez salariul în aşa fel încât să plătesc şi rata şi să cumpăr şi abonament la Bestfest. La începutul lui mai se anunţă nişte artişti de-aia de înnebuneşte toată lumea. Mi-am luat deja, abonamentele se epuizează în 2h.
Învăţ olandeză şi e foarte mişto. Învăţatul, nu olandeza.
Agenda mea e plină de tăieturi, ceea ce pentru neavizaţi e de bine. Mi-am plătit căminul, restanţele, concertele şi caut un salon de tatuaj. Acum că brandul s-a mărit, talia s-a subţiat şi îmi intru în formă, vreau tatuaj. Voiam şi înainte, când eram gras, dar mi-era ruşine.
Fac master în Utrecht. Am găsit cazare mişto şi destul de ieftină. E genial aici, nu-mi închipuiam că o să fie aşa distractiv. De plăcere uiţi cum era în România, cum te chinuiai să înveţi. Ziua trudim la cursuri şi seara bem, bem.
Îmi îndeplinesc baremul după un an, primesc bursă de la facultate. Nu mai am nevoie de finanţare. Sunt bine, mama şi tata.
Mănânc bine şi sănătos, bine însemnând puţin. Am renunţat la pâine şi carne. Am rezolvat dilema mâncatului la cămin (cum, nu ştiu, dar hei, utopie) şi mă simt foarte sănătos. Până seara scot cursurile de IOM, le frunzăresc şi apuc să şi citesc vreo 3.
Îl iau pe Daniel de la aeroport şi bem o bere, ne relaxăm, vorbim, etc. Sâmbătă MTzR, mici, bere, Sarmalele Reci, îmi găsesc timp să şi învăţ între toate astea. Îi cer bicicleta lui Cătălin şi mă plimb o oră cu ea. E începutul unei rutine sănătoase. Dimineaţa mă învăţ să merg la alergat, fac din ce în ce mai mult în fiecare zi. În curând o să alerg pe la Ciurel până în Crângaşi şi înapoi la cămin.
Doi prieteni de-ai mei au jucat la loto şi au nimerit 5 numere fiecare. Mă bat la cap să le accept banii ca finanţare necondiţionată pentru master. Le iau doar bani de început, vreo 800 de euro, cu promisiunea că îi voi returna peste 2 ani.
Săptămâna viitoare la examen pic exact pe subiecte şi iau un 9 care mai îndulceşte din notele astea de trecere. Media rămâne mică aşa că mă ambiţionez să îmi fac o lucrare de licenţă bună. Acum că am încetat procrastinatul e mult mai uşor să-mi găsesc timp. Merg la profă şi îi arăt materialele pregătitoare, îmi spune că e târziu. Eu, cu un licăr în ochi, îi zic că pot şi o voi face şi va fi deosebită. Predau licenţa pe 4 iunie şi iau 8 sau 9 pe ea. Trimit diploma către universitate şi ei îmi trimit documentul de accept necondiţionat. Bem.
Am în buzunar bilete la Depeche Mode şi Ziua Zero, îmi cumpăr şi la Gogol Bordello şi Andrieş. Jonglez salariul în aşa fel încât să plătesc şi rata şi să cumpăr şi abonament la Bestfest. La începutul lui mai se anunţă nişte artişti de-aia de înnebuneşte toată lumea. Mi-am luat deja, abonamentele se epuizează în 2h.
Învăţ olandeză şi e foarte mişto. Învăţatul, nu olandeza.
Agenda mea e plină de tăieturi, ceea ce pentru neavizaţi e de bine. Mi-am plătit căminul, restanţele, concertele şi caut un salon de tatuaj. Acum că brandul s-a mărit, talia s-a subţiat şi îmi intru în formă, vreau tatuaj. Voiam şi înainte, când eram gras, dar mi-era ruşine.
Fac master în Utrecht. Am găsit cazare mişto şi destul de ieftină. E genial aici, nu-mi închipuiam că o să fie aşa distractiv. De plăcere uiţi cum era în România, cum te chinuiai să înveţi. Ziua trudim la cursuri şi seara bem, bem.
Îmi îndeplinesc baremul după un an, primesc bursă de la facultate. Nu mai am nevoie de finanţare. Sunt bine, mama şi tata.
0 Responses to Best case scenario
Something to say?